M-am născut în București, dar locuiesc de unsprezece ani în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, călătorii, bucate și vinuri bune, iar aici scriu despre experiențele și viața de român în Franța, despre Valea Loarei, regiunea aceasta minunată în care locuiesc, despre locurile interesante pe care le vizitez la sfârșit de săptămână sau în vacanțe, mai aproape sau mai departe de casă, impreună cu soțul meu, fetele noastre, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.
Pe larg: Eu sunt Larisa și m-am născut într-o zi insorită de toamnă, la sfârșitul lui septembrie cel din ’83 în București, iar firea mea se identifică perfect cu acest anotimp: caldă și rece, insorită și mohorată, tristă și plină de voie bună. Indecisă și plină de contraste, dar colorată și romantică, eu sunt la fel că toamnă. O idealistă.
Dacă ar fi să-mi enumăr toate pasiunile n-aș termina nici mâine, dar, pe scurt, ador activitătile în natură, ador să desenez și să fotografiez (deși nu prea mai am timp), îmi plac animalele (am un cățel Azorel și mai nou o pisică Mia, plus patru găini și un cocoș), călătoriile și experiențele inedite pe care acestea mi le oferă, arta și arhitectura, zăpada și culorile toamnei, grădinăritul și istoria, cărțile și filmele de epocă, marea dar mai ales muntele, mâncarea și vinurile bune, dar cel mai tare dintre toate îmi place să-mi petrec timpul cu familia mea, mai cu seamă cu fetițele noastre, Erika și Daria.
Profesia mea n-are legătură cu scrisul, nici cu desenul sau fotografia. Mi-am dorit foarte tare să fiu arhitect, dar în final am studiat economia și lucrez acum în domeniul contabilității, după șase ani de bancă. Am părăsit România în 2011 pentru a-l urma pe omul drag mie, iar coincidența sau destinul au făcut să ajung în Franța, pe Valea Loarei, o regiune despre care nu știam prea multe, dar pe care am descoperit-o pas cu pas, ajungând astăzi să o indrăgesc foarte tare.
Blogul s-a vrut inițial a fi unul despre drumețiile pe care le făceam pe munte, dar s-a schimbat și s-a transformat în timp, odată cu mine. Nu prea mai scriu decât ocazional despre munte. Scriu astăzi despre experiențele și viața de român în Franța, despre oamenii pe care am ocazia să-i întâlnesc, despre Valea Loarei, regiunea aceasta interesantă în care locuiesc, despre cătelul Azorel si pisica Mia, dar mai ales despre locurile pe care le vizitez la sfârșit de săptămână sau în vacanțe, mai aproape sau mai departe de casă, impreună cu soțul meu și fetele noastre, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.
Nu știu dacă scriu neapărat grozav, nu știu nici dacă o fac chiar rău, dar știu că o fac cu mare drag și că perseverând o voi face din ce în ce mai bine. Să scriu îmi eliberează gândurile, le face să zboare departe. Mă eliberează pe mine și-mi umple sufletul cu armonie.
„Fericirea omenească nu se naşte atât din marile evenimente ale soartei, care se întamplă rareori, cât din micile foloase care se întâmplă în fiecare zi.”
Benjamin Franklin
Benjamin Franklin
Dacă vrei să-mi scrii, completează formularul de contact
Dacă vrei să vizitezi Valea Loarei, consultă Mini-Ghidul
Am mai scris, la invitația altor bloggeri:Doi ani si jumatate in Franta
