Dragii mei, tot mă chinui să povestesc pe blog despre cărțile astea două și nu reușesc să finalizez deloc. N-am reușit să povestesc decât despre o singură carte citită anul acesta, Acolo unde femeile sunt regi, carte care de altfel mi-a plăcut destul de tare. După ea am mai citit una care nici nu mai știu cum se numește. Ah, da, Fetița din scrisoare. Simpatică, dar nu cine știe ce. Apoi a venit ziua Holocaustului și cineva pe facebook a recomandat două cărți despre subiect: Tatuatorul de la Auschwitz și Călătoria Cilkăi. Despre Tatuator știam, despre Cilka mai nimic, așa că nu am stat pe gânduri și le-am comandat imediat, în limba română, de la librăria din Italia. Mi-au venit rapid, ca de fiecare dată, și deși mai aveam o mulțime de cărți la rând în teancul de citit, le-am băgat pe acestea două în față. Dacă a meritat? Sigur că da. Sunt două cărți extrardinare, pe care vi le recomand din suflet.

Tatuatorul de la Auschwitz este o carte emoționantă și tulburătoare, unde nu are rost să vă spun despre ce este vorba. Titlul spune totul. Numai cuvântul Auschwitz, un cuvânt atât de greu, unul dintre cele mai crude și nemiloase locuri care a putut exista, spune multe despre carte.

Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tatowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că această poate fi șansă lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masă la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gita.

Tatuatorul de la Auschwitz ar fi putut fi o poveste de dragoste obișnuită, dacă nu s-ar fi desfășurat în cel mai sumbru decor pe care omenirea a putut să-l creeze. Consider că, deși multe lucruri urâte s-au petrecut în lumea asta de-a lungul timpului, niciunul n-a fost mai rău și mai lipsit de umanitate ca AuschwitzUn “tatowierer” era un deținut ce se ocupă cu tatuarea victimelor din lagărele de concentrare. Deținuții din lagăre nu mai aveau nume sau personalitate proprie, identitatea lor era reprezentată de aceste numere tatuate pe mână.  

Povestea este reală, la fel și personajele, autoarea l-a cunoscut pe Lale în 2013. Lale și Gita s-au îndrăgostit și iubit la Auschwitz, într-un loc atât de îngrozitorîntr-o perioada atât de crudă din istorie, doar cu speranța  vor trăi și vor ieși cândva din acel lagăr.

Cât despre stilul literar al autoarei, foarte controversat se pare, unii cititori fiind cam deranjați că ar fi cam simplu și lipsit de emoție, pe mine nu m-a deranjat prea tare, subiectul în sine generează singur destule emoții, nu era nevoie de nici o exagerare a situației. 

Mi-a plăcut finalul, e atât de grăitor:

Tatuatorul de la Auschwitz este povestea a doi oameni obișnuiți care au trăit în vremuri neobișnuite, private nu numai de libertatea lor, ci și de demnitate, nume și identități, și este relatarea lui Lale despre ceea ce au fost nevoiți să facă pentru a supraviețui. El și-a trăit viața conform devizei Dacă te trezești dimineața, e o zi bună.

Tatuatorul ca tatuatorul, însă Călătoria Cilkai mi-a plăcut și mai mult. Este una din acele cărți care rămâne în minte și la care te gândești mult timp după ce ai terminat-o de citit. Zău că aș mai citi-o o dată.

Cilka are 18 ani când Auschwitzul este eliberat de trupele sovietice. Își îngăduie pentru o clipă să creadă că există un viitor și pentru ea, dar numai pentru a fi aruncată din nou în lagăr – de data aceasta, dincolo de Cercul Polar, în Gulagul Vorkuta. Este acuzată că a supraviețuit colaborând cu naziștii. Trecutul este apăsător, amintirile dragi, în loc să-i dea curaj, ajung să o împovăreze, dar refuză să se lase învinsă. În ciuda condițiilor cumplite de viață din Siberia, speranța renaște, hrănită de solidaritate și prietenie, iar Cilka găsește o iubire atât de mare, cum nici n-a îndrăznit să viseze.

Călătoria Cilkai pornește de la întâmplări adevărate, Cilka chiar a existat în realiate, fiind prezentă în povestirile lui Lale. O regăsim pe Cilka Klein în Tatuatorul de la Auschwitz. Este fata, în vârstă de 16 ani, evreică de origine slovacă, care pleacă împreună cu sora ei, crezând că vor lucra pentru nemți. Ajung, însă, în lagărul de la Auschwitz. Acolo este este remarcată de un ofițer german și devine, pentru a supraviețui,  amanta acestuia. O dată cu prăbușirea Auschwitzului, Cilka este capturată de ruși și considerată o trădătoare, deoarece a avut relații cu inamicul. 

De parcă Auschwitz  nu a fost de ajuns, Cilka ajunge într-un nou lagăr, în gulagul Vorkuta din Rusia. Lagărele nemților că lagărele nemților, dar să vedeți cum era la ruși. 

Se opresc în fața primei femei. Cu vârful cravașei, Taube îi ridică sânul. Când dă drumul cravașei, sânul îi cade pe piept. El îi face semn unui soldat care merge în fața lui ca femeia să fie împinsă un pas înapoi, afară din rând. Cilka privește cum următoarele două femei, după ce și sânii lor cad, se alătură primei în rândul din spate. Cea de-a patra femeie rămâne în rând, după ce sânii i s-au ridicat la loc.

Alege dacă vor trăi sau vor muri, după cum au sânii, fermi sau nu.

Cu toții știm, cred, poveștile bunicilor noștri despre soldații ruși și ce se întâmpla pe unde treceau. Ei bine, cam așa și în lagărele din Siberia. Ceea ce se întâmpla cu fetele precum Cilka acolo depășește orice imaginație: muncă silnică, mizerie, foamente, condiții inumane, abuzuri și violuri repetate… Nu poate fi decât de admirat forța psihică a Cilkai, să poată depăși toate acestea. Mi s-a părut foarte interesant și cum evoluează relațiile dintre deținute în timp, cum în ciuda condițiilor vitrege și lipsurilor, ele dau dovadă de solidaritate și prietenie. Cu secrete în minte și răni pe suflet, Cilka încearcă să își găsească puterea de a supraviețui și în acest loc. 

Romanul mi s-a părut foarte bine informat, autoarea s-a documentat temeinic pentru a reda cu viața din gulagurile sovietice. Povestea Cilkai este dureros de răscolitoare.  Totodată, este cea mai puternică poveste despre supraviețuire, curaj, iubire și devotament din câte am citit. Cilka este o supraviețuitoare! Este o femeie inteligentă și puternică, curajoasă și hotărâtă, care reușește să treacă de una singură peste toate nedreptățile vieții, păstrându-și bunătatea și altruismul. Vă rog să o citiți!

Etichete: ,