Despre

Pe larg: Eu sunt Larisa și m-am născut într-o zi insorită de toamnă, la sfârșitul lui septembrie cel din ’83 în București, iar  firea mea se identifică perfect cu acest anotimp: caldă și rece, insorită și mohorată, tristă și plină de voie bună. Indecisă și plină de contraste, dar colorată și romantică, eu sunt la fel că toamnă. O idealistă.

Dacă ar fi să-mi enumăr toate pasiunile n-aș termina nici mâine, dar, pe scurt, ador activitătile în natură, ador să desenez și să fotografiez (deși nu prea mai am timp), îmi plac animalele (am un cățel Azorel și o pisică Mia, plus patru găini), călătoriile și experiențele inedite pe care acestea mi le oferă, arta și arhitectura, zăpada și culorile toamnei, cărțile interesante și filmele de epocă, marea dar mai ales muntele, mâncarea și vinurile bune, dar cel mai tare dintre toate îmi place să-mi petrec timpul cu familia mea, mai cu seamă cu fetițele noastre, Erika și Daria.

Profesia mea n-are legătură cu scrisul, nici cu desenul sau fotografia. Mi-am dorit foarte tare să fiu arhitect, dar în final am studiat economia și lucrez acum în domeniul contabilității. Am părăsit România în 2011 pentru a-l urma pe omul drag mie, iar coincidența sau destinul au făcut să ajung în Franța, pe Valea Loarei, o regiune despre care nu știam prea multe, dar pe care am descoperit-o pas cu pas, ajungând astăzi să o indrăgesc foarte tare.

Blogul s-a vrut inițial a fi unul despre drumețiile pe care le făceam pe munte, dar s-a schimbat și s-a transformat în timp, odată cu mine. Nu prea mai scriu decât ocazional despre munte. Scriu astăzi despre experiențele și viața de român în Franța, despre oamenii pe care am ocazia să-i întâlnesc, despre Valea Loarei, regiunea aceasta interesantă în care locuiesc, despre cătelul Azorel si pisica Mia, dar mai ales despre locurile pe care le vizitez la sfârșit de săptămână sau în vacanțe, mai aproape sau mai departe de casă, impreună cu soțul meu și fetele noastre, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

Nu știu dacă scriu neapărat grozav, nu știu nici dacă o fac chiar rău, dar știu că o fac cu mare drag și că perseverând o voi face din ce în ce mai bine. Să scriu îmi eliberează gândurile, le face să zboare departe. Mă eliberează pe mine și-mi umple sufletul cu armonie.