Il „cunoasteti” deja pe Azorel, micutul meu catel? Unii dintre
voi personal, altii din fotografii. Daca nu, va spun acum: sunt fericita
posesoare a unui prieten patruped, dragut foc, de rasa yorkshire
terrier, pe nume Azorel. L-am cumparat de aici din Franta (a fost un cadou de fapt, de ziua mea),
dintr-un magazin de animale, pe cand era un puiut de 2 luni, un
ghemotoc negru, mic si foarte timid, anul trecut in octombrie.



A costat
nu mult, ci
enorm de mult, cu siguranta cu banii respectivi o puneam de o vacanta,
dar asta este acum un aspect care nu mai conteaza:
Azorel „face toti banii”! Da-o naiba de vacanta! Il iubim mult
si a devenit intre timp un adevarat membru al familiei, care ne umple sufletul de
bucurie in fiecare zi, bucurie care nu se masoara in bani. De fapt nu ai
cum sa nu te
atasezi de un astfel de sufletel. Si nu numai de unul ca el, de unul oricare
si oricum ar fi. Oare exista OAMENI care nu iubesc animalele?!


Ma uit la el si nu imi vine sa cred cat a crescut, cat s-a schimbat cum a evoluat si el ca orice alta fiinta, cum si-a format o personalitate.
Prima poza-octombrie 2011

Nu stiam prea multe despre catei cand l-am luat. N-am
avut
niciodata caine, doar pisica. La inceput era mic si timid. Nu scotea capul din patutul lui. Cu timpul a inceput sa afle, sa cunoasca. A inceput sa puna stapanire pe casa, desi ni s-a spus de la inceput ca trebuie sa-i delimitam bine teritoriul, intrucat este un mic obraznic. Dar cum sa rezisti ochisorilor aia negri?! A devenit un rasfatat. Este foarte vioi si jucaus, uneori chiar ma intreb ce contin crochetele alea care le mananca, de nu oboseste niciodata.  Este suficient sa te uiti la el, ca ti-a inveselit toata ziua. Cum sa nu zambesti cand ai in fata o asemenea pufosenie, a carui limba nu incape in gura si sta mai tot timpul pe jumatate afara?! 

Primul lui patut (iintre timp pe langa ca a ramas mic, a fost si „mancat”

La inceput a fost negru, acum a devenit gri

Am trecut impreuna cu el, din octombrie si pana acum, prin multe etape. A avut tuse caineasca vreo cateva luni, cand era micut, si ne-a luat mult timp si multe vizite la doctor, insotite de multe goliri de portofele, pentru a se face bine. A zburat cu avionul in Romania si culmea a fost mai cuminte decat mi-am putut imagina, in cusca lui. A strabatut Franta in lung si in lat, in masina, sau ore intregi in trenuri, din Tours la Lyon, la Paris, la Metz. A facut cunostinta cu plaja si oceanul in Bretania, ca in final sa se plimbe si prin Luxembourg sau Germania. Stati sa vedeti cand o sa inceapa in curand sa faca drumetii montane prin Alpi :))!!! Azorel este un catel calator. Nici nu este greu. Cu un asemnea ghemotoc nu este deloc greu sa pleci in vacanta, dimpotriva chiar este placut si haios.

Prima iesire la iarba verde, aprilie 2011-sete mare, Azorel bea apa din lac

Limba nu-i incape in gura :))

A invatat cu greu ca pipi si caca se face afara si nu in casa, asta dupa cateva tentative de a confunda wc-ul cu patul. Singura treaba care nu am descoperit-o inca este cum sa-l obisnuim sa nu se mai urce pe masa cand nu suntem acasa. Cand unul dintre noi pleaca, nu realizeaza ca celalalt a ramas acasa si tusti cand nu esti atent, sare pe masa. Doarme in pat, cu capul pe perna, la fel ca un om, iar cand nu are loc, isi face impingandu-te, sau mai simplu trantindu-se pe capul tau. Mai mananca iarba cu pofta, pe care o vomita fireste dupa, dar sunt bucuroasa ca nu mai imi mananca ceapa si usturoiul din micuta debara. Adesea sta la geam, si cand acesta este deschis, latra la toti cei care trec pe strada, crezandu-se stapanul absolut al strazii. Faptul ca isi ia elegant mancarea din farfuria lui ca sa o manance mai apoi pe covor nici nu mai conteaza. Azorel este un dragalas. In ultima vreme i-am pus chiar farfuria in mijlocul covorului, poate are mai multa pofta de mancare acolo, cine stie?!

Prima intalnire cu oceanul- mai 2012

Prima hainuta de iarna- decembrie 2011

Inca ii este frica de alti catei si nu intelegem de ce pentru ca nu ma refer la cei mari ci la cei picuti ca el. De obicei fetitele il alearga pe el si nu invers, ceea ce nu este bine, avand in vedere ca acum este adult si in curand va merge la „intalniri” cu domnisoare dragute din rasa lui. Ar fi indicat sa fie si el mai barbat,nu? Insa pentru mai la toamna i-am pregatit o surpriza. O sa ii aducem o domnisoara care sa fie numai a lui, asa ca ne pregatim sa impartim casa cu inca un yorkshire terrier. Nu m-ar deranja nici daca ar fi 7, catelusii astia sunt o minune. Ca toate animalele de altfel.

mai 2012
Luxembourg -iunie 2012

Ei bine, Azorel implineste astazi, 25 iulie, un anisor. La multi ani micut catel, sa traiesti multi ani alaturi de noi si sa ne inveselesti casa si sufletele intotdeauna, cum ai facut-o in acest acest an! Deja nu imi mai pot imagina o zi fara tine prin preajma. Nu stiu cum a fost viata inainte de tine, dar cu singuranta nu a fost completa. Te iubim mult. Tu esti catelusul si prietenul meu cel mai bun. Nu stiu daca noi te-am ales pe tine, sau tu ne-ai ales pe noi, dar cu tine zilele sunt mult mai senine. Sa traiesti si sa te faci mare! Abia asteptam puisorii de Azorel :))!!!
















Etichete: , , ,