Luni am fost la Paris cu treabă. De fapt treaba era s-o iau pe maică-mea de la aeroport, dar am și profitat puțin să-mi mai clătesc ochii prin capitală. Mai un pod, mai o clădire, mai un magazin și uite-așa am ajuns acasă cu un cârcel la un picior, de nu-l mai puteam mișca și cu multe bășici prin tălpi. Iar dacă până acum m-am plâns că de fiecare dată când ajung eu la Paris vremea era urâtă, iată că de data asta fu cald și soare. Și încă ce cald și soare, că am ajuns seara nu numai cu picioarele în pungă, ci și cu o ușoară insolație. Pălărie?! Ce e aia?! Dar fu frumos tare. Parcurile pariziene sunt frumoase tare, pentru că mai mult prin ele ascunsă la umbră am stat. Și dacă tot veni vorba de parcuri, n-aveam cum să ratez o mică siestă în Grădina Luxembourg, că doar ea este cea mai cea, dintre cele mai cele, nu?
Cred că toată populația Parisului, turiști și localnici, au gândit ca mine luni, pentru că toți se aflau în Grădina Luxembourg, dar nu a fost bai, tot am găsit un șezlong liber să mă întind, scăldându-mi totodată ochii cu peisajul divin ce mi se întindea în fața ochilor. Sincer, m-ar fi tentat mai tare lacul din mijlocul parcului decât șezlongul, dar asta este, dacă nu e voie, nu e, ne conformăm. Mă mulțumesc zilele astea cu scăldatul în Loara, că tot sunt 36 de grade la umbră. Da, da 36!!! Am observat că deși era super-cald în Paris, mai toată lumea stătea la soare. Pe de o parte îi înțeleg. Zilele cu soare pe aici se numără pe degete, deci e normal ca atunci când sunt, să profiți de ele la maxim, chit că faci insolație. Eu am preferat totuși să admir parcul de la umbra unui copac.
Tema de vara aceasta în Jardin du Luxembourg este movul și rozul. Nu-s chiar culorile mele favorite, dar trebuie să recunosc că parcul arata fabulos, sau cel puțin mie așa mi s-a părut. Nu știu dacă chiar așa este, sau mi se trăgea de la soare, dar parcă aș fi lenevit acolo toată ziua, și nu numai, fără a mă plictisi. Iar dacă mai pun că în spatele meu erau vreo câțiva leandri înfloriți, clar n-aș mai fi plecat acasă. Sau aș fi plecat cu tot cu grădina Luxembourg în rucsac. Sau măcar cu un leandru, sau o caramida din palatul Senatului, ceva.
Ador leandrul! Îmi plac foarte tare cei albi, chiar dacă roșul este culoarea mea preferată, dar așa sunt eu, plină de contraste. Când eram copil am avut un leandru în casă. Era mare, stufos, iar când înflorea era de vis. Iarna îl băgam în casă, iar vara îl scoteam afară, că stăteam la curte. S-a uscat de bătrânețe până la urmă, iar în amintirea lui, mă gândesc eu acum să-mi iau altul, așa, la interval de vreo 18 ani. Deh, asta este, funcționez cu efect întârziat. Am văzut unii micuți la florărie, poate săptămâna viitoare mă mobilizez și aduc unul acasă. Sper să se prindă, pentru că eu nu prea am baftă la plante și mai sper cât de curând să am și o mică curte pentru el. După leandru va urma măslinul, portocalul, lămâiul… toată vegetația mediteraneană, de ce nu?!
Însă până aduc eu Mediterana acasă, vă las cu eleganta grădină Luxembourg, vara asta atât de roz-mov. Apropo, oare culorile sunt la fel în fiecare vară?! Pentru că în celelalte anotimpuri clar se schimbă, odată cu plantele. De exemplu la mine în oraș, în parc, plantele și aranjamentele florale se schimbă nu numai de la o luna la alta, dar și de la an la an, temele și culorile fiind mereu diferite. Oare și aici e la fel? Ce culori or mai fi fost în alte veri?
Palatul Luxembourg, sediul Senatului
Lume multă, nene!
Un mic ninja 🙂
Leandri roz înfloriți
Cupola Panthéon-ului în renovare.
Relaxare la soare…noroc cu câțiva nori
Pentru mine, relaxare la umbră
Flori de leandru
S-ar putea să te intereseze și:
Vaaaai ce fotografii frumoase! Ma bcur ca in sfarsit ti-ai facut pofta de plimbare 😉
Si ma bucur ca o ai pe mamica ta la tine! Ce coincidenta 😉 si mamica mea aterizeaza maine 🙂 Va sta la mine pana pe 18 august.
Pe 31 august voi fi si eu pentru o saptamana in Paris. Dar si Mont Saint Michel 🙂 Ma rog sa avem vreme faina 😉
Va doresc zile frumoase impreuna! Sa va simtiti bine. Pupici si imbratisari :-*
PS:
Chiar, ce coincidenta! Si mama mea tot in perioada aceea pleaca, pe 17. Pai in cazul asta, asemenea si tie zile frumoase impreuna si profitati la maxim!
Ma bucur ca mergeti si la Mont Saint Michel, cu ocazia vizitei la Paris. Sunt convinsa ca o sa va placa si poate chiar aveti norocul sa prindeti cetatea un pic mai goala, sa va puteti bucura din plin.
Deci vei avea o luna plina Carmen, si un inceput de septembrie la fel :). Distractie maxima iti doresc! Te pup!
Elegant parc, într-adevăr! E foarte frumos… Mă miră că nu se poartă pălării… Bine, nici eu nu port, dar mai vezi câte una pe stradă! Dar lasă asta acum…
Îmi plac pozele. Și mesajul de sub ele, desigur!:)
Te pup! O zi frumoasă!
La cat de dornici sunt de soare oamenii pe aici, nu cred sa aiba probleme cu insolatia :))!
Multumesc Maria, ma bucur ca ti-au placut! Pupici!
Gradinile Luxemburg din Paris sunt precum Central Park din Big Apple sau Herastraul nostru bucurestean cel de toate zilele. 🙂 Oaze pline de verdeata, umbrare stufoase, explozii de culori, vara, omatul proaspat depus iarna. Si tot mai multa lume. O frumusete! Am vizitat si eu gradinile si privind pozele am vazut ca florile erau pictate cam in aceleasi culori. SUPERB! La cat mai multe si frumoase excursii!
Ce bine ai zis Ileana! Cu adevarat oaze de verdeata. In fiecare anotimp sunt fumoase, dar parca vara exceleaza. Iar in zilele caniculare sunt si mai minunate.
Ce m-as mai plimba si prin Central Park !!
Multumesc Ileana si tie iti doresc la fel, cat mai multe excursii frumoase!
Fain tare… ca ti-a venit mama in vizita 🙂 Sper sa n-o torturezi cu plimbari lungi sa nu-si mai doreasca Franta pentru urmatorii trei ani. Sau patru. Insa la cat e de frumoasa si cocheta tara asta, chiar si la 39 de grade, chiar si-n roz si mov, orice basicuta devine amintire cat ai clipi 🙂
Spor la plimbari!
:)) N-o torturez ;)! Desi..nu cred c-ar deranja-o :)).
Multumesc Claudia!
Micul ninja e gata de luptă!
Ai prins zi cu soare? Na! cărce și insolație! să o ții minte! 😉 Glumeam! sper că nu te-ai supărat! E minunat! Ce sunt bărcuțele acelea mici? Dacă ai avut o ușoară insolație, nu ai pielea arsă (îmi imaginez că așa de tare a ars soarele)?
Îmi pare bine că ți-a plăcut! Și nelipsitul zâmbet: :D.
:)))
Sincera sa fiu habar nu am ce sunt. Un fel de jucarii. Cred ca se gaseau de vanzare, daca nu ma insel.
A fost doar o usoara insolatie, s-a lasat doar cu dureri de cap. Cu pielea n-am avut probleme, pentru ca am tot fost la plaja anul asta. Daca ar fi fost si prima expunere la soare, atunci clar era de rau :D!
Să știi că s-ar putea să schimbe culorile și de la an la an. Eu am fost anul trecut in iunie și țin minte că parcă predomina roșul și galbenul… era frumos, dar cred că e frumos mereu, mereu 🙂
Asa m-am gandit si eu, ca se schimba culorile si de la an la an, nu numai de la anotimp la anotimp (sau de la luna la luna).
Da, si eu cred ca e frumos mereu, indiferent de combinatia de culori.
superbe imaginile Larisa; o incantare pentru ochi si suflet; multumim ca ai adus un pic mai aproape de noi minunatul Paris.
Ma bucur mult ca ti-au placut!
Fain de tot. Eu la toamna am in plan sa ajung la Paris, in octombrie. Oare cum o fi vremea atunci, oare cum vor fi florile, vor mai fi oare. Ete ca ma bantuie niste intrebari, dar pana atunci savurez Parisul la tine cu tot cu insolatie