Paris+04.JPG.jpeg

In • by Larisa, 23/09/2012

M-am născut în București, dar locuiesc de aproape 14 ani în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, călătorii, bucate și vinuri bune, iar aici scriu despre experiențele și viața de român în Franța, despre Valea Loarei, regiunea aceasta minunată în care locuiesc, despre locurile interesante pe care le vizitez la sfârșit de săptămână sau în vacanțe, mai aproape sau mai departe de casă, impreună cu soțul meu și fetele noastre, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber. Pe Citeste mai mult »

Sagone unde marea este piscina mea personală

Mi-am dat seama de curând că îmi plac mările calde cu ape limpezi, nisipurile albe și fine, dar cel mai mult cred că îmi plac plajele liniștite și sălbatice. Nu agreez deloc senzația de „cearceaf lângă cearceaf”, înghesuiala pe plajă și în apă, forfota și gălăgia. Nu țin neapărat să mă întind pe sezlonguri fițoase, […]

Sancy prin zăpadă și ceață

În prima dimineață la Mont Dore m-am trezit cu noaptea în cap, adică pe la 7. N-am pus ceasul să sune, probabil aerul de munte m-a deșteptat, nu știu. Îmi trezesc soțul și desigur și pe Azorel, care dormea în pat cu cracii în sus, ca de obicei. Arunc un ochi pe fereastră. Ceață. Nasol… […]

Ce am mai citit vara asta

Vara asta am citit foooarte puține cărți. Nu știu dacă a fost de vină vara, cu zilele ei lungi petrecute pe terasă și cu activitățile pe care le-a implicat prin curte, sau faptul că pur și simplu nu am avut eu dispoziție pentru citit, ci pentru alte lucruri (de exemplu am văzut o mulțime de […]

Gran Paradiso și cea mai frumoasă zi pe munte

Nici nu mai știu exact când și de ce am început să urc pe munte. Deși poate părea ciudat, n-am avut dintotdeauna pasiunea asta, iar ai mei părinți au preferat mereu marea, astfel că vacanțele copilăriei se desfășurau mai degrabă la plajă decât cu rucsacul în spate. N-am avut nici prieteni cu dragul drumețiilor, mi […]

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi la Amboise

Dacă anul trecut nu prea am profitat de toamnă decât în curte, anul acesta încerc să recuperez, astfel ori de câte ori am ocazia ies cu Erika la plimbare prin micuțul nostru orășel. Pisica, cum o alint eu, adoră plimbările. E curioasă, e atentă la tot ce se întâmplă, se uită, caută cu privirea să descopere […]

Un pic din primăvara mea (IV): peri înfloriți și lalele

Frig domn’le pe aici pe la noi! O primăvară atât de mizerabilă și rece ca asta nu cred să fi avut până acum. E drept că a început să se încălzească de vreo săptămână, dar nu suficient cât să simți că e primăvară de-a binelea. Tocmai de aceea și natura e parcă în stand-by, copacii […]

La Rochelle: la malul oceanului in decembrie

Fix cu o săptămană înainte de plecarea în România am fost invitați la aniversarea unui prieten, în apropiere de La Rochelle. Desigur, această invitație la malul mării, oceanului mai exact, ar fi picat mult mai bine vara, pentru a profita de soare, ceva bălăceală și plajă eventual, dar deh, nu-și poate omu’ alege data nașterii. N-a […]

Loara in amurg

Vă spuneam duminică că seara urma să merg la o degustare de vin în oraș. M-am îmbrăcat bine, mi-am pus chiar căciula proaspăt cumpărată, grena (că să fiu în trend cu tendințele vestimentare ale iernii acesteia), mi-am luat soțul și cățelul, mi-am pus și aparatul de gât și am plecat spre locul cu pricina, adică […]

Duminică de toamnă târzie la Loches: Cité Royale

După prânzul și plimbarea prin centrul istoric din Loches am purces la vizita cetății. Cité Royale de Loches este instalată pe un pinten stâncos ce domină orașul și întreaga vale a râului Indre, afuent al Loarei. A fost fortificată în Evul-Mediu timpuriu, construcția sa a evoluat lent pe durata mai multor ani, astăzi numărându-se printre […]

Rochebrune: nori, viscol și cea mai scumpă omletă

Știu, urma să scriu despre partida de pescuit de pe lacul Rillé, dar mi-am amintit de altceva… Sâmbătă, când Andrei și-a scos de la naftalină windstopperul pentru drumeția de la Montsoreau, a găsit în unul din buzunare două tichete de telecabină rămase acolo (și spălate la mașină, pentru că eu nu obișnuiesc să caut prin […]

Amurg de octombrie

Patru. Și cu Azorel cinci

Dragii mei, Au trecut aproape nouă luni de când nu am mai scris ceva pe blog… Foarte mult aș zice față de anii “de glorie” 2013-2014 când scriam des, aproape despre orice, plus că urmăream o mulțime de bloguri. A trecut inspăimantător de mult timp de la ultima postare și dacă mă raportez la […]