Vă spuneam că « Era și timpul să aprind iar stelele » este cartea care mi-a plăcut cel mai tare dintre toate cele 12 cărți citite anul trecut.

Era și timpul să aprind iar stelele de Virginie Grimaldi – Il est grand temps de rallumer les etoiles- în varianta originală- era la momentul respectiv prima carte pe care o citisem de această atutoare franceză, foarte populară și vândută în ultimii ani. Între timp am mai citit anul acesta și Le parfum du bonheur est plus fort sous la pluie . Le-am citit în limba franceză, nu știu cum este traducerea, dar știu că stilul autoarei este unul foarte mișto, simplu, fluent, familiar, departe de franceză aia literară pe care o întâlnim în mai toate romanele, inclusiv contemporane și care le face atât de greoi de citit. Virginie Grimaldi scrie așa cum vorbesc toți oamenii obișnuiți în viață cotidiană.

Cum să încep să vă spun despre acest roman…

Era și timpul să aprind iar stelele nu este despre război, ca mai toate cărțile citite anul trecut. Acțiunea nu se desfășoară nici la Paris, nici în alte orașe sau locuri fabuloase. Nu este despre aristocrație engleză, personajele nu-s grandioase. Era și timpul să aprind iar stelele este o simplă carte despre… oameni obișnuiți. Despre mine, despre tine, despre el sau ea, despre noi toți și problemele actuale cu care ne confruntăm zi de zi în societatea în care trăim astăzi. În Ana, Chloé sau Lily, personajele centrale, m-am regăsit adesea pe parcursul lecturii. O să te regăsești și tu. Iar dacă nu te regăsești, atunci sigur o să regăsești oameni cunoscuți, cu toții cunoaștem cel puțin o Anna, o Chloé, o Lilly, o să regăsim situații, o să regăsim trăiri, o să regăsim temeri sau frustrări. Pentru că Ana, Chloé și Lily suntem chiar noi.

« Era și vremea să aprind iar stelele” este o poveste despre legăturile de familie, despre relația mama – fiică, despre regăsirea de sine, înțelegere, sinceritate, inocență, dar și despre teamă, respingere, neîntelegere, despre adolescență și problemele care vin cu această. Este o carte plină de tandrețe, dar mai ales umanitate și realism, o poveste relaxantă și emoționantă. Este cartea cu care am trecut de la râs la lacrimi în câteva pagini.

Am adorat povestea de la început până la sfârșit, m-am conectat imediat cu fiecare personaj în parte și m-am bucurat că am avut parte de perspective diferite, fiecare capitol fiind scris la persoana I de fiecare dintre cele trei personaje : Ana și cele două fice alea ei, Chloé și Lily.

Mi-au plăcut foarte tare personajele.

Anna are 37 de ani, este o mama celibatară care simte că se scufundă sub greutatea muncii și datoriilor. Nu-și vede fetele decât în treacăt la micul dejun. Chloé, fiica cea mare, a renunțat la visele sale că să-și ajute mama. Are 17 ani, scrie pe un blog și caută afecțiune în băieții pe care-i întâlnește, dar relațiile par să nu dureze niciodată. Lily, fiica cea mică, are 12 ani și nu este prea sociabilă, nici populară. Ea preferă mai degrabă compania șobolanului sau.

În ziua în care află că lucrurile nu stau cum trebuie cu ficele ei, Ana ia o decizie nebunească: le îmbarcă într-un camping-car și pleacă într-un road trip spre țările scandinave în speranța că acestă experiență le va schimba viziunea asupra lor, asupra familiei pe care o formează, asupra viitorului. O adevărată călătorie spre regăsirea de sine, căci dacă nu ne putem întoarce din drum, putem găsi întodeauna altă cale.

Anna, în ciuda dificultăților, este o femeie puternică și sensibilă. O mama din zilele noastre, imperfectă, dar care vrea tot ce e mai bun pentru fetele sale. Chloé este adolescenta pierdută, hipersensibilă, care se ascunde și vrea să fie iubita de toată lumea. Este personajul de care m-am atașat cel mai tare. Lily este super amuzantă, inocentă, un copil în același timp, ne aduce o doză de ras și prospețime. O desoperim prin intermediul jurnalului sau intim, poreclit Marcel.

Toate aceste trei personaje formează o familie. Una frumoasă, cu urcușuri și coborâșuri, cu certuri și bucurii, cu momente amuzante și lacrimi, exact ca familiile noastre, ale tuturor. Dificultățile cu care se confruntă personajele se regăsesc în fiecare dintre noi, și odată cu noi în societatea noastră.

Gata, nu vă mai spun nimic. V-o recomand dacă nu ați citit-o. Lectura este agreabilă, fluidă, simplă, ușor de citit și de înțeles. Spor la citit !

Etichete: ,