Despre filmul Everest auzisem cu ceva timp înainte să apară în cinematografe. V-am mai spus cred, dar acum ceva vreme mi-am făcut un cont pe IMDB… Am și aplicația pe telefon (da, cred că fac parte din oamenii ăia care dorm cu smartphonu’ în mână :D) și din când în când, de obicei seara înainte de culcare, îmi mai arunc câte un ochi pe filmele care urmează să apară, vizionez trailere, le adaug pe cele care-mi plac în wachlist, le notez pe cele văzute, etc. Ați zice că sunt o adevărată cinefilă nu glumă. Ei bine, cinefilă sau nu, anul ăsta am stat foarte prost la capitolul filme, cred nu mai văzusem un film de vreo trei luni până să văd ieri Everest … 

Când locuiam în apartamentul din Tours mergeam foarte des la cinema. Nu știu dacă eram eu într-o perioadă cu dispoziție pentru filme, sau era și vorba despre faptul că atunci când locuiești între patru pereți de bloc simți nevoia mai des să ieși în oraș, unde mai pui că cinematograful era la doi pași de mers pe jos, cert este că aproape săptămânal ne găseai în fața marelui ecran. Lucrurile s-au schimbat un pic de când locuim la Amboise, chiar dacă și aici avem cinema și nu este prea departe de casă. Probabil că ne-am prins în alte preocupări, legate de amenajări și grădină, iar ieșirile care au fost s-au concentrat spre alte evenimente, spectacole, întâlniri cu prietenii, concerte etc, mai puțin spre mersul la film.

Insă ieri am vrut să văd Everest. Ca orice iubitor de munte și nu numai, îl avem în wachlist de când am văzut prima dată trailerul, deși nu mă așteptam nicidecum la vreo capodoperă cinematografică de la el, cel mult mă gândeam la un 3D bine realizat și ceva imagini care să-mi taie răsuflarea. De fapt pentru sâmbătă ne plănuisem o adevărată ieșire în oraș: film, după care apéro plus cina în Tours, asta ca să sărbătorim totodată și cei 30 de ani ai mei (împliniți pentru a treia oară) care s-au abătut peste mine fără să-i invit, acum vreo două săptămâni. Da, mai adăugai un an la vârsta mea tânără pe 29 septembrie, dar pentru că a picat în cursul săptămânii, într-o zi destul de plină, și pentru că Andrei era oricum într-o deplasare, am hotărât să o sărbătorim pe 10 octombrie. Nu-i rău nici așa, decât deloc. Si cum nu mai sunt de multă vreme adepta aniversărilor zgomotoase cu prietenii și îmbibate în băutură, o ieșire elegantă în doi (trei, pardon!) este întotdeauna cea mai potrivită alegere.

„Inspirat din evenimentele extraordinare petrecute cu ocazia încercării
de a ajunge pe vârful celui mai înalt munte din lume, Everest este
povestea adevărată a două expediții diferite care i-a forțat pe
participanți să-și testeze limitele atunci când au fost surprinși de
unul din cele mai cumplite viscole din istoria cunoscută a omenirii.
Alpiniștii au avut de înfruntat obstacole la limita imposibilului, iar
pasiunea și obsesia lor de o viață – aceea de a cuceri acel vârf – a
devenit o luptă contra cronometru pentru supraviețuire.” sursa cinemagia.ro

 câteva imagini din film(sursa IMDB)
Părerea mea personală? Filmul Everest mi s-a părut foooarte slab, din toate punctele de vedere. Povestea este emoționantă și tristă ce-i drept, cu atât mai mult cu cât este una reală, însă nu pot spune că empatizez prea mult cu ea. Probabil dacă vedeam filmul acum câțiva ani, cand eram ușor „obsedată” de munte, aș fi rezonat cu alpiniștii și cu motivele care i-au determinat să-și asume riscul unei asemenea ascensiuni, însă acum vă spun sincer că nu-i mai înțeleg. Deși cândva vedeam lucrurile altfel, astăzi muntele este în opinia mea o pasiune sub 3000m și atât, găsesc că sunt lucruri mult mai importante în viață decât să riști să-ți dai duhul în vreo crevasă. Insă dincolo de poveste, filmul mi s-a părut foarte prost realizat. Poate că s-ar fi putut scoate ceva mai captivant din subiect, însă eu am găsit peliculă plictisitoare, monotonă, insipidă, ziceți cum vreți voi. Actorii nu au excelat niciunul, nici măcar Emily Watson care de regulă îmi place foarte tare, și nici măcar nu aveau cum să exceleze pentru că personajele sunt foarte prost create. Cât despre peisaje, cu excepția câtorva, nu au fost deloc uau, multe scene în zăpadă filmate cel mai probabil în studio, iar efectele 3D nu cu mult speciale față de alte filme. Fiecare cu gusturile lui, firește, însă pentru mine Everest a fost o reală dezamăgire, din păcate :(. Ca să nu mai vorbesc de scene exagerate. Să fim serioși, ajugi la baza Everestului și atunci înveți să-ți pui colțarii în picioare? Really?!?! Nu cred că este posibil la un asemenea nivel. 


Bine că cina a slavat seara. După ce ronțăisem cam mult popcorn la cinema nu ne era prea foame, însă cum trebuia să mâncăm, am ales ceva clasic, un restaurant tradițional regiunii noastre, Le Bouchon Tourangeau, situat în Vechiul Tours. In mare mi-a plăcut restaurantul, a fost chiar a doua oară când am mâncat acolo. Bucătăria este una franțuzească, cu destul de multe preparate regionale, bazate pe brânză de capră, rillons, rilletes, andouillette etc. Am optat pentru ceva mai ușor, în speță o salată tourangelle, un preparat pe specific regiunii pe care îl ador cu desăvârșire, iar Andrei, mai gurmand, pentru o imensă friptură de vițel, acompaniată de cartofi pai, salată și sos roquefort, despre care spune că a fost excelentă. Le-am potrivit pe amândouă cu un vin rosé din regiune, un Bourgueil bien frais. Deși friptura lui se asorta mai degrabă cu un roșu sec, ca să împăcăm și capra și varza am făcut compromisul acesta și nu cred că a fost chiar rău. La desert am ales o crème caramel , mult mai asemănătoare cu crema noastră de zahăr ars decât crème brulée, iar Andrei o irish coffee. Preparatele au fost gustoase, personalul agreabil, ambianța călduroasă, iar prețurile … să zicem rezonabile, cam ca la toate restaurantele de gen din oraș. 
Azi, duminică: repos! Săptămâna viitoare va fi una destul de plină, ca să nu mai vorbesc că s-a cam adunat destul de multă treabă prin grădină. O toamnă însorită în continuare vă doresc!
Etichete: , , , ,