Eh, a si trecut julitura. cum am altele noi :)).
Mersi Maria! Te pup!

Brrrr… Mă cutremur când mă uit la julitură, dar pe lângă alți începători, ești ca și nouă, Lari!:))

Pupici și spor la exersat!:)

:)) intr-un final am invatat

:))) m-ai facut sa rad, desi stiu ca la momentul respectiv n-a fost deloc amuzant. E bine oricum ca n-ai renuntat dupa acest accident, dar cum spunea o prietena de a mea, e mai bine ca unele lucruri sa le inveti cat esti mic, cand ai o anume doza (mai mare) de inconstienta si mai putina teama decat la maturitate.

Renutzule, nu-i prea tarziu sa inveti, trebuie doar sa vrei si sa te mobilizezi. Si cred ca ti-ar placea, te-ar prinde, macar in vacante. Banuiesc ca au americanii piste, trasee… Mie imi pare rau ca nu mi-am dat silinta mai devreme, macar de-as fi invatat cand am venit aici. Dar asta este…sper sa ma tina acum :)).

:)) Vedea-m-as!
E vreme pentru toate, candva probabil o sa-ti gasesti cheful sa te reapuci de biciclit. In plus daca ai invatat deja, se zice ca nu se uita niciodata.

Nici aici in oras nu prea sunt piste, majoritatea biciclistilor merg printre masini, dar am observat ca se construiesc, se largesc strazile acolo unde se poate.