Tot încerc să scriu pe blog despre experiența celor trei ani de grădiniță de când Erika a terminat grupa mare și odată cu ea, primul ciclu școlar, école maternelle, care este considerată școala aici.
Nu prea am reușit și uite că a început un nou an școlar, cu Erika în clasa pregătitoare și Daria în grupa mică. Nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut și cât de mari s-au făcut fetele ! Cât de mult au crescut și câte schimbări au putut să încapă în acești ani. Schimbările lor, schimbările mele, ale noastre ale tuturor. Parinteala este cea mai tare aventură, vă spun! O călătorie inedită, cea mai aventuroasă dintre toate. Dacă v-am povestit despre cum stă treaba cu creșa în Franța, mă gândesc să povestesc ceva și despre cum stă treaba cu grădinița pe aici. Păi…
École maternelle în Franța este cam diferită de grădinița din România, ea fiind prima etapă a sistemului de învățământ francez. Grădinița aici este școală de fapt. Primul ciclu de învățământ obligatoriu în Franța, numit învățământ primar, este format din două părți: école maternelle care durează 3 ani, grădinița pe care o știm noi, urmată de ecole élémentaire în următorii 5 ani, școala primară de la noi, amândouă funcționând împreună, în aceeași instituție. Da, în aceeasi instituție.
École maternelle este un loc de socializare, adaptare, dar mai ales educație și învățare. Există practic o continuitate de la grădiniță la școala primară, instituția de învățământ și colegii de clasă rămân aceeași începând cu grupa mică (PS) și până în clasa a patra (CM2), învățătorul se schimbă, la fel și sala de clasa.
Copiii în Franța merg la școală în anul în care împlinesc 3 ani. Nu mai devreme, nu mai târziu, ci fix în anul în care împlinesc 3 ani. Cei născuți la început de an sunt mai norocoși, căci în septembrie au 3 ani și ceva. Cei ca Erika, născuți la sfârșit de an, nu au 3 ani împliniți în septembrie. Este mai dificil pentru ei, dar prind rapid ritmul.
Una din cerințele principale este ca copilul să nu mai aibe scutec la începerea școlii, dar nu este problemă dacă mai sunt accidente, ritmul școlii cu mers sistematic la toaletă îi ajută foarte mult pe copii. Este recomandat ca micuții să vină toată ziua la școală, începând cu grupa mică, dar se pot face și excepții pentru o perioadă, copilul să vină doar dimineața de exemplu.
Erika la 2 ani si 8 luni a mers la scoală, in grupa mică. Cu scutecul a fost ok, nici un accident, doar acomodarea la program complet a fost mai grea… Cu greu și prin diverse combinații de incercări am reușit, împreună cu invătătoarea și personalul auxiliar, să o determinăm să rămană de bună-voie și fără plâns până la 16h30.
Consider personal că este foarte bine pentru copil să meargă la grădiniță cât mai devreme, să meargă la creșă sau oriunde într-o colectivitate. Progresele copilului în ceea ce privește limbajul, socializarea cu alți copii și cu alți adulți decât cei din familie, sunt extraordinare.
Există ca peste tot școli publice (de stat adică) și școli private (majoritatea gestionate de biserica catolică). Majoritatea școlilor sunt publice și își fac foarte bine treaba. Dotările sunt bune, învățătorii sunt pregătiți, programa este cuprinzătoare. Programa scolara, programul, vacantele sunt la fel si la public si la privat, incepand cu grupa mica, ceea ce mi se pare cel mai corect lucru, nu sunt de acord ca un copil sa fie devaforizat sau privat de un invatamant de calitate doar pentru ca provine dintr-o familie cu venituri modeste. Si nu este nicidecum o rusine sa ai venituri modeste !
Am ezitat și eu la început între o scoală privată situată un pic mai departe și una publică, chiar în ușa casei dar am ales-o în final pe cea din urmă.
