În aprilie am profitat de vizita prietenilor noștri și am mers o zi la Paris. A picat la țanc, căci vorbeam de ceva vreme să mergem cu fetele la Paris, doar că mereu apărea altceva și nu se aliniau perfect planetele să punem planul în practică. Mi se pare chiar ciudat când mă gândesc că am tot fost într-o mulțime de alte locuri mai îndepărtate cu fetele, dar nu fusesem la Paris. Ce oare am așteptat, mă întreb. Desigur că răspunsul îl știu deja. Multe lucruri s-au schimbat de când cu copiii… Ne place să plecăm în continuare și plecăm atât de des cât putem, o zi, mai multe, o săpătămână, două, mai aproape sau mai departe de casă. Numai că plecările se desfășoară altfel, în ritmul dictat de copii. Mulți cred că cei mici trebuie să se adapteze stilului nostru de viață și implicit celui de a călători. Și eu credeam la fel, însă două fete năzdravăne mai târziu cred nu numai că piticii nu se adaptează nicicum vieții noastre, dar ne-o și reordonează în stilul lor.
Am privilegiat în ultimii ani, călătorii mai lungi sau mai scurte, adaptate copiilor. Vacanțele la de vară la mare, vacanțele de iarnă la zăpadă, ieșiri de weekend pe la noi prin Touraine și am cam lăsat-o moale cu vizitele de orașe. Mai ales din cele mari și aglomerate cum este Parisul, deoarece este foarte complicat cu cei mici. Cu ai noștri cel puțin. Ieșirile cu copiii mici, chiar și cele de o zi, sunt foarte diferite atât ca organizare, căci adesea parcă ai organiza o vacanță întreagă nu o simplă vizită de o zi, dar și ca trăire a momentului. Ce vorbiți voi de plimbări pe Champs-Elysée, de șampanie pe malul Senei, sau respiratul aerului boem de Montmartre? Dacă nu găseșți un loc de joacă sau măcar un carusel ceva, degeaba ai venit la Paris, vă spun! Este foarte clar că locul unde mergi trebuie să conțină și ceva de văzut/făcut/jucat pentru copii, de preferat să fie și alți copii, altfel se vor plictisi, firește. Iar ca părinte acesta este ultimul lucru pe care ti l-ai dori când ești la plimbare :). Primul obiectiv care a impresionat-o pe Erika a fost ce-i drept Turnul Eiffel. Al doilea, toboganul cel mare din grădinile Tuileries. Pe Daria doar toboganul, ca să înțelegeți ce vreau să zic.
Apoi, orice ieșire cu copiii necesită pregătiri atent făcute înainte: haine (de purtat și de schimb, căci copiii se murdăresc/se udă/vomită), ceva gustări, apă, bavete, scutece, cărucior, doua chiar daca se poate ca si cei mari se satură de mers pe jos, e clar nu poți pleca doar cu poșeta. Și nu în ultimul rând, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și calm și să ne mai gândim și unde si ce mâncăm la prânz, practic trebuie găsit un loc de vizitat cu mâncare, ceva bun și pe placul copiilor. Așa că vă dați seama și singuri, planificarea unei excursii, fie ea si de o zi, e lucru mare.
jjj
Eram foarte curioasa de plimbarea voastra prin Paris cu fetele. Mie imi este foarte dor de Paris, foarte. Cand e vorba de dorit ceva, Albert zice: "stim, tu vrei sa mergi la Paris" :)) Dar, stiu ca Parisul nu a fost potrivit pentru varsta lui pana acum (nici fix acum as zice). Visez sa-l ducem la Disney și prin Paris, dar fara ca asta sa fie o corvoada. Chiar weekendul urmator vom incerca un alt oras dorit impreuna cu el (nu de marimea Parisului, totusi).
In acelasi timp, da, calatoritul parintilor trebuie sa fie pliat pe preferintele copilului altfel e jale. Sigur ca incerc mereu sa-i zic "de vacanta trebuie sa ne bucuram toti, noi stam 1000 de ore la locul de joaca, hai te rog fa un efort de 30 de minute la o cafenea" si tot asa… Asa invata si el, asa invatam si noi sa colaboram si cum imi place mie sa zic "sa ne intelegem omeneste" oriunde am fi 🙂
Ah, tot am zis ca mi-ar placea sa scriu ceva despre calatoritul cu copiii (nu exista reteta universal valabila, dar ca idee).
In alta ordine de idei, sa va fie de bine plimbarea prin frumosul oras, momentan m-as multumi cu o singura zi la Paris, n-as refuza asa ceva chiar de as petrece majoritatea timpului la toboganul ala grădinile Tuileries.
Multumim! 🙂 Plimbările prin orașe mari și aglomerate sunt complicate cu cei mici. Pentru ei și pentru noi, ca dacă ei nu sunt mulțumiți nici noi n-avem liniște :)). Dar o sa vina un timp și pentru Paris. Copiii cresc și Doamne, ce repede mai cresc! O sa ne dorim cred atunci sa mai ceara doar la toboganul din Tuileries 🙂