După prânzul și plimbarea prin centrul istoric din Loches am purces la vizita cetății. Cité Royale de Loches este instalată pe un pinten stâncos ce domină orașul și întreaga vale a râului Indre, afuent al Loarei. A fost fortificată în Evul-Mediu timpuriu, construcția sa a evoluat lent pe durata mai multor ani, astăzi numărându-se printre cele mai bine conservate vestigii din regiunea Centre-Val de Loire. Fortăreața este una complexă și se compune din patru edificii semnificative: Porte Royale, poarta regală, singura cale de acces în interior, un Château-Fort, castel fortificat cu un impresionant donjon, o impunătoare biserică, Saint-Ours și ceea ce se cheamă Logis Royal, încăperile regale. Acestora li se adaugă zidul strașnic de apărare, care înconjoară cetatea și însumează aproximativ 2 km, plus o serie de case tradiționale, reședințe ale nobilimii epocii, foarte bine conservate și încă locuite.


Poziția strategică și ușor de apărat de la Loches a fost ochită din cele mai vechi timpuri, romanii fiind de fapt cei care au construit primele fortificații. Insă abia în 1249 Louis al IX-lea include Loches în patrimoniul regal, urmând ca mai târziu, în secolul XV, Charles al VII-lea sa locuiască perioade destul de lungi în oraș.
 
Promenada prin Cité Royale de Loches a fost încântătoare. E drept că toamna trecuse, așa că n-am prea admirat cine știe ce culori răpitoare. Dar ne-am bucurat de vremea călduță și de ultimele raze de soare, plimbându-ne agale pe străduțele pavate, încremenite în timp. Vizitarea cetății se face în cerc și este gratuită, se plătește o taxă de intrare de 8 euro pentru logis royal + château-fort.

In cetate se intră, așa cum vă spuneam, pe Porte Royale, poarta regală, impresionantă prin măreția sa, care a fost construită în mai multe reprize, între secolele XIII-XIV. Zidul care încercuiește cetatea și din care face parte și poarta a fost construit de Henri II Plantagenêt în a doua parte a secolului XII, acesta fiind întărit în secolul XIII, în special prin săparea de fose.


Nu după mult timp, ne apare în față Biserica Colegială Saint-Ours, un edificiu religios în stil roman. Numeroase părți din construcție datează din secolul XI, însă piatra de temelie  a fost pusă în secolul V, de către  Saint Eustache, episcop de Tours. Biserica adăpostește mormântul lui Agnès Sorel, favorita regelui Charels VII. Din păcate, nu știu din ce motiv, biserica era închisă în ziua vizitei noastre, așa că am admirat doar exteriorul și frumoasa sa grădină medievală, cu plante aromatice, înconjurată de ziduri. 

Urcând străduța prin stânga bisericii, intrăm în curtea castelului, după ce am plătit, firește, taxa de intrare. Logis Royal, clădirea încăperilor regale, se situaza în partea de nord a cetății medievale și ilustrează tranziția de la arhitectura medievală la cea renascentistă, fiind construită în două etape: partea de sud în secolul XIV, iar partea de nord în secolul XV. Am avut noroc ca la ora la care am ajuns să înceapă un tur ghidat, așa că l-am urmat și noi prin încăperile castelui, aflând o mulțime de povestioare interesante. Castelul de la Loches este gol, excepție făcând câteva piese de mobilier gotic, excelet realizate și conservate, tapițerii flamande, plus trei portrete ale personajelor cheie, unul al regelui Charles VII si doua ale amantei sale, Agnès Sorel. Cu siguranță fără istorisirile ghidului, vizibil pasionat de ceea ce face, aș fi găsit castelul mai anost. 
 
Turul începe cu prima încăpere, sala Charles VII, urmează sala Ioana D‘Arc, sala Agnès Sorel, care i-a adăpostit osemintele până în 2005, când au fost mutate în biserica Saint–Ours, respectând astfel ultima dorință acesteia, sala Ars Musica, sala Charles VIII, terminând cu cabinetul de lucru al reginei Anne de Bretagne și capela de rugăciune a acesteia, o operă desăvârșită a stilului gotic flamboiant. Se poate fotografia înăuntru, însă lumina fiind slabă am ales să privesc mai mult cu ochii decât cu obiectivul camerei foto.

Pe parcursul vizitei, aflăm de la ghid o mulțime de întâmplări petrecute între acele ziduri, cum ar fi întâlnirea istorică dintre Ioana D’Arc și regele Charles VII, dar cele care fac deliciul nostru, al vizitatorilor, sunt de departe intrigile și picatenteriile de la curte, cum ar fi faptul că moda vremii era ca doamnele să-și radă părul de deasupra frunții, până aproape de creștetul capului, iar peste această „chelie” să-și trecă câteva cozi împletite din părul rămas în spate. Se pare că nici castelul de la Loches nu este nici el străin unor astfel de întâmplări și zvonuri, cele mai multe dintre ele fiind legate de o anume femeie frumoasă, Agnès Sorel. 
 
Născută lângă Tours, în 1422, într-o familie din mica nobilime locală, Agnès Sorel devine la 17 ani doamna de companie a ducesei Isabelle de Lorraine. Frumoasă și isteață, cu o educație desăvârșită, ea trece în serviciul reginei Marie d’Anjou și cedează avansurilor regelui Charles al VII-lea, mult mai învârstă decât ea, Agnès Sorel devenind prima amantă oficială din istoria Franței. Nu că până atunci regii Franței n-ar fi avut amante, doar că acestea rămâneau mai ascunse. Agnès Sorel îmbrățișează repede rangul de primă doamnă a regatului, sigură pe farmecele sale, machiindu-se cu artă, purtând bijuterii scumpe și rochiile cele mai îndrăznețe. Ea aduce decolteurile adânci la curte, umerii goi, coafurile sofisticate, colierele de perle și trenele lungi, de până la 8m lungime. Felul său de viață excentric, condamnat adesea de societatea acelor vremuri, și extravaganța debordantă o pun pe însăși regina în umbră.
 
Mândră de poziția sa, favorita se înconjoară rapid de prieteni influienti, nobili, comercianți și finanțiști ai epocii, mergând până la implicarea în politica țării, prin sfaturile oferite regelui în particular. Indragostit până peste cap, Charles VII îi oferă numeroase cadouri, printre care și domeniul de la Loches, apoi castelul  Beauté-sur-Marne. Dacă castelul Beauté-sur-Marne este astăzi dispărut, castelul de la Loches încă mai păstrează amintirea acestei doamne.  
 
In șapte ani, Agnès Sorel îi dăruiește regelui trei fete. Ele sunt recunoscute ca prințese ale Franței, sub numele de Valois și vor fi mai târziu măritate cu nobili ai epocii. Insă a patra sarcină îi este fatală lui Agnès Sorel. Ea moare în 1450, pe drumul spre Abația Jumièges din Normandie, unde pornise pentru a-l întâlni pe rege, plecat la război. Un zvon că Agnès Sorel a fost asasinată prin otrăvire a circulat, dar nu s-a confirmat niciodată.
 
Cu toate astea, analizele moderne, recent practicate pe osemintele sale deshumate, au dezvăluit urme de mercur, însă fără a fi posibil de demonstrat dacă au fost de origine criminală, sau doar o eroare medicală, la vremea aceea mercurul folosindu-se ca medicament. Disperat după moartea amantei, regele îi înhumează inima la abația Jumièges, iar corpul în colegiala Saint-Ours de la Loches, respectând ultima dorință a acesteia. Profanate de revoluționari și adăpostite pentru o perioadă în incinta castelului, osemintele lui Agnès Sorel si-au regăsit locul de veci în colegială din 2005.

Vizita încăperilor regale se termină cu loggia, un turn circular cu scări în spirală, care coboară în grădina castelului, umbrită de tei, ce oferă o vedere deschisă către orașul Loches. Pe partea opusă grădinii se găsește terasa Agnès Sorel, accesul făcându-se printr-un turn.

Plimbarea prin Cité Royal duce în continuare la Château-Fort, castelul fortificat din cetatea Loches, sau mai degrabă ceea ce a rămas din el. Construit la extremitatea sudică, cea mai importante parte a acestuia, cea mai bine păstrată și impresionantă, este donjonul, adică turnul principal, care se ridică la 37m înălțime. Foulque III Nerra, conte de Anjou, a fost cel la ordinul căruia s-a construit castelul, tot el fiind cel care a fondat și Abația Beaulieu-les-Loches, în satul vecin, vizibilă de pe terase, pentru a-și spăla, se pare, crimele înfăptuite în războaie. In afara donjonului, castelul-fortificat mai cuprinde: un pavilion de intrare, situat la baza donjonului, turnul Louis XI, reședința guvernatorului, grădina și alte construcții specifice castelelor medievale. Nu toate sunt încă în picioare, însă per ansamblu castelul-fortificat este interesant, încăperile întortocheate, rețeaua de tunele, turnurile, fosele stârnind curiozitatea vizitatorilor.

Si cam asta a fost plimbarea. După vizitarea castelului–fortificat am urmat străduța cetății înapoi la Porte Royale, pe care am ieșit spre oraș, încheind totodată acesta cea ce-a doua vizită, ceva mai fructuoasă, în orășelul Loches. 

 Porte Royale, poarta de intrare in cetate

 Case locuite in Cité Royale de Loches

 Biserica Saint-Ours
 Logis Royal-gradina

  Logis Royal- panorama orasului din gradina  

 Coborand scarile unuia dintre turnuri 🙂

 Biserica Saint-Ours vazuta din gradina. Casuta serveste astazi ca receptie.

 Terasa Agnès Sorel, pe partea opusa gradinii

Logis Royal

 pe stradutele cetatii in drum spre chateau-fort

 Biserica Saint-Ours. N-aveam cum sa ma dau mai in spate s-o prind in intregime fara sa plonjez in oras :))

 pe stradutele cetatii

 ferestrele mele preferate 🙂





 Chateau-Fort de la Loches

 pavilionul de intrare care adaposteste astazi receptia

 gradina medievala inchisa de ziduri. Aici am mancat cateva mure foarte gustoase 🙂

 Donjonul, turnul principal al acestui castel fortificat de forma rectangulara

Un adevarat labirint.

 Abația Beaulieu-les-Loches, în satul vecin, vizibilă de pe terase

 Biserica Saint-Ours

 Donjonul

 Prin curtea castelului fortificat



Toate pozele de la Loches le găsiți AICI.

 

 
Ponturi utile posibililor vizitatori:
 

1. Loches-Touraine Côté Sud, regiunea din jurul orașului Loches, este una pe care o recomand adesea celor care se interesează de zone mai puțin umblate de pe Valea Loarei. Ceva mai departe de marile castele și de traseele turistice bătute, o excursie la Loches se poate dovedi inedită mai ales pentru cei dornici să descopere colțuri rurale în călătorii. Se pot vizita: satul Montrésor, clasat, pe bună dreptate, printre cele mai frumoase din Franța, împreună cu castelul cocoțat strategic pe un pinten stâncos deasupra așezării, satul-grădină Chédigny, renumit trandafirii ce împodobesc fațadele caselor, castelul Montpoupon și însuși orașul Loches. Dacă nu sunteți cu mașina, mergeți la Loches cu autobuzul din Tours (detalii pe site-ul Touraine Fil Vert), iar de acolo faceți turul satelor cu bicicleta, detalii aici (primele 7 circuite sunt pe lângă Loches). 

2. Mai recomand să urmați tururile ghidate, pe cât posibil, atât la Logis Royal de Loches cât și la restul castelelor de pe Valea Loarei. Sunt gratuite, sunt în mai multe limbi de circulație internațională și la mai multe intervale de timp pe zi, trebuie doar să verificați pe site-ul internet al castelului vizat orele de start.  Cu siguranță astfel de tururi mănâncă mai mult timp, deci nu veți avea vreme să vizitați foarte multe castele în vacanța voastră din regiune, însă adesea povestea din spatele castelului se poate dovedi mai interesantă decât castelul în sine.


Etichete: , , , ,