Nu prea obișnuiesc să fac bilanțuri, dar pentru mine, 2014 a început cum nu se poate mai bine, la Gietaz en Aravis, un sătuc pierdut din Alpii Francezi, de care n-a auzit nici naiba. A fost o vacanță de ianuarie cu multe drumeții, zăpadă din belșug, mâncare savuroasă și vinuri alese, într-un cuvânt vacanța ideală pentru mine. Nici măcar Revelionul n-a reușit să ne strice planurile de urcat și coborât poteci: la 1 noaptea în prima zi din an dormeam buștean, ca dimineața să ne punem rachetele în picioare și să să o luăm la pas.








În rest, în ianuarie nu mai știu exact ce am făcut, dar îmi amintesc foarte bine restaurantul alsacian din Tours unde am sărbătorit Valentine’s Day în februarie, cu choucroute, preparatul meu preferat din toată bucătăria asta franțuzească. Știu, noi suntem mai ciudați, nu sărbătorim Revelionul ca să sărbătorim pe Sfântul Valentin. 

Și pentru că primăvara s-a instalat repede în Touraine, tot în februarie am deschis oficial sezonul de plimbări prin zonă cu satul Crissay sur Manse, clasat printre cele mai frumoase din Franța și cu ruinele de la Roches Tranchelion. Îmi amintesc ziua aceea călduță de parcă ar fi fost ieri. 




În martie, pe lângă aventura obținerii permisului de conducere franțuzesc, deja era timp de mânecă scurtă, așa că un grătar și-o undiță se cereau imperativ la Chemillé-sur-Indrois. Ba chiar ne-am pus ruscascul în spate și am luat-o la pas într-o sâmbătă însorită de la Montsoreau la Candes Saint Martin, alte două sate aflate pe lista celor mai frumoase din Franța, pe drumul foștilor marinari ai Loarei. N-om avea noi munți pe aici, dar asta nu însemnă că nu-i rost de drumeții! 



Paștele din aprilie petrecut prin grădinile de la Villandry, un loc unde aș merge la fiecare sfârșit de săptămână fără să mă plictisesc vreodată. În aceeași lună am bifat și un castel nou la listă, Chaumont sur Loire, cu al său festival al grădinilor, din care, fie vorba între noi, n-am înțeles mare lucru, dar a fost o experiență interesantă. Și că veni vorba de listă, anul ăsta mi-am întocmit și o listă a castelelor de pe Valea Loarei.  Am consultat
mai multe surse, am
adunat toate castele cunoscute, le-am scăzut pe cele neincluse în circuitul turistic și mi-au dat vreo 74. Până acum am vizitat doar 16, deci mai am de recuperat.







Luna mai a venit cu o vizită neașteptată în sudul Franței, și chiar de n-am avut noroc de vreme prea bună, traseul prin Calanques de Marseille zău c-a fost cea mai frumoasă drumeție de anul ăsta. A fost bună și tradiționala bouillabaisse servită pe malul mării la Cassis, mi-am făcut damblaua să mă plimb prin Marsilia, dar am rămas cu restanță de traseu pe Coastă Albastră.  Of, și-acum mai visez la calanca Méjean, poate data viitoare am noroc de vreme mai blândă, eventual mai mult timp la dispoziție să vizitez câte-s de vizitat pe acolo.
  




În iunie a venit prima noapte la cort pe 2014 și-o saramură gustoasă de pește la Marçon, dar și un castel nou Brézé,  acel „castel sub un castel„, cum îi mai zice pe-aici. Însă de departe cea mai importantă realizare a lunii iunie, și probabil una dintre cele mai importante realizări personale din întreg anul 2014 a fost faptul că în sfârșit, la 30 de ani, am învățat să merg pe bicicletă, adăugând astfel o nouă pasiune la cele multe pe care le aveam deja.




Așa că în iulie, în ciuda vremii nu foarte prietenoase, am biciclit prin vie, am dormit iar la cort și m-am întrecut pe mine însămi chiar pe 14 iulie cu o bucată din traseul cicloturistic Loire à Vélo : 28
km dus-întors, mulți nervi, două căzături dintre care una dureroasă și cules de mere și prune crude de pe drum. Tot în iulie am participat la cel mai frumos festival, Noaptea Celor o Mie de Focuri de la Villandry, unde am admirat pe lângă grădinile superbe luminate de mii de lumânări și o paradă de costume venețiene pe ritmuri de muzică renascentistă.  Iar Azorel a împlinit 3 ani! 




În august m-am bucurat de vizita mamei, și împreună cu ea de o plimbare la Paris și mai multe prin regiune, revizitând castelele mele preferate, Amboise și Chenonceau. Cred că atunci m-am îndrăgostit iremediabil de orașul Amboise și m-a lovit ideea cu „ce-ar fi să căutăm o căsuță pe acolo?!”



Cu toate acestea, cred că septembrie a fost totuși  luna cea mai interesantă din 2014 și asta nu neapărat pentru că am mai adăugat o toamnă la vârstă, ci pentru că odată cu ea a sosit și vacanța de vară cea mult-așteptată: „aperitivul” în Italia și felul principal în Corsica, insulă de care m-am îndrăgostit atât de tare încât și la anul tot acolo vreau să merg.

 

După întoarcerea de pe tărâmurile mediteraneene, vara ne-a făcut o surpriză și s-a terminat mai târziu în Touraine, astfel că ultima ei zi din 2014 a fost în octombrie mi-am petrecut-o la Véretz, un sat nu foarte turistic sau cunoscut, dar incredibil de pitoresc. Când natura a început să se coloreze de-a binelea, am încercat o altă plimbare, cu un nou castel și-un nou orășel, Montreuil Bellay li se zice la amândouă, plus o experiență culinară inedită, la Grange à Dîme, restaurantul medieval de lângă Saumur.  Iar al meu soț a devenit cetățean francez!








De noiembrie nu-mi amintesc mare lucru referitor la hobby-uri și activități de timp liber, dar îmi amintesc perfect de febra alegerilor care, culmea, ca niciodată m-a lovit și pe mine.  Grupuri că „lăsați disapora să voteze”, dezbateri, discuții, agitație, coadă de la ambasada din Paris și de bucuria de la final parcă au marcat mai bine luna decât micile plimbări prin regiune. 



Iar la final, ca anul să se încheie într-un mare fel, decembrie a venit cu mutarea la căsuța noastră cea mult visată, așezată fix pe malul Loarei, la Amboise. Și pentru că decembrie nu se numește degeaba luna cadourilor, pe lângă casă, a mai venit cu o plimbare frumoasă prin Paris, unde am admirat bradul răƒsturnat de la galeriile Lafayette, cu câteva cărți interesante aduse de mama în bagaj care încă îmi delectează serile friguroase în fața șemineului și cu cel mai frumos dar de la Mosu’, o bicicletă nouă doar pentru mine. Acum chiar că abia aștept să vină primăvară! 


Și cam ăsta fuse 2014 pentru mine…  

Cu bune, cu mai putin bune, uite că trecu și el. N-a fost nici prea-prea nici foarte-foarte, a
fost… cum să vă zic… un an ca oricare altul. S-au întâmplat și
lucruri frumoase, s-au întâmplat și lucruri mai puțin frumoase, unele povestite
pe blog, altele nu… În fine,  să vedem cu ce vine urmatorul. 

Hai La Mulți Ani, Un An Nou cu multe bucurii și să ne citim cu bine și-n 2015!
Etichete: , ,