Scoala publică oferă ceva mai multă diversitate, copii din diferite categorii sociale, diferite origini și diferite culori ale pielii, ceea ce consider eu un bun exercițiu de acceptare si adaptare la viața cotidiană. Consider ca ne putem crește copiii în bule, e important să le oferim o perspectiva reala asupra lumii in care trăim, sa le oferim alegeri și instrumente care să-i ajute să ia decizii bune și să se adapteze ușor la schimbări.
Școlile din oraș sunt gestionate de primărie, fiecărei școli îi sunt arondate cartierele din proximitate.
Practic fiecare copil din oraș are un loc asigurat la școala de proximitate. Nu alergi după locuri, nu te înscrii pe liste de așteptare și nici nu e necesară șpaga la director. Există și excepții, să mergi la o altă școală decât cea la care ești arondat, printr-o derogare, adică o cerere specială cu un motiv întemeiat. Înscrierile se fac în două etape: prima la primărie, unde există un serviciu special dedicat educației, în urmă căruia primești o fișa de inscriere și o a doua etapă la școală, cu directorul. Pentru privat, se sare prima etapă, cea cu primăria, înscrierile fiind gestionate excusiv de unitatea de învățământ.
Vacanțele școlare sunt aceleași și pentru public și pentru privat. Mai multe vacanțe de două săptămâni, plus vacanța mare de vara, doua luni, iulie și august.
Săptămânile de școală au 4 zile luni-marți, joi-vineri, de la 8h30-16h30 începând cu grupa mică.
Miercurea nu se face școală. Da, miercurea nu se face școală :).
Programul de școală este pentru toată lumea 8h30-11h30 și 13h30-16h30. Acesta este exclusiv timp școlar, de studiu.
Între 11h30 și 13h30 se ia masa de prânz. Aceasta se poate lua la cantina școlii, sau acasă. Practic, în acest interval părintele își poate lua copilul acasă să ia masă și îl aduce înapoi la scola după-masă. Desigur puțin părinți fac asta, majoritatea copiilor mănâncă împreună la cantina școlară.
Fiecare școală, fie că este de stat sau privată, că este dintr-un oraș mare sau un sat, are obligatoriu cantină proprie, unde copii iau masă de prânz. Prânzul este format din antreu, fel principal cald, produs lactat și desert/fruct și este furnizat de o firma specializată, agreată de primărie. Mâncarea este de bună calitate, la noi în oraș de exemplu mergându-se pe ideea bio, local și o masă vegetariană pe săptămână.
Între 7h15 si 8h30 și 16h30 și 18h30 școala asigura garderie, poți aduce copilul mai devreme sau îl poți lua mai târziu.
Atât garderia cât și cantina sunt asigurate de personalul auxiliar și sunt amandoua cu plată. Tariful este plafonat în funcție de veniturile familiei, dar în principu rămâne un serviciu accesibil, indiferent de venituri. Cantina și garderia sunt gestionate tot de primărie, înscrierile făcându-se anual la serviciul de educație.
Ce facem cu copiii miercurea și în vacanțe vă întrebați? În Franța pentru zilele de miercuri și pentru vancante, existe centre de loisir, adică instituții de stat sau private, unde copiii merg și au diverse activități. Se asigura masa, activitățile sunt variate, personalul specializat, se fac și excursii. Centrele sunt cu plată, dar tot așa tariful este plafonat în funcțiile de veniturile familiei. Ocazional mai stau și cu bunicii, sau mai sunt și părinți care nu lucrează miercurea.
Îmi place foarte tare că școala îi pregătește pe copii pentru viață, învățându-i mai mult lucruri practice decât teoretice. Activitățile merg mai degrabă spre dezvoltarea gîndirii și rezolvarea problemelor, pe cunoștințe elementare de matematică, înțelegerea lumii, copiii învățând mai degrabă să găsească răspunsuri și soluții la probleme și provocări, decât să memoreze.
Se pune mult accentul pe educația fizică. La noi în oraș la educație fizică jumătate de an se merge la piscină. În fiecare vineri după-amiază copiii din clasa Erikai împreună cu învățătoarea, personalul auxiliar merg la piscina din oraș unde iau ore de înnot. Aceste cursuri, plus transportul cu autobuz școlar, sunt asigurate de primărie, nu există niciun fel de participare financiară din partea părinților. Bine, nu este chiar înnot la vârstă asta, ci mai degrabă o acomodare cu apa, lecții ținute firește de instructorii de la piscină. Mai au ore de muzică,dans, engleză, etc.
Foarte des se fac excursii școlare, mai aproape sau mai departe de școală, urmând o anumită tematică: de exemplu, fiindcă o perioada de timp au avut că tema de studiu în clasă preistoria, au mers în excursie la Muzeul de Preistorie. Se mai merge la castele, muzee, rezervatii de animale, sau în natura, etc.
Unul din aspectele pe care le apreciez la învățământul public francez este că acesta este laic. Nu există ore de religie, nu este chemat niciun preot la început de an și nu există nicio menționare a vreunei divinități. Religia și-o practică fiecare acasă, dacă dorește, așa cum dorește, la școală venim să învățăm alte lucruri. În plus copiii vin din familii cu religii diverse, sau din familii fără niciun fel de religie.
Mersul la școală se face cu părinții, în niciun caz copilul singur. Părinții duc copilul la școală unde îl predau personal învățătorului la ușa clasei. La terminarea orelor se întâmplă la fel, învățătorul predă copilul părinților. Dacă există alte persoane care vin să ia copilul de la școală (bunici, membri de familie, prieteni, bonă, vecini, etc), trebuie anunțat învățătorul fie verbal, fie scris. Dacă este o persoană care va veni regulat să ia copilul trebuie menționat în formularul pe care îl copletezi la înscriere. Noi mergem la scoala pe jos, acesta fiind cam la 10 min de casa.
Comunicarea cu învățătorul se face verbal, atunci când duci copilul și când îl iei de la școală. Dacă este ceva mai mult de discutat, atunci poți fixa o întâlnire privată. Ședința cu părinții este una la început de an, cu toți părinții, unde de regulă se discuta lucruri generale, de oganizare, în niciun caz lucruri personale sau rezultate școlare. Pentru evaluarile copilului intalnirile se desfasoara in privat. În restul anului există un caiet de legătură, unde învățătorul îți transmite ce trebuie să știi, eventuale formulare de completat, semnat, teme, și unde tu transmiți ce ai de transmis. Acesta ajunge zilnic acasă și pleacă în fiecare dimineață în ghiozdan. Mai există un caiet saptamanal, unde învățătorul pune poze cu activitățile din timpul sapatamanii, eventuale aniversării, iar noi părinții punem la rândul nostru despre activitățile din weekend. Lunea scot caietele și împreună cu învățătoarea copii povestesc despre ce au făcut în weekend. Este un foarte bun exercițiu de stimulare și dezvoltare a limbajului și a vocabularului.
Încă de la grădiniță copii leagă prietenii. În weekenduri sau în vacanțe se invită între ei acasă, de fapt noi părinții între noi stabilim aceste întâlniri. Erika s-a împrietenit cu două fetițe, pe care le invităm din când în când. Și ea merge la ele. Aniversările sunt și ele un prilej de a se vedea în afară școlii. Fie că sunt sărbătorite acasă, sau în diverse locații unde se organizează aniversări pentru copii, de regulă parcuri de distracții sau aventură, există obiceiul de a invită toată clasa, sau o parte și de a petrece un moment simpatic în compania colegilor.
Dar cel mai mult îmi place aici prima zi de școală. Știți cum se desfășoară prima zi de școală în Franța? Este pur și simplu o zi ca oricare alta. Fără festivități de nici un fel, fără pompă, fără fast, fără părinți și copii gătiți că la nuntă, fără flori pentru profesori și fără discursuri. Se merge la școală de mână cu copilul, se intră în clasă unde te așteaptă învățătoarea și personalul auxiliar, se schimbă cu politețe două-trei vorbe despre cum a fost în vacanță, se stă puțin, se îmbrățișează copilul urându-i o zi frumoasă, se salută învățătoarea și se pleacă fiecare la treburile lui. Simplu pentru toată lumea.
Etichete: EXPERIENTE FRANCEZE, FRANTA, STIL DE VIATA
Claudia says
Pare mult mai prietenoasă școala franceză decât kindergarden-ul elvețian care e obligatoriu ca o armată și cu program ultra scurt (la 11:35 se termină), dar măcar copiii pot merge singuri (Miruna deja face asta de vreo lună la nici șase ani). Și nu, nu îi așteaptă educatoarea în pradlg și nu iese după ei nici când se termină programul, fiecare copil o apucă singur spre casă. Nu știu exact ce învață pe acolo, ce știu sigur e că vinerea merg la sala de gimnastica, joia la padure/piața, miercuri la muzica. Și ca fie-mea vine acasă cu multe desene făcute la liber…
admin says
Interesanta treaba cu mersul singuri la scoala si inapoi acasa. Aici ar fi ceva de domeniul SF :)). Sincera sa fiu si mie mi-ar trebui ceva timp sa-mi depasesc fricile.
Bia says
Draga Larisa, eu am citit abia acum articolul acesta si mi-a prins tare bine. Mi-am inceput dimineata alaturi de tine, pe un subiect care ma intereseaza 🙂
Imi place tare mult sa citesc despre aceste diferente (si similitudini ) si mereu îmi spun cat de bine ne prinde sa vedem cum „lucruri obisnuite” se intampla diferit in alte culturi.
Cunosteam cateva lucruri despre sistemul educational din Franta (stiam ca nu se merge la scoala miercurea si stiu cum suna asta pentru parinti) 🙂 insa nu pot sa nu observ totusi o mai mare relaxare dar si o alta mentalitate decat la noi. Desi, în Romania lucrurile s-au mai schimbat in invatamant si cred ca cea mai mare schimbare este faptul că IN SFARSIT la sedintele cu parintii si nu numai, nu se mai discuta problemele (ori laudele) cu nume si prenume, ceea ce ma face sa cred si sa simt ca suntem pe drumul cel bun.
Sunt perfect de acord cu tine, si eu consider ca un copil trebuie de la o varsta frageda sa intre in colectivitate (2 ani, if possible), desi in Romania înca sunt parinti care isi trimit copiii la gradi abia in grupa mare, motivand faptul că daca merg prea repede la cresa/gradi „nu se mai bucura de copilarie”. Ori inceputul scolii este amanat, sunt parinti care îsi mai lasa un an copilul la gradinita (exista aceasta posibilitate) daca nu are 6 ani impliniti pana pe 1 septembrie, motivand ca „este prea mic pentru a incepe scoala/teme/program mai strict si ARE TIMP”. Sigur, nu discut aici alegerile fiacaruia, insa subliniez si cu greu îmi explic mentalitatea de la noi, de a amana pe cat posibil intrarea copilului in sistemul de invatamant. O intreaga discutie, ce mai…
Succes fetelor, dar si parintilor, la scoala si gradinita! 🙂
admin says
Multumim, Bia!
Da, este o chestiune de mentalitate. Si eu fac tot timpul diverse comparatii cu ce stiu sau aud de prin tara. Cu ce am trait eu „pe vremea mea” :)), e inevitabil. Sunt unele aspecte pozitive si in ceea ce priveste sistemul din Romania. Cred ca exista mai multa motivatie spre a invata, atat din partea copiilor, dar mai ales din partea parintilor. Mai multa ambitie, perseverenta si nu e rau. Si engleza! Of, greu cu engleza aici :)). Dar cred ca asta o stim cu totii despre fracezi 😉