Iti multumesc pentru gandurile impartasite, Bia! :*

Da, am observat si la tine o incetinire a ritmului in cursul anului trecut fata de felul in care "te-am cunoscut" la inceputuri. Si tot asa, ma bucur ca nu ai renuntat de tot. Dar stii ce? Nici nu ma asteptam sa o faci. Oricine te citeste isi poate da seama despre cat iubesti Bialogul, esti unul dintre acei blogeri cu pasiune si talent pentru scris.

Dupa cum probabil ca ai observat n-am renuntat in final, dovada stau cele 3 postari ale lunii august. Trei? Altadata erau trei pe saptamana! :)) M-am gandit si la varianta abandonului dar n-am putut. Ai dreptate, ca si tine imi iubesc prea mult casuta asta virtuala sa o las balta total. Am incercat doar sa gasesc un ritm ceva mai lejer care sa nu ma mai duca la saturatie. De fapt nu stiu daca l-am gasit inca, il caut in continuare. E drept, blogul nu merge chiar in ritmul in care se succed etapele vietii noastre. Adesea se mai poticneste, astfel ca nu ne ramane decat sa-l mai potrivim pe cat putem ;).

Asa ca, pe langa faptul ca ma bucura revenirea ta, mai vreau să-ți spun si ca am inteles perfect faptul ca ai redus viteza pe blog. Mi se pare normal. Mi s-a intamplat si mie si cred ca inca mi se intampla. Cred ca fiecare din noi, cei care am inceput sa scriem de drag si dor si am dorit pe undeva sa tinem ritmul cu sufletul nostru mai repede decat cu ritmul de promovare SEO si alte din astea (de exemplu eu am renuntat anul acesta la toate colaborarile in afara de una singura, pe care o am de 3 ani si care e deja parte din povestea Bialog) am simtit intr-un anumit punct nevoia de incetinire. Viata ne ofera etape si etape, unele nu sunt in concordanta cu ritmul si disciplina unui blog, mai ales atunci cand el NU este job-ul nostru si nici centrul existentei noastre, adică nu ne aduce material si nici spiritual vorbind toate resursele de care avem nevoie… Eu sunt aproape sigura ca la mine incetinirea a inceput in iarna lui 2014, numai ca totul s-a produs treptat, nu brusc si din acest motiv nici eu n-am simtit totul ca pe o renuntare (oricum tin mult la Bialog sa renunt de tot, asa cum cred ca tii si tu la casuta asta virtuala).

Ce imi place mult este ca tu, desi foarte activa, nu te-ai lamentat cum vazut-o de atatea ori pe la unii, care "ne ameninta" cumva cu inchiderea blogului (desigur ca nu l-au inchis, nici nu aveau de gand), de parca am putea noi sa-i razgandim, daca e pana acolo. Nu, tu pur si simplu ti-ai setat natural un alt ritm care se potriveste mai bine cu situatia de acum 🙂 Eu iti doresc numai bine orice ai alege pe viitor si desigur, m-ar bucura sa ne mai scrii despre Franta, doar alaturi de Italia sunt locurile din lume cel mai aproape de sufletul meu.

Te pup :*

Bine te-am gasit, Alexandra! Da, nu am parasit blogosfera chiar definitiv, mai scriu din cand in cand cate ceva. Incerc sa mentin un ritm mai lejer, astfel incat sa nu mai ajung la saturatie. :))
Multumesc pentru urari si pentru aprecieri! Te imbratisez cu drag!

Multumesc mult!

Multumesc, Coco! Pupici!

Uite ca acum sunt eu cea care raspunde cu intarziere, desi am citit comentariul tau imediat dupa ce l-ai postat. Se pare ca in ultima vreme nu numai ca nu am mai scris pe blog, dar nici macar nu am mai intrat, decat fugitiv de pe telefon in pauze…

Si eu am observat din pacate ca sunt foarte multi oameni in blogosfera, si in general in mediul online, care nu stiu sa-si exprime civilizat dezacordul, nu stiu sa respecte parerile si experientele altora si iau totul ca un atac la persoana. Mi s-a intamplat si mie, cand am avut "tupeul"-iti dai seama?-sa critic un pic Parisul intr-un articol. Pana la urma e spatiul nostru online, si atat timp cat nu jignim pe nimeni, e dreptul nostru sa criticam ce vrem. In plus eu apreciez si parerile astea mai critice despre diverse destinatii, nu numai ridicari in slavi. Desigur ca experientele fiecaruia sunt unice, daca tie nu ti-a placut poate mie imi place, dar asa ca idee, e bine sa citesti sa pareri pro si contra, cel putin stii la ce sa te astepti.

In fine, noi sa fim sanatosi…Sper intre timp ca sanatatea ta si a alor tai s-a ameliorat si ca toate sunt bune in acest moment. O vara faina in continuare iti doresc si sper sa-ti regasesti cheful de scris curand. Pupici!
PS: Mult succes fiicei tale in continuare!

Desi ti-am citit articolul in secunda doi dupa ce l-ai postat pe FB, uite ca abia acum am gasit putin ragaz sa iti scriu pe indelete…

Nu stiu ce se intampla, dar cred ca si eu trec prin aceeasi "criza". In cazul meu, ea a fost accentuata si de niste probleme de sanatate ale parintilor: operatie la coloana in cazul mamei, probleme cu inima si tensiunea in cazul tatalui. La toate acestea s-au mai adaugat si sustinerea permanenta si perioadele de studiu alaturi de fiica mea, care a avut examene de clasa a 8-a. Au urmat emotiile evaluarilor, rezultatelor, reapartitiilor si, cand credeam ca in sfarsit voi avea parte si eu de o perioada mai linistita sau de vacanta, m-am imbolnavit fff rau de la aerul conditionat, de nici acum (dupa o luna de zile) nu am reusit sa ma vindec (crizele de tuse ma innebunesc)…

Da, recunos ca nu am avut nici timp de scris, dar mai ales nu am avut acea stare de bine care ma ajuta sa imi pun trairile si amintirile pe "hartie". Cand si cand am mai scris cate un articol util despre Grecia, iar cand l-am publicat pe ultimul, in care povesteam ce mi s-a intamplat anul trecut in insula Corfu, am avut parte de cele mai cumplite comentarii si injurii din partea unor persoane de cea mai joasa speta de pe grupurile de travel. Am ramas socata, bineinteles, dar in acelasi timp mi s-a facut si lehamite de scris!!! Dupa ce ca abia-abia mai reusesc sa imi rup din timpul meu liber, pe care ar tb sa il dedic familiei si nu scrisului, uite ce primesc in schimb: apelative si presupuneri absurde pe care mi-ar fi si rusine sa le reproduc verbal, daramite in scris.

Cam asta e lumea bloggingului care, vorba ta, clar a luat-o in directia gresita, cele ca noi, care scriu din pasiune si fara nici-un interes comercial fiind date (intr-un fel) la o parte.

Sper din tot sufletul sa reusim sa trecem cu brio si peste aceasta perioada!!! Stii bine ca eu chiar ti-am simtit lipsa, dar ti-am respectat decizia de a sta deoparte pentru o perioada… Te sustin neconditionat si abia astept sa vina vremuri mai bune si pentru noi!!!

O vara frumoasa in continuare si multe imbratisari si pupici din partea mea!!!