Nu îmi propun să scriu prea multe pe blog despre sarcină din mai multe motive. Primul ar fi că nu prea aș ști ce să scriu, nu mă simt în măsură să parlamentez, să împărtășesc multe impresii, nici să dau sfaturi despre subiect. Până în prezent aceste șase luni și ceva care s-au scurs fost destul de stranii pentru mine, cu suișuri și coborâșuri, cu momente interesante dar și neplăcute, cu bucurii și cu temeri, cu schimbări, multe schimbări, fizice și psihice. N-a fost deloc uau cum am auzit, dar a fost o etapă, una dintre multele prin care trecem în viață. Pentru că deși a fost o etapă dorită și așteptată, a reușit să mă ia prin surprindere cu tot, astfel că nimic n-a fost așa cum mi-am imaginat sau am citit că ar putea să fie. Și nici n-avea cum să fie, nu-i așa, sarcina este unică pentru fiecare. Degeaba citești, te documentezi, întrebi, te pregătești. Nimic nu o să meargă ca în alte cazuri, fiecare femeie fiind specială în felul ei. Astfel, nici experiența mea nu va fi relevantă pentru toată lumea, fiecare viitoare mămică trăiește, parcurge și interpretează cele nouă luni individual, atât din punct de vedere al evoluției biologice și medicale, cât și din perspectiva emoțională, a trăirilor și a semnificației în sine.
Așa că nu ne-a rămas decât să ne pregătim: al meu soț s-a pus pe renovat viitoarea cameră a fetiței, cu tot tacâmul aferent: zugrăvit, pus parchet, vopsit, etc, iar eu, fiincă nici dacă nu aș fi avut interdicție la activități fizice n-aș fi avut cum să-l ajut la astfel de treburi, m-am pus pe făcut liste, citit diverse recomandări, ales mobilier, accesorii, decorațiuni, hăinuțe, cărucior și câte și mai câte lucruri de trebuință. M-am simțit ușor pierdută la început și m-au cam speriat câte sunt necesare (astăzi, că pe vremuri nici nu existau!), dar recunosc că îmi face mare plăcere. Despre cum va decurge acest al treilea trimestru și ultimul habar nu am, dar sunt curioasă să aflu. Nu sper decât să fie bine și să mă bucur măcar de una-două plimbări tomnatice, alte plimbări decât cele prin curte sau spre spital, pentru întâlnirile prenatale. Apoi nu-mi ramane decat sa aștept Crăciunul, acest prim Crăciun în 4, cu bradul așezat tot lângă șemineu, dar cu patru șosete agățate de el, cu nopți nedormite, orăcăieli și schimbat scutece pline de caca. Sunt convinsă că va fi cel mai tare!
Larisa, fetita ta a stiut sa-si aleaga una din cele mai minunate mamici din lume ! Va fi cea mai fericita , si voi , la fel, alaturi de ea 🙂 Sunt sigura !
Scrii atat de frumos …
Cred ca suntem facute sa suportam totul pentru bebelusii nostri! Am avut si eu cateva suisuri si coborasuri cu aceasta a doua a sarcina, insa ma pot considera norocoasa pe langa tine. Sper ca ultimul trimestru sa-ti fie mult mai placut si sa profiti din plin si spor la pregatiri! Eu nici acum in ceasul al 12 lea nu am terminat 😉
Fa-ti din timp valiza cu cele necesare pentru spital. E inca devreme, dar mai incolo o sa te misti tot mai greu. Eu zic, ca perioada de mijloc a sarcinii e cea mai lejera, inceputul si sfarsitul le-am trait foarte prost … Cat despre mirosuri, te inteleg perfect :))
Macar anul asta n-o sa-ti rastoarne nimeni bradul. Anul viitor sau il pui la inaltime, sau il ornezi doar cu globuri incasabile 🙂
ce privelisti incantatoare va vedea fetita 🙂
o sa ne plimbam si noi cu voi!!!
Sarcina usoara si toamna colorata!
Să fie totul aşa cum îţi doreşti, aşa cum (te) aştepţi tu!
Un octombrie cât mai însorit, şi la propriu, şi la figurat!
Cu drag,
Ioana
Va salut cu drag, cred ca nici nu trebuie sa scrieti prea multe referitor la acest moment deosebit al vietii dumneavoastra, felicitari, trebuie sa fiti mandra si frumoasa zi de zi pentru aceasta bucurie unica, multa sanatate si nastere usoara!Yuff, era sa uit, pozele-peisajele sunt minunate 🙂
La cum ai descris aceasta luna, m-ai facut sa-mi placa si mie. E superba!
Deci eu am citit postarea de când a fost publicată, dar nu ştiu ce să îți scriu 🙂 Cu primul trimestru…am văzut-o şi pe mami… ea vomita şi des pe deasupra..adica de cel puțin 3 ori pe zi..dar se spune că atunci când mami are dureri, bebe se simte bine 🙂
Sper să treci ușor prin ultima perioadă şi să nu ai probeme la naștere!
Cât despre Azorel..parcă e Lady din Lady and the tramp de Diseny :)) Dar toate isi vor reveni la normal, la normalul normal sau la un normal nou :))
Te pup, Larisa! Doamne ajuta!
Nu-i nimic daca uneori nu stii ca sa comentezi, Maria. Pe mine ma bucura sa stiu ca imi citesti postarile sa stii. Te pup si iti multumesc pentru incurajari!
Subscriu parerii exprimate in primul comentariu de Liana. 🙂 Si ma bucur ca te-ai decis sa ne impartasesti si noua, aici pe blog, cateva din trairile tale pe parcursul sarcinii. Pentru mine, recunosc, e o surpriza placuta. 🙂
Si noi, cititorii tai, suntem alaturi de tine sufleteste. :*
Fotografiile sunt minunate! 🙂
Multumesc din suflet, Nice! 😘
Probabil o sa mai scriu despre pe blog, momentan ideile nu s-au sedimentat ca sa spun asa. Pe de alta parte alte subiecte despre care as putea scrie sunt cam putine acum tinand cont ca imi petrec majoritatea timpului acasa :))
Mă manifest cam târziu ce-i drept, dar felicitări și să ai zile ușoare atât acum, înainte, cât și după… Poate la anu' ajungeți în Corsica sau Sardinia (că tot ziceai) să vă bucurați de peisaje în 4 🙂
Multumesc din suflet!
La anu' nu stiu daca o sa ne incumetam cu micuta la o calatorie asa lunga, poate ceva mai aproape de casa, dar peste doi ani Corsica si Sardinia sunt cap de lista :))
Mai Larisa n-am mai ras de multa vreme asa bine, faza aia cu spalatul cainelui si eventuala lui aruncare s-a lasat cu lacrimi pe partea mea de monitor. Nu stiu daca ai vrut sa fie o istorisire cu tente comice, sper sa nu te superi ca am ras. In rest iti doresc sa ai un sfarsit de sarcina cat mai usor si un Craciun minunat in patru.
:)) pai daca n-am face haz de necaz ar fi chiar trist.
Multumesc din suflet, asa sa fie!
M-am emotionat citind aceste randuri, iti doresc sa pastrezi lumina blanda de octombrie in minte atunci cand iti va fi greu, iar sarcina sa-ti fie usoara si frumoasa ca o frunza pastelata.
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari, Roxana! Toate cele bune!