Observați vă rog asortarea perfectă cu albstrul din covor!
În 1719 Anne-Marie Louise de Béthune vinde castelul lui Pierre Cardin le Bret. Construcția este distrusă parțial în 1813 de ceea ce s-a numit La Bande Noire, o organizație anarhistă, dar a fost restaurat în 1880 de familia Moulinet d’Hardemare. Urmașii acestora îl vând în 2001 unei societăți care intenționa să-l transforme în hotel-restaurant, dar din motive necunoscute proiectul este abandonat, ceea ce expune castelul părăsit la 10 ani de degradare, vandalism și furturi repetate.
Mi-a plăcut experiența Selles-sur-Cher, chiar dacă nu este un castel impunător și somptuos ca altele din
regiune. Cu siguranță pentru un turist care petrece un sejur limitat în
zonă nu va reprezenta un punct de interes, dar pentru mine care locuiesc
aici toate aceste locuri, inclusiv acestea mai neumblate, reprezintă o
sursă inepuizabilă de descoperiri și de povești interesante, astea pe
lângă un mod agreabil de a-mi petrece timpul liber.
Așa că nu pot decât să mă bucur văzând cum castelul Selles-sur-Cher revine astăzi ușor la viață, dezvăluindu-și treptat frumusețea și povestindu-și istoria. Pentru că,
vedeți voi, nu numai despre monumente grandioase și turism care aduce
bani este vorba pe Valea Loarei, ci și despre pasiune și muncă pentru
renașterea, valorificarea și protejarea acestui patrimoniu ca o mărturie din trecut. Of, câte am mai
avea și noi românii de învățat…
minunata plimbare. Valea Loarei exceleaza prin castele ca de poveste! O zona deosebit de tentanta, macar pentru un concediu :)) Poate ca vara ce va urma, vom ajunge sa ne indeplinim acest vis 🙂
O saptamâna minunata sa ai!
Merita, insa pe de alta parte lumea asta este asa de mare si plina de locuri atat de tentante incat devine foarte greu sa alegem destinatiile prioritare pentru concedii :)).
Multumesc, asemenea iti doresc!
O descriere perfecta pentru un loc perfect! Salonul albastru este intr-adevar deosebit. Referitor la rochia de epoca, si eu mi-am dorit de mica sa imbrac una. Sper sa si ajung sa fac acest lucru. Frumos articol!
O da, si eu mi-am dorit de mica. Iar de cand locuiesc aici si tot vizitez castele parca am dat in mintea copiilor, imi doresc si mai mult :)).
Se inchiriaza astfel de costume de epoca, dar trebuie gasita si ocazia sa o faci. Cine stie, poate intr-o zi ne implinim visul 😉
Multumesc frumos Alexandra, ma bucur ca ti-a placut :).
Frumoasa povestea acum spre seara.Castele si meleaguri minunate.Am uitat numarul lor,dar citesc cu placere intotdeauna .Un weekend placut!
Multumesc, ma bucur ca v-a placut. Sunt intr-adevar minunate, e o adevarata placere sa le vizitezi. Duminica frumoasa va doresc!
Ce frumos, de poveste!
De fiecare data cand vizitez un castel ma simt ca intr-o poveste 🙂
Un castel cu o istorie interesanta. Uneori nu ceea ce vezi te impresioneaza ci povestea din spatele ei….
Asa este. Stii, uneori ma mai intreaba diverse persoane de ce tin sa merg la toate castelele ca oricum sunt aproximativ la fel. Da, dar povestile din spate sût atat de diferite…
E foarte frumoasa pasiunea ta pentru castele si povestile acestora. Mai ales ca acum traiesti in patria castelelor. Imi place ca ai rabdare sa cauti detalii, sa citesti, te documentezi neincetat. E minunat sa cunosti persoane deloc superficiale. 🙂
Cred ca fiecare dintre noi avem rabdare cand vine vorba de ceea ce ne place. Dar ai dreptate, sunt si foarte multi oameni superficialiNu stiam prea multe despre Valea Loarei cand am venit aici, dar toate castelele astea fiind la usa casei am zis ca n-ar fi rau sa le cunosc mai bine. Dar asta nu este o regula generala desigur, am cunostinte care locuiesc aici, sau mai rau, care s-au nascut aici si nu-s deloc interesate :))