Ma uitam astazi la un domn, italian, bine trecut de prima tinerete, destul de gretos si libidions, ca sa o spunem fara prea multa delicatete, insotit de o domnisoara, foarte tinerica, sper majora, care nu-i era nici pe departe fiica. Cuplul perfect! Cuplul secolului 21! El: batran si cu bani. Ea: tanara si frumoasa. Bine, despre frumusetea asta relativa, falsa, de plastic, vom vorbi alta data. Dezgustator.
Nu stiu de ce ma mira astfel de situatii, intrucat le intalnesc zilnic. Si cu toate acestea inca nu le pot intelege. Nu pot intelege cum aleg unele femei de buna voie sa-si vanda sufletul pentru cateva haine de firma, o iesire intr-un club de fite sau o vacanta cine stie pe unde. Mi se pare atat de josnic si ma dezgusta astfel de atitudine depravata, fara deminitate si respect. Este probabil mult mai simplu, in viziunea lor, sa te … cu un bosorog cu bani, decat sa ai un loc de munca onest si cinstit si sa reusesti ceva pe spatele tau. Si apoi ii condamn si pe barbatii care, la o varsta la care se presupune ca ar trebui sa aiba ceva mai multa minte, se incurca cu astfel de pustoaice, avide dupa bani si interese.
Unde sunt oare valorile morale ar trebui sa stea la baza unei societati? Demnitatea, respectul, integritatea? Unde este spiritul acela al familiei adevarate bazata pe dragoste, intelegere si armonie? Cinstea, omenia, intelegerea oare au disparut cu totul? Oare viata se rezuma doar la bani, haine de firma si vacante cat mai scumpe? Oare am devenit atat de snobi si preocupati doar tot ce este prea material? Intr-o societate in care copiii invata ca esti mai „cool” cu cat ai mai multi bani si mai multe gagici, iar scoala si valorile morale sunt pentru ratati, intr-o societate in care parintii dorm la munca si isi vad copilul doar in weekend, este clar ca valorile materiale castiga teren in fata celor morale.
Fiecare om are sau ar trebui sa aiba o suita de valori morale. Din pacate ni le pierdem pe drum sau poate unii din noi nu le au nicodata. Ne cufundam intr-o societate din ce in ce mai imorala, mai depravata si mai stricata, invatam sa traim cum vrea ea, acolo in interiorul ei, ajungand intr-un final sa ne adaptam ei.
Lasă un răspuns