Tours. Weekendul ce tocmai a trecut. 18-19 grade! Nor. Ploaie. Geacă, pulovăr, pantofi! Suuuper vară! Cam așa a stat treaba pe aici. Am vorbit la telefon cu o prietenă din București și ce credeți? Că ea se plângea de căldură. O da! Căldură! Oare cum o fi să mori de cald vara?! Nu prea mai știu cum este… Cu toate astea, vremea nu a împiedicat tot orașul să sărbătorească vineri Ziua Muzicii. Ce este asta? Păi… odată cu solstițiul de vară, în cea mai scurtă noapte din an, toată lumea iese pe stradă, cântă și dansează. Concerte mai mari sau mai mici, spectacole, scene improvizate, gălăgie, agitație, veselie, boxe la maxim, sărbătoare în toată regula, nu glumă.

Scrie pe internet că Fête de la Musique are loc aproape în toată lumea, pe 21 iunie. Cu toate astea nu toate țările o sărbătoresc. Franța da, că doar aici se născu sărbătoarea. Diverse festivaluri, concerte, târguri, animații scot oamenii pe stradă și-i țin acolo până dimineața. Mare sărbătoare mare a fost și-n Tours. Scene amenajate în piețe, în parcuri, pe malul Loarei, manifestații, discoteci în aer liber, înghesuială…ce mai, orașul a vibrat toată noaptea. Zici că era revoluție nu alta! Boxele au urlat în case, în baruri, în restaurante, în mașini. Pentru că da, aici treaba asta se întâmplă doar o zi pe an, în rest e liniște. Păi frate, la noi în București era ziua muzicii în fiecare seară, la cât urlau difuzoarele la terase. Dar să nu vorbesc de rău, s-or fi schimbat lucrurile între timp.
Am ieșit și noi afară vineri seara, în ciuda vremii deosebit de mizerabile. Nu țineam neapărat să facem Fête de la Musique, dar hotărâsem oricum să mergem la un restaurant. Așa că ne-am tras un pulovăr și geaca și am ieșit. Desigur că am luat și umbrela, pentru că aici dacă acum e soare, sigur peste 10 minute va ploua. Și am avut dreptate, nici n-am ajuns la restaurant că a și început să picure. Dar ce conta, terasa era acoperită. Avem un restaurant mexican aici în Tours pe care noi îl apreciem foarte tare. Acum nu știu cât de 100% mexican este, mai degrabă este un amestec spaniolo-mexican cu arome franceze, dar cert este că ne place.
Am început cu niște tapas calientes, că să ne încălzim puțin. La terasa de vis-a-vis urla muzica. Era cam ciudat, dezobișnuiți fiind cu boxele date la maxim. Măcar muzica era bună. Am continuat cu un burrito (eu) și cu niște chili con carne (Andrei), acompaniate de un rosé din Cile, unul dintre vinurile mele preferate. Desigur că nu-l găsesc la magazin. Cum naiba să găsești, sau să vrei să cumperi vin cilian în Franța?! Nici nu se pune problema. La desert am ales o înghețată de fructe roșii, după care am plătit și am plecat să luăm pulsul centrului vechi din Tours.

 

Nu știu dacă v-am povestit, dar centrul asta vechi din Tours, monument istoric, vizitat de majoritatea turiștilor care ajung aici pentru străduțele sale liniștite, înguste și pavate, noaptea se trasforma complet. Baruri, restaurante, terase, una după alta, te îndeamnă să te oprești. Distracție, animație, agitație, lumini, loc de întâlniri sau de agățat, de ieșit cu prietenii, de destrăbălare, sau pur și simplu de căscat gura, Centrul Vechi din Tours prinde viață odată cu lasarea întunericului.
Am ajuns cu greu la o terasă, înotând de-a dreptul prin marea de oameni. Întotdeauna este aglomerat în weekend, dar niciodată ca vinerea trecută. Place Plumereau, imima centrului istoric, era neîncăpătoare. Tineri, varsnici, turiști, localnici, toți erau acolo și sărbătoreau. În centrul pieței se ținea un concert, iar lumea dansa rebelă în jurul scenei. Cu ocazia aceasta, multe localuri sunt autorizare să rămână deschise până târziu. Pentru că ați ghicit, aici există în rest o oră de închidere care se respectă, inclusiv sâmbăta seară. Multe străzi erau închise circulației mașinilor pentru a face loc spectacoleor și pentru a permite oamenilor să circule liberi de la un spectacol la altul. La cât de amețiți sunt toți după o anumită oră, mașini ar mai fi lipsit!
sursa

Sărbătoarea este totuși un pic criticată: vă dați seama ce înseamnă ea pentru cei care locuiesc în zonele unde se organizează concertele?! Noapte albă! În plus, permițând barurilor să rămână deschise până târziu, spre dimineața toată lumea este cam…turtă. Am observat că oamenii își iau păhărelul în mână  și se plimbă cu el pe stradă. Pare mai degrabă sărbătoarea berii, nu a muzicii.

Însă dincolo de toate astea fu fain.  Îmi plăcu tare! Doar să fi fost mai cald. Muzica e bună, atmosfer e veselă; în plus e plăcut să-i vezi pe toți cum sar, cum dansează, cum cântă în jurul tău. Un pic cam aglomerat totuși pentru gustul meu. Am plecat acasă un pic după miezul nopții, taman bine, până să înceapă dezmățul și bețiile în masă.
N-am poze să vă arăt, că nu mi-am luat aparatul. Cele din colajul de mai sus le-am făcut cu telefonul. De fapt, tocmai am descoperit că am o problemă în acest sens. Să vedeți… Toată viața mi-am dorit un DSLR. De fapt nu chiar toată viața, ci de vreo câțiva ani încoace, de când m-a apucat pe mine febra fotografiei. N-ai ce zice: poze de o calitate excelentă. Însă, oameni buni: e al naibi de greu ditamai animalul de purtat pe gât. Ca să nu mai zic de geanta lui. Ce geantă?! Un adevărat geamantan. Valiză, nu alta! Iar dacă mai pun și trepiedul…. Ok, când vreau să ies doar la fotografiat e una. Dar când ies și eu ca omul în oraș să mă plimb, să mănânc, să mă văd cu prietenii și mai vreau să trag și eu o poză două, unde să mai car dintamai obiectul după mine?!  Așa că m-am hotărât să-mi iau o săpunieră pentru astfel de momente. Una mică, să încăpă în geantă.
În concluzie, cam așa se petrece fête de la bière.. ăăăă, pardon, de la musique în Tours. Inițial planul de weekend includea ceva iarbă verde, un lac, pescuit, drumeție, cort… dar ce să-i faci nene dacă-i frig. Poate weekendul viitor va fi mai bun. Nu știu, că mi-e și frică să mă uit la prognoză.
 Voi cum petrecurăți? Sunt curioasă pe unde se mai sărbătorește ziua muzicii.
Etichete: , , , , ,