Hristos a înviat! Sper că ați petrecut cu toții un Paște fericit, că ați mâncat și ați băut cu măsură, că v-ați bucurat și v-ați simțit bine alături de cei dragi vouă, sau făcând ceea ce vă place mai mult. Acum că sărbătoarea s-a cam încheiat, să ne întoarcem cu toții la activitățile obișnuite, inclusiv la scrisul pe blog, că prea a suflat vântul prin blogosferă zilele acestea. Este normal până la urmă, nici eu n-am scris mai nimic, nu pentru că aș fi fost plecată pe undeva, ci pentru că am încercat să-mi mai scot ochii un pic din calculator și să mă bucur de familie, prieteni și de vremea frumoasă de afară.  

Cred că niciodată n-am plecat undeva departe de Paște, sau de Crăciun. Întotdeauna am petrecut sărbătorile religioase de iarnă și de primăvară acasă, oriunde ar fi fost acest „acasă” la momentul respectiv, deși recunosc, adesea am conchetat cu ideea unor sărbători „altfel”. Nu sunt eu prea tradiționalistă de fel, dar uite că până în prezent nu mi-am pus în practică ideea. Până și anul acesta am încercat să ne „croim” niște sărbători românești și chiar dacă nu le-am reușit decât parțial, cred că a ieșit cel mai drăguț Paște din cele trei petrecute (de mine) pe pământ francez. Dacă în primul an weekendul pascal a trecut ca unul oarecare și n-am avut nici măcar ouă roșii, anul acesta am avut până și drob de miel. Eu nu mă omor chiar deloc cu mielul, dar al meu soț da, așa că s-a putut delecta singur cu tot. Mai mult decât atât, am colorat și ouă în alte culori decât roșu, deși scriam data trecută că nu-i o tradiție în familia noastră. Pentru că Andrei a ajuns la magazinul românesc de la Paris, a adus de acolo și alte bunătăți, gen telemea de oaie și de vacă (știu, pare aiurea că în țara brânzeturilor eu să prefer telemeaua!) mititei, cârnăciori, muștar (nu-mi place deloc muștarul pe care-l fac francezii!), zacuscă și desigur, nelipsita bere Ursus (nu fac reclamă, dar zău că-i cea mai bună!). 

N-am fost la biserică pentru slujba de înviere. Comunitatea de români fiind mică, nu avem biserică
românească în Tours. De fapt ce vorbesc eu aici de biserică românească, nu există nici măcar o biserică ortodoxă, iar la una catolică, sincer, nu prea mă trage inima să merg. Cel puțin vremea a fost frumoasă, și chiar dacă n-a fost cald așa cum ne obișnuisem, timpul a fost plăcut, numai bun de plimbare. Sâmbătă mi-am petrecut cam toată ziua trebăluind prin bucătărie, ajutată de soț desigur, nu obligat, ci pentru că în timpul liber chiar adoră să gătească, iar duminică, după masă de prânz servită în doi, ne-am gândit că ar fi bună o plimbare prin împrejurimi, așa că am ales o vizită la grădinile de la Villandry, aflate aici în ușa casei. Nu e prima dată când le văd, dar zău că-s așa de faine, c-aș merge în fiecare weekend să mă plimb acolo, fără să mă plictisesc vreodată. În plus, există posibilitatea biletului doar pentru grădini, fără a vizita castelul, mult mai ieftin și perfect pentru noi, care-l văzusem cu altă ocazie. I-am invitat cu noi și pe cumnatul și cumnata, care au acceptat imediat propunerea, chiar dacă și ei mai vizitaseră locul. După vizitarea grădinilor am continuat cu un picnic pe malul Cherului, ceva lejer, pentru a ciocni câte un ou la iarbă verde, picnic care s-a lungit mai apoi, odată cu întoarcerea în Tours, la una din terasele din oraș. 

Acum că Paștele fuse și se duse, nu ne rămâne decât să așteptăm 1 Mai, deși aici de 1 Mai lumea nu se înghesuie nici la mare, nici la grătare. Partea proastă este că va pica într-o joi, deci prea multe zile libere la rând nu vor fi. După 1 mai, vine 8 mai, Ziua Victoriei, zi liberă în Franța, apoi Înălțarea și tot așa până la vacanța de vară. Bani s-avem, că zile libere sunt din plin.
 

 Voi cum ați petrecut Paștele?




Ți-a plăcut? Fii la curent cu toate noutățile de pe Blogul Larisei. Abonează-te! 

Etichete: