Dimineata cand m-am trezit era soare si frumos afara. Am lasat temele la franceza pentru dupa-amiaza si am zis ca trebuie sa ies la o plimbare. Da, am teme si merg la scoala :))! Zilele astea nu prea a fost asa cald pe la mine, dimpotriva, chiar a fost rece si in plus a cam plouat. Asa ca azi cand am vazut senin, am si zbughit-o afara. L-am luat si pe Azorica cu mine, fireste, desi cu el pe strada tre’ sa fii cu ochii in patru tot timpul. Se sperie de zgomote, face miscari bruste, se smuceste, te trage, nu este inca obisnuit cu aglomeratia. Dar tocmai asta este si ideea, sa se invete.

 

Ma uit la toti catelusii pe strada, cum merg cuminti si linistiti la pas, langa stapan. Oare de ce cainele meu nu este la fel? Doar el are nevoie de 5 metri de lesa ca sa merga in fata mea. Doar el latra cu pofta la oamenii simpatici, care se opresc zambind si ii vorbesc: „Ohhh…bonjour petit chien…tu es mignon!”. Oare nu ii place cum suna cuvintele in franceza? Sau poate le raspunde si el in felul lui. Eh, va creste si el si poate va deveni mai abordabil :)).

Asa ca am pornit cu Azorica in primul rand spre …Piata de Flori. Da, aici in Tours, ca peste tot de altfel, sunt diverse piete volante, vreo 30 am citit, in diverse zile, cu diverse teme si variate produse. In locuri amenajate, sau in plina strada, ele se formeaza dimineata, frumos, ordonat, iar seara dispar ca prin minune, de parca nu au fost niciodata, cu tot cu vanzatori, marfa tarabe si mai ales gunoaie. Nici un ambalaj, nici o cutie aruncata, nici o punga, nimic.

Piata de flori-Tours

Piata de flori se formeaza pe un bulevard aproape de mine, Boulevard Béranger, in fiecare miercuri si sambata. Pe intreg bulevardul se strang comerciantii, de o parte si de alta,  si iti vand plante care mai de care mai
colorate si mai inflorite, in ghivece sau fara, arbusti sau pomisori. Gastesti cam orice. Daca as fi
avut loc acasa, cred ca as fi cumparat toata piata:))! Gastesti si „boscheti de
bucatarie”, adica marar, patrunjel, coriandru, busuioc, plante legumicole in
ghiveci, ca sa ti le plantezi singurel in gradina (daca ai), plus tot felul de seminte. Mai gasesti si cate un
comerciant ratacit care vinde ceapa si usturoi si bineinteles cate o
ghereta cu sandvisuri, clatite, gogosi, sau pateuri.

Piata de flori-Tours

Dar nu doar sa o vizitez am mers eu astazi, ci chiar eram interesata sa imi cumpar niste plante. Am primit niste ghivece verzi, dragute si m-am gandit ca ar fi dragut sa le si umplu cu ceva, nu? Chiar imi plac plantele. De apartament, de gradina, cu sau fara flori, verdeata sa fie. Din pacate spatiul nu-mi permite sa am o sera acasa, asa ca ma multumesc cu cateva ghivece.

Alte piete din astea pe aici, mai sunt  traditionale, piete cu legume si fructe, altele tematice ca aceasta de flori, sau artizanale, de vechituri, de carti, mestesugaresti, unele de doua ori pe saptamana, altele saptamanale sau lunare. Exista si o „Marché gourmand” cu mancaruri si bauturi traditionale, in prima vineri din fiecare luna, unde o sa imi fac si eu drum cat de curand. Apoi mai sunt targuri anuale, care tin cateva zile, tot cu mancaruri si bauturi traditionale, produse agro-alimentare sau fireste cu vinuri, cum ar fi Foire de Tours (am fost si eu anul trecut) intre 28-29 mai, sau Vitiloire, le plus grand salon de vin de Loire,  intre 28-29 mai (nu voi lipsi cu siguranta anul asta!).

 

Dupa ce am terminat cu plantele, m-am oprit in primul parculet, exact in fata garii, Le Jardin de la Préfecture, ca sa ma bucur de alte plante colorate, insa de data asta in mediul lor, si sa poata si Azorica alerga in voie. Am continuat cu alta, Jardin François Sicard, de pe langa Catedrala St Gatien, despre care v-am vorbit aici. Gradinile aici, pentru ca nu se pot numi parcuri, sunt destul de micute, insa foarte curate si dichisite. O adevarata placere sa stai pe bancuta, cu o carte in mana si o cafea aburinda insotita de un „pain au chocolat”.

Le Jardin de la Préfecture

E fain acum ca au inflorit unii copaci si miroase peste tot a iarba
proaspata. Mai ramane soarele asta sa se arata si pe aici mai des. Astazi n-a fost tocmai generos, a intrat repede intre
nori si a inceput sa bata si vantul si chiar spre sfarsitul plimbarii
ne-a prins si ploaia. Bietul catel, e a doua oara pe saptamana asta cand
ajunge acasa ciuciulete. Asa ca ne-am intors acasa si m-am gandit sa ma delectez in continuare, preparand o tarta cu pere si crema de lamaie, ca prea de multa vreme nu  mi-am mai exersat „talentul” culinar, in materie de dulciuri, prin bucataria proprie. O sa va spun maine ce a iesit!

O seara frumoasa tuturor!

Jardin François Sicard

Mai multe despre Valea Loarei am scris în acești multi ani de când locuiesc în aceasta regiune minunata a Franței aici:

Mini-ghid de vizitat Lalea Loarei

 

Etichete: , , ,