N-am fost niciodată pasionată de castelele de pe Valea Loarei și nici nu știam prea multe despre ele înainte să mă mut aici. Dar avându-le la îndemână în acești 4 ani, am încercat să le descopăr și să le cunosc, ajungând astăzi să le îndrăgesc foarte tare.  Sunt sigură că dacă mâine aș fi nevoită să părăsesc această regiune, castelele ar fi primele care mi-ar lipsi…  

Cred că v-am mai spus despre Castelul Amboise că este preferatul meu dintre toate de pe Valea Loarei și asta dinainte să locuiesc la „piciorul” lui, iar principalul motiv care m-a făcut să ajung la concluzia aceasta a fost imaginea pe care o oferă odată ce pășești pe terasele sale. Cred că nici un alt castel din regiune nu oferă o vedere mai panoramică ca Amboise, unde toată Valea Loarei ți se așează la picioare.
 

În cei 1500 de ani ai săi, de la prima atestare documentară a unei fortărețe pe malul Loarei și până astăzi, când eu mă plimb agale pe terasele sale, Castelul Amboise a fost teatrul a numeroase evenimente, de la dispute și războaie sângeroase, până la tratate de pace, nașteri regale, nunți și ceremonii fastuase. Însă perioadă de maximă strălucire în care s-a remarcat Castelul Amboise a fost de departe cea Renașterii, când, în urma campaniilor militare desfășurate în Italia, regii aduc cu ei nu numai prada de război, dar și artiști italieni, printre care și pe Leonardo DaVinci. Castelul, până atunci având mai cu seamă un scop de apărare, devine un adevărat palat renascentist, simbol ale puterii absolute și loc de convergență al activităților politice, economice și artistice ale vremii.  Charles al VIII-lea este cel care deschide drumul, cucerind în anul 1495 regatul Napoli și lăsându-se totodată cucerit de cultura italiană. Îl succed Louis XII și François I, ultimul devenit un rege legendar, un adevărat simbol al Renașterii pe Valea Loarei.
    

Rămas fidel originilor sale italiene, și astăzi după 500 de ani, castelul Amboise a organizat anul acesta a 5-a ediție a festivalului Avanti la Musica. Festivalul propune mai multe întâlniri culturale care scot în evidență legătura dintre Amboise și Renașterea Italiană, cinema, muzică de cameră, operă, jocuri și animații în weekenduri, până pe 19 iulie. Noi am ales să mergem duminica trecută, întrucât programul părea destul de ademenitor: 30 de personaje în costume venețiene ce se vor lasă admirate pe tarasele castelului și concertul „Passions Italiennes”, când Orchestra din Amboise va interpreta câteva piese de muzică renascentistă și baroc.


Așa că duminică, pe o căldură infernală, în jurul orei 15, ne-am prezentat la castel. Am plătit biletele, care aveau prețul standard al unei intrări obișnuite, după care, urcând rampa de acces, am dat nas în nas cu …venețienii. Sinceră să fiu chiar îi compătimeam pentru cum erau îmbrăcați la căldura aceea, dar probabil că ar fi trebuit să-mi mușc limba întrucât n-am avut ocazia să văd prea mulți. Acum nu știu dacă n-au fost mulți pentru că era prea cald, sau poate defilaseră mai devreme, ideea era că la altă oră n-aș fi putut să vin dacă voiam să asist și la concertul de la 18. Mi-o plăcea mie castelul, dar nici o după-amiază întreagă pe terasele sale n-aveam ce face.  Așa că m-am mulțumit cu câți au fost, i-am pozat, le-am admirat costumele deosebite (vai, cât îmi plac!), după care am purces la vizitarea interiorului.  

 Capela Saint Hubert, unde este înmormântat Leonardo DaVinci

Castelul Amboise este cel care face trecerea de la stilul gotic la cel renascentit, iar lucarnele sale vorbesc în acest sens: lucarnele de pe aripa stânga sunt în stil gotic-flamboiant, în timp ce lucarnele de pe aripa dreaptă în stil renascentist.  Știu, tre să te uiți cu atenție altfel par la fel :))

 Orașul văzut de pe terasele castelului 


Cum mă aflam în vizită la Castelul Amboise pentru a treia oară, plimbarea s-a desfășurat rapid, în timp ce interiorul răcoros a constituit o adevărată binefacere. Am ieșit prin spate pe Terrasse de Naples, am ocolit prin grădinile italiene, pe sub impunătorul cedru de Liban, până la turnul Heurtault de unde se poate admira conacul Clos-Lucé, ultima reședință a lui Leonardo Da Vinci, alături de întregul oraș, după care am luat un loc pentru concert, în Curtea de Onoare (cum sună!). Tot o binefacere pe canicula arzătoare a fost și ghereta amenajată în curte, de unde se puteau cumpăra bere, înghețată și răcoritoare, așa că am stabilt să rămânem acolo la o măsuță, mai bine decât pe scaunele special întinse pentru eveniment.
    

 Sala de consiliu, cu stâlpi decorați cu „fleurs de lys” (flori de crin), simbolul casei regale franceze și cu un șemineu monumental în stil gotic (care încă mai este folosit în sezonul rece)

 

Sala… de băut (unde un paharnic îi servea regelui băutura, după ce o degusta înainte), cu mobilier gotic și renascentist 

 Camera lui Henri II
 Cabinetul Orléans-Penthièvre

  Camera Orléans, cu mobilier Louis-Philippe si Empire
Salonul de muzica
 Vedere din turnul Minimes

 Repetitii pentru concert

 Terasa Napoli

 Turnul Heurtault si orasul Amboise



 Amboise si in plan secund conacul Clos-Lucé

 Pe terasa turnului Heurtault

 Curtea de onoare-inca nu a inceput concertul

 Scena pregatita pentru spectacolul „La curtea regelui François” de vara acesta

 Detaliile capelei Saint Hubert

Lucarne renascentiste


Concertul a început la ora stabilită și  fost extraordinar de frumos. Recunosc, venisem mai mult pentru măști, concertul fiind pe plan secund, însă într-un final a fost exact invers. Am ascultat în ordine: „bucăți” din: Gioachino Rossini, Vincenzo Bellini, Girolamo Frescobaldi (Prelude and Fugue, care mi-a plăcut cel mai tare), Domenico Cimarosa, Giuseppe Verdi, Tomaso Albinoni, Ottorino Respighi, nici n-am realizat când s-a dus ora și jumătate dedicată muzicii. Am plecat mai bine dispuși (o fi fost muzică, o fi fost bere?!…) încheind un weekend deosebit, cum sper să mai fie muuulte altele vara aceasta la Amboise. 

 

Nu puteam pleca fara un selfie, desigur 🙂
 


PS:
De cate ori se poate vizita castelul Amboise? Pana acum de 3 ori:
2011, 2014, 2015. Castelul ramane acelasi, coafura este mereu alta 😀

Etichete: , , , , ,