Dacă anul trecut nu prea am profitat de toamnă decât în curte, anul acesta încerc să recuperez, astfel ori de câte ori am ocazia ies cu Erika la plimbare prin micuțul nostru orășel. Pisica, cum o alint eu, adoră plimbările. E curioasă, e atentă la tot ce se întâmplă, se uită, caută cu privirea să descopere lumea asta mare din jur. Eu pe partea cealaltă, împing căruciorul și îmi clătesc mințile, să stai zilnic cu un copil de 10 luni nu-i chiar treabă ușoară precum pare, mai ales cu un copil hiperactiv care nu stă locului o clipă, ca Erika. 
 
Toamnă asta a fost blândă cu noi, locuitorii din Touraine, nu-mi amintesc să fi umblat în tricou în octombrie până în prezent, ceea ce face plimbările noastre între fete și mai agreabile. Pe Azorel îl las acasă din păcate momentan, e complicat să împing căruțul, să iau Pisica în brațe când se plictisește și totodată să fiu atentă și la Azorel care se smucește și trage de zici că-i prima oară când iese la plimbare în lesă. Dar nu-i bai, avem o curte mare, are unde să alerge zilnic nestingherit și cu cine să se răfuiască când vecinii mai ies prin curți.  
  
Și pentru că acum am un aparat foto mic și ușor, îl strecor adesea și pe dânsul în sacoșă să imortalizez aceste plimbări. Și toamna, care se așterne încet dar sigur peste noi, la Amboise. 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,