5 lucruri care mi-au plăcut la Castelul Chenonceau

Am vizitat (prima data) Castelul Chenonceau în mai 2011, într-una dintre vacanțele mele în Franța.

Trebuia să văd și eu celebrul castel construit sub formă de pod, cu cinci arcade peste râul Cher, despre care auzisem atâtea. Nu știu dacă este cel mai frumos din regiune, termenul acesta „frumos” fiind foarte subiectiv de altfel, dar știu că mi-a plăcut. Mai jos am sintetizat 5 puncte de vedere personale, 5 lucruri care mi-au plăcut și mi-au rămas în minte după vizitarea acestui loc. Eu cred că locurile sunt frumoase sau nu, doar în mintea noastră. Noi le percepem, noi le etichetăm și tot noi împrăștiem păreri și opinii. Iar părerile noastre țin foarte mult de circumstanțe și felul nostru de a fi, sau de a simți lucrurile. De caracter, de fire, de temperament, astfel încât consider că trebuie să judecăm mai puțin și să înțelegem mai mult. Dar să revenim, iată ce mi-a plăcut mie la Chenonceau:

1. Arhitectura unică

Într-adevăr, față de orice alt castel de pe Valea Loarei și față de orice altă construcție pe care am văzut-o până acum, Chenonceau are o arhitectură deosebită, fiind construit în formă de pod, cu arcade peste un râul. Interesant, nu? De fapt asta este ceea ce îl face celebru și cunoscut, pentru că altfel nu s-ar diferenția cu mult de restul castelelor din zonă. În perioada de vară nivelul Cher-ului este destul de scăzut, așa ca se văd mai bine pilonii podului, dând impresia de castel… cu multe picioare. Fix deasupra podului, în interior, este un colidor lung, cu multe ferestre, de unde poți admira apa în stânga și în dreapta, moment în care chiar realizezi că ești chiar deasupra ei. În rest, totul este destul de comun cu restul castelelor din regiune. Foarte frumoase sunt totuși aici aranjamentele florale, prezente în fiecare încăpere; dau un aer atât de viu și proaspăt.

 

Supranumit „castelul doamnelor”, despre Chenonceau se spune că a fost construit de femei, pentru femei. La începuturile sale, Chenonceau nu a fost decât o moară, un corp de clădire pe malul apei, aparținând familiei Marques. De la familia Marques, castelul trece pe la alți stăpâni, ajungând în final în posesia regelui Franței, Francisc I și mai apoi a fiului său Henry al II-lea. Francisc I face cadou castelul amantei sale, frumoasa Diana de Poitiers. Diane este cea care a avut ideea prelungirii castelului cu podul peste Cher  și cea care și-a lăsat cea mai pregnantă amprentă asupra lui. După ce regele moare, soția acestuia, regina Catherina de Medici, o alungă pe amantă, lundu-i castelul, care mai târziu ajunge la nora acesteia. Fiecare doamnă și-a adus contribuția în aspectul castelului, prin eleganță și rafinament. La fel că toate castelele și Chenonceau a cunoscut faze de abandon și distrugere, ca în final să ajungă în posesia familiei Menier, ai cărei descendenți îl stăpânesc și astăzi.

 

 

 

 

 

 

3. Bucătăriile impresionante

 

Dintre toate încăperile castelului Chenonceau, bucătăriile impresionează cel mai tare. Au foarte multe încăperi și anexe, o sală de mese, cămară, măcelărie, magazii, prin care tot urci și cobori, asta deoarece bucătăriile nu se află nicăieri altundeva, decât în pilonii podului. Acest lucru era foarte benefic pentru descaracarea alimentelor, care veneau cu barca pe râu. Inițial nu știam asta și chiar mă întrebam, unde or fi situate bucătăriile de tot urci și cobori trepte, ca să treci din una în alta. Camerele sunt foarte mari, pline de ustensile, crătiți, farfurii și alte instrumente, semn că oamenii erau foarte gurmanzi la vremea aceea.

 

 

 

 

4. Camera neagră

 

Una dintre curiozitățile de la Chenonceau este dormitorul Louisei de Lorraine-Vaudémont, nora Catherinei de Medici, care s-a retras aici timp de 11 ani după moartea soțului, creind o admosfera sumbră. Și-a vopsit și decorat camera complet în negru și alb, în semn de doliu pentru soțul ei, doliu pe care la păstrat până la moarte. Este chiar interesantă încăperea, dar destul de sinistră. Mă întreb cum putea să doarmă acolo?! Eu aș fi murit de frică!

 

5. Grădinile

 

Nu sunt la fel de impresionanate ca la Villandry, dar sunt în felul lor fermecătoare. De fapt pentru mine orice grădină este încântătoare întrucât iubesc natura. Grădinile sunt locurile care îmi plac cel mai mult la castele. Sunt atât de dichisite, de îngrijite și aranjate cu stil, încât ți-e mai mare dragul să te plimbi pe aleile lor. Sincer, abia aștept să locuiesc la curte să am grădină mea inspirată puțin din ce am văzut pe aici. La Chenonceau sunt două grădini ornamentale: grădina Catherinei de Medici (soția) și grădina Dianei de Poitiers (amanta). Ambele sunt fascinante, elegante și chic, fiecare păstrând câte puțin din personalitatea doamnelor. Aș mai adauga și pădurea de pe domeniul castelului, pe unde poți face plimbări, un labirint viu și aleea lungă, care permite accesul pe domeniu. Încântător! Cam ăsta a fost Chenonceau: un castel deosebit, elegant, unic. Clar nu trebuie ratat!