Comentarii la: Suspendată între două țări

De: dawson

dawson — Fri, 25 Dec 2020 17:56:50 +0000

Larisa, si dupa 20 de ani o sa simti la fel…. Asa suntem noi oamenii sa uitam ce e rau si sa ne aducem aminte doar de lucruri, oameni si locuri frumoase… Vezi sa nu va mutati iar ca o sa ai o gramada de case cu amintiri frumoase de la fiecare:)

De: Larisa

Larisa — Mon, 30 Nov 2020 11:36:15 +0000

Ca răspuns la Bia. Multumesc pentru incurajare, Bia! Probabil ca ai dreptate, toti cadem cumva la locul potrivit. Adica si eu personal stiu sigur ca aici imi este locul, nu imi doresc sa ma intorc in tara. Dar si asa, tot ma incearca sentimente ciudate si contradictorii uneori.

De: Bia

Bia — Fri, 27 Nov 2020 14:45:04 +0000

Am inceput sa scriu un comentariu de cateva ori si din diverse motive nu l-am dus la bun sfarsit. Pe scurt, ideea era ca desi nu m-am mutat in alta tara ci doar in alt oras decat cel in care m-am nascut, copilărit si zic eu ca am trait unii din cei mai frumosi ani, am simtit ce zici tu aici. Suspendarea asta intre doua "acasa". Doar ca in timp am invat sa cred puternic in zicala "niciun fulg de nea nu cade in locul nepotrivit". Imi place mult substratul ei si cred ca pe undeva fiecare ajunge acolo unde trebuie sa ajunga ca sa-si implinească destinul personal. Asa ca mereu suntem acolo unde trebuie sa fim indiferent unde suntem 🙂

De: Larisa

Larisa — Mon, 23 Nov 2020 19:50:34 +0000

Ca răspuns la Margeluta. Multumesc! Eu in acesti aproape 10 ani am trecut prin stari multe si diferite. Au fost perioade cand ma simteam perfect aici si nu simteam dor de Romania. Au fost perioade exact pe dos, in special dupa nasterea Erikai, cand am simtit un puternic dor de tara. Uneori ma simt pe dinafara aici, dar culmea, nu ma mai potrivesc nici in Romania. Ce sa zic... stiu unde mi-e locul, dar tot ma incearca uneori un amalgam de ganduri si emotii.

De: Margeluta

Margeluta — Mon, 23 Nov 2020 18:52:42 +0000

Felicitari, Madame, pentru obținerea cetățeniei! �� Eu mi-am dorit de cand ma stiu o alta cetățenie și abia aștept sa încep demersurile în acest sens în câteva luni! Multora le suna ciudat, dar eu nu am problema asta de a ma împărți între doua locuri. Capul și picioarele îmi sunt într-un singur loc, și oricât de dur ar suna, nu mi-e dor de România, sufletul și gândul nu-mi sunt acolo, chiar dacă parintii da. Dar cumva, nu am simțit niciodată ca aparțin locului. Nici în Irlanda nu pot zice ca ma simt acasă, dar aici ni s-au oferit șanse la care în România nici nu visam, iar pentru asta sunt recunoscătoare. Încă îmi mai caut locul și acel "acasă" și sper sa ajung sa-l găsesc în timp util, sa apuc sa ma bucur de el după pofta inimii.