V-am zis eu că și anul ăsta mergem în Corsica, nu-i așa?

Îmi
spunea
adesea mama atunci când eram copil că perioada cea mai frumoasă a
unei vacanțe este, culmea, atunci când o aștepți. Pentru că ai ce
aștepta. Când vin trece de nici nu știi și numaidecât ajungi la gustul
acela amărui al întoarcerii acasă. Pe același principiu ziua muncii de
anul acesta a fost una extrem de entuziasmantă: știam că a două zi urma
să plec în Corsica, iar eu tot așteptam să mă întorc în Corsica de anul trecut de când am plecat din Corsica.
Așa că pe 2 mai demarat din Amboise însoțiți de o vreme mizerabilă,
îmbrăcați de parcă urma să mergem la schi nu la mare, ba mai mult decât
atât, eu mi-am mai și îndesat vreo câteva pulovere în bagaj- oare unde
mi-o fi fost mintea?! Pe drum lucrurile au început să se mai
limpezească, și dacă apropierea de Marsilia a trezit în mine senzația de
a scăpa rapid de jumate din hainele de pe mine, atunci cu siguranță
panorama de la Cassis cu marea incredibil de albastră strălucind în
lumina unui soare de-a dreptul de vară m-au făcut să gândesc „frate,
norocoși mai sunt ăștia de locuiesc
în sudul Franței!”

Probabil vă închipuiți cât de nerăbdătoare am putut să aștept îmbarcarea în portul din Toulon, parcă îmi venea să mă dau jos și să împing eu vaporul până la Ajaccio. N-a fost o vacanță în adevăratul sens al cuvântului, v-am mai povestit eu în alte rânduri despre deplasările lui Andrei. Dar cu toate astea tot am putut profita mai multe zile, mai ales că ne-am nimerit pe insulă odată cu vreo două sărbători legale, 8 și 14 mai (sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa, respectiv Înălțarea). Alfel cu siguranță n-aș fi ales luna mai pentru o vacanță în Corsica. E drept că în extra-sezon insula este mai puțin aglomerată, iar prețurile la cazare ceva mai mici, însă marea tot rece rămâne, muntele destul de inaccesibil pe culmile înalte, ca să nu mai zic de vreme, care și în mijlocul Mediteranei poate juca feste.

Din fericire nu ne-a jucat, așa că cele două săptămâni au fost deosebit de calde. Atât de calde încât n-am mai ieșit din papuci și pantaloni scurți, o adevărată binefacere pentru noi, locuitori înfrigurați ai regiunii Touraine, unde și vara adesea îți pui pardesiul. Așa că de bronzat ne-am înngerit, după cum vă ziceam și pe facebook, baie în apa mării am făcut, chiar dacă aceasta nu depășea 18 grade. La început n-am avut curaj, dar după ce a trebuit să traversez desculță câteva râuri de munte a căror temperatură era un pic peste 0, deja Mediterana părea al naibii de fierbinte. Pentru că urcarăm și pe munte. Nu pe Monte Cinto pentru că nu-i fezabil în luna mai din cauza zăpezii (da, și în Corsica ninge!), ci am ales un traseu drăguț, fără zăpadă, care să nu depășească 2000m altitudine, ba chiar am avut și cortul la noi și ne-am petrecut noaptea sus pe munte, la adăpostul unei stâne. În rest, vizitai pe-ndelete Ajaccio și împrejurimile și îmi făcui damblaua să văd panorama cu falezele de la Bonifacio, pe care tot o admirasem și despre care tot citisem pe internet. Am să vă povestesc despre toate la timpul lor, încă n-am terminat nici măcar de sortat și editat pozele, ce să mai vorbesc despre idei și impresii.


 Noapte la cort 🙂



Drumul până în Corsica l-am făcut și anul acesta cu vaporul. Am ales tot compania Corsica Ferries și cel mai probabil o s-o aleg mult timp de acum încolo, cel puțin până se sinchisesc și celelalte companii să fie mai pet-friendly și accepte câini pe punte, nu doar la espace canin. Desigur că mulți dintre voi care nu aveți animale de companie nu veți înțelege, dar fiecare cu piticii lui, eu personal prefer ca toată familia să fie împreună pe punte. De plecat am plecat din Toulon, iar după 8 ore pe care le-am dormit, mai bine de data asta ce-i drept (traseul fiind unul de noapte), am debarcat la 7 dimineața în Ajaccio. 


Cazarea am avut-o la un camping lângă Ajaccio, unde am închiriat o căsuță, mobilată și utilată cu toate cele necesare celor două săptămâni. N-a fost rău campingul, cu excepția vecinilor din spate gălăgioși și ascultători de muzică tare, vă las pe voi să ghiciți naționalitatea personajelor. Vorba lui Boia într-una din cărțile sale: „Nu înseamnă că nu se întâlnesc și oameni de valoare, dar sufocați de multă, mult prea multă pleavă”. Referitor la români, desigur!*. Și apropo de cărți, cred că în viață mea ne-am citit în două săptămâni cât am citit în Corsica. Vă povestesc eu! 

În rest toate bune, insula este la fel de frumoasă precum am lăsat-o anul trecut, sau cel puțin așa mi se pare mie. Pentru că până la urmă și în vacanțe este vorba de gusturi și de așteptări, de aceea nu-mi place să trâmbițez sus și tare despre cum trebuie să mergeți în cutare loc că mi-a plăcut mie! Nu toți apreciem locurile în egală măsură, trebuie să fii într-un anume fel ca să îți placă Corsica: cel mai probabil un om simplu, cu un spirit liber.
 
Pentru
mine feeria Corsicii nu se termină niciodată, iar odată ajunsă acasă
nu-mi rămâne decât dorința aprinsă de a mă întoarce cât mai curând.
Munți, plaje, cascade, sate, lacuri, râuri, orașe… pf, câte mai sunt de descoperit! Dacă va exista și Corsica la a treia înfățișare? Cu siguranță! Și la a patra, și la a cincea și poate pentru totdeauna- de ce nu?- cândva la pensie nu m-ar deranja deloc să locuiesc la malul Mediteranei, într-o căsuță de piatră cu o terasă largă, deschisă spre mare, invadată de bougainvillea mov și mulți, foarte mulți leandri în curte... Om vedea noi pe unde ne-or mai purta pașii. Sănătoși să fim că restul vine de la sine. 
Toate pozele din seria Corsica (mai 2015) le găsiți AICI
 
 Toate episoadele aventurii Corsica (mai 2015) le găsiți în lista de mai jos
O zi la Bonifacio (II): orașul care face echilibristică  


Despre Corsica la prima înfățișare (septembrie 2014) citiți AICI

Despre Corsica la a treia înfățișare (septembrie 2015) citiți AICI
Despre Corsica la a patra înfățișare cititi AICI

Citeste si:


*Suveranii României. Monarhia, o soluţie? (Lucian Boia)

Etichete: , , , ,