Multumim, Bia!
Da, este o chestiune de mentalitate. Si eu fac tot timpul diverse comparatii cu ce stiu sau aud de prin tara. Cu ce am trait eu „pe vremea mea” :)), e inevitabil. Sunt unele aspecte pozitive si in ceea ce priveste sistemul din Romania. Cred ca exista mai multa motivatie spre a invata, atat din partea copiilor, dar mai ales din partea parintilor. Mai multa ambitie, perseverenta si nu e rau. Si engleza! Of, greu cu engleza aici :)). Dar cred ca asta o stim cu totii despre fracezi 😉

Interesanta treaba cu mersul singuri la scoala si inapoi acasa. Aici ar fi ceva de domeniul SF :)). Sincera sa fiu si mie mi-ar trebui ceva timp sa-mi depasesc fricile.

Sunt perfect de acord cu tine, si eu consider ca un copil trebuie de la o varsta frageda sa intre in colectivitate (2 ani, if possible), desi in Romania înca sunt parinti care isi trimit copiii la gradi abia in grupa mare, motivand faptul că daca merg prea repede la cresa/gradi „nu se mai bucura de copilarie”. Ori inceputul scolii este amanat, sunt parinti care îsi mai lasa un an copilul la gradinita (exista aceasta posibilitate) daca nu are 6 ani impliniti pana pe 1 septembrie, motivand ca „este prea mic pentru a incepe scoala/teme/program mai strict si ARE TIMP”. Sigur, nu discut aici alegerile fiacaruia, insa subliniez si cu greu îmi explic mentalitatea de la noi, de a amana pe cat posibil intrarea copilului in sistemul de invatamant. O intreaga discutie, ce mai…

Succes fetelor, dar si parintilor, la scoala si gradinita! 🙂