Deși vara se poate spune că este anotimpul plimbărilor prin natură, eu totuși cred că și în anotimpul rece acestea pot fi minunate.  Cred că fiecare sezon are farmecul său unic. Cele mai faine plimbări pe malul Loarei, la mine în oraș, le-am făcut iarna. Pozele de mai jos sunt din decembrie. Da știu, n-a venit încă decembrie, dar sunt de anii trecuți. Vara aleile de promenadă din lungul fluviului sunt fermecătoare, însă aglomerate, iar apa scăzută. Iarna in schimb, cu o haină groasă, o căciulă trasă pe cap și niște mănuși pe degete, malul Loarei învolburate are o frumusețe unică. O frumusețe rece, părăsită, înghețată. Rareori este și zăpadă. Aici nu prea ninge. Dar este un loc fascinant. Un loc aparent mort, dar totuși atât de atât de plin de viață. Bătrânul fluviu, se mișcă, curge , trăiește…


 

Apus de soare peste Loara
Podul Wilson în amurg
Amurg pe Loara.. natura este înghețată dar bătrânul fluviu atât de viu…
Nu, n-a luat foc nimic…doar cerul…
„Un soare de s-ar stinge-n cer, s-aprinde iarăși soare” (M. Eminescu-Luceafarul)
Podul Wilson  și roata..să-i zicem „Tours Eye” :)), care vine în fiecare an în decembrie…



Acest articol participă la Miercurea fără cuvinte, inițiat de Carmen.
 

Dati clik pe prima poza si scroll ca sa le vedeti pe toate mari!
PS:  în cazul în care vreți să mă felicitați pentru poze, ele nu-mi aparțin, soțul este fotograful blogului de data aceasta! 
Miercure frumoasă tuturor!  

Etichete: , ,