Imi place regiunea în care locuiesc, în ciuda vremii neprietenoase.  Îmi place, printre altele, pentru că îmi oferă destul de multe posibilități de petrecere a timpului liber. Nu profit eu chiar de toate, că deh, așa se întâmplă de multe ori, dar cel putin atunci când vreau, am de unde alege. Vreau să ies pe undeva în weekend? Păi se găsește întotdeauna ceva: ba un castel de vizitat (sau două, trei, 50 chiar), ba un sat sau un orășel simpatic să-mi plimb picioarele și să-mi clătesc ochii, ba o activitate mai mult sau mai sportivă, ba un târg, ba un festival și lista poate continua. Nu sunt toate chiar în oraș, dar sunt accesibile, prin apropiere. O mână de prieteni, sau doar omul drag și câinele, hop în mașină și gata rețeta pentru un sfârșit de săptămână fain.

Amboise Valea Loarei Franta
Amboise

Și rețeta se poate aplica cred peste tot, oriunde ai locui. Orișiunde se găsesc activități frumoase de făcut în timpul liber și oameni dornici să te însoțească. Totul este să vrei și să fii dispus să ieși din casă. De multe ori nu e nevoie chiar de o căruță de bani să te simți bine și nici nu e necesar să traversezi mari și țări în căutarea destinației perfecte. 

Revenind la chestiunea de față, duminică ne-am urcat în mașină, noi și niște prieteni și am pornit spre Amboise. Vremea era urâtă, ca de obicei, dar acum ce să facem, că nu puteam s-o schimbăm. Și dacă nu poți schimba un rău, trebuie să înveți să trăiești cu el, nu? Nu orașul Amboise voiam să-l văd de fapt, ci Acvariul Touraine și Parcul cu Mini-Castelele Loarei, care se aflau în apropiere.

Așa că trosc–pleosc, înainte de Amboise, virăm la dreapta spre marele și faimosul Aquarium du Val-de-Loire. Se laudă oamenii ăștia că ar fi cel mai mare acvariu cu apă dulce din Europa. Așa o fi, n-am gustat-o să simt cât e de dulce și nici n-am măsurat să aflu cât este de mare. În plus e primul acvariu la care merg, deci n-am cum să-mi dau cu părerea. Cică sunt 40 de bazine cu apă, printre care și un tunel lung de 30 de metri. 12 000 de pești, majoritatea din Loara, dar și din mări și oceane, se bălăcesc acolo, în 2 milioane de litri de apă. 

Majoritatea celor care-l vizitaseră m-au avertizat înainte că nu-i cine știe ce, să nu-mi fac mari iluzii, însă pe principiul „vreau să văd cu ochii mei”, am plătit taxa de intrare și l-am vizitat. Într-adevăr nu-i wow, dar nici rău nu ar fi. În principiu mie mi-a plăcut. Cred că pentru un copil este foarte interesant, motiv pentru care am văzut o mulțime de familii cu copii. Este inpartit pe zone: zona cu apă dulce, zona cu apă sărată și o zonă tropicală, iar în toate aceste ape înoată, separați desigur, de la peștișori mici-mici până la pești maaari-maaaari. Erau și niște rechini, dar nu că aceia imenși de la National Geographic. Mai erau și niște șerpi de mare, niște lipitori interesante cu ventuzele lipite de geam, niște somni de două ori cât mine… în fine, interesant acvariul. Nu prea mi-au ieșit pozele, că deh, era un geam care mă despărțea de pești, însă ce a ieșit am pus mai jos. Iar restul le găsiți în albumul de pe picasa. Apropo, acolo, aranjate în albume, sunt cam toate pozele care au fost puse de-a lungul timpului pe blog, plus încă alte câteva, probabil și cu moaca mea, în cazul în care cineva e curios să mă (mai) vadă.

După ce am terminat cu acvariul -și am terminat destul de repede- am mers spre Parcul cu mini-castelele Loarei,  dar despre asta vă povestesc altădată, ca să nu scriu acum un roman. În plus am făcut atâtea poze încât n-am reușit încă să le sortez și să le editez.

Bun, după ce am terminat și mini castelele am hotărât să ne oprim în Amboise, orașul lui Leonardo DaVinci, să ne plimbăm puțin și să mâncăm ceva la umbra castelului. Despre Amboise, cu tot cu castel, am mai povestit. Castelul l-am vizitat acum 2 ani, prin oraș fusei de mai multe ori. În curtea castelului Amboise, în capela Saint Hubert, își doarme somnul de veci marele pictor-inventator. Tot la Amboise se poate vizita și casa în care a locuit, Clos-Lucé, plus alte câteva obiective interesante că primăria, câteva biserici și străzi interesante. Mie îmi place Amboise foarte tare, atât orașul cât și castelul. Deși nu este unul dintre cele mai apreciate castele din zonă, cu toate că este foarte cunoscut, eu am rămas impresionată de el. Cocoțat pe un deal, oferă o panoramă splendidă asupra orașului și Loarei. În rest orășelul este foarte agreabil. Străzile lui respiră un aer italian, deosebit, altfel parcă de restul așezărilor din această regiune. Îmi place din când în când să fac o plimbare pe acolo.

Nu m-am putut abține nici de data asta să nu intru în cofetăria Bigot și recomand tuturor celor care ajung la Amboise să guste ceva, indiferent ce, de acolo. Bigot există în Amboise încă din anul 1913, iar prosusele lor (prăjituri, macarons, praline, pateuri etc) sunt absolut delicioase. Poți cumpăra la pachet sau poți servi acolo, la o masuta afară, sau in salonul de ceai. Admosfera de la Bigot este parcă ruptă din alte vremuri. De data asta am băut un ceai de jasmin, cu o aroma ametitoare, care mi-a plăcut terbil de tare, deși nu-s mare amatoare de ceaiuri și am servit un mic platou cu pateuri sărate, asortate. Eu nu prea poftesc la dulciuri, dar nu refuz niciodată nimic dintr-o patiserie buna! 

Și uite-așa am petrecut o duminică plăcută, cu oameni agreabili, într-un decor simpatic și foarte aproape de casă. Tot aștept să se facă vremea mai bună, dar parcă cu fiecare duminică e mai frig. Totuși pentru weekendul asta anunțară 21 de grade și soare! Oooo, ce bine ar fi să fie așa! O să arunc paltonul și-mi voi pune direct tricou. Avem deja planurile făcute: ieșire la iarbă verde, undeva pe malul unui lac, nu știm care, dar ce mai contează. Al meu soț va pescui, Azorel va alerga cu limba fluturând în vânt, iar eu … eu poate îmi iau bicicleta!  Am zis că învăț anul ăsta, nu?

Etichete: , , , , ,