Satul Pigna se află la doar câțiva pași de Sant Antonino, pe aceiași munți, un loc parcă încremenit în timp, agățat de versanți, printre livezi de măslini și pâlcuri de machis, de parcă sfidează gravitația cu o nonșalanță tipic corsicană. L-am vizitat de două ori și, ciudat, de fiecare dată am avut senzația că descopăr altceva. Prima vizită a fost în 2019, cu Daria bebeluș, când îmi amintesc liniștea satului Pigna, aerul cald al unei veri târzii și felul în care pietrele vechi își schimbau nuanțele odată cu lumina. A doua oară am revenit în 2024, cu fetele deja mai mari, curioase și sprintene, alergând pe aleile înguste.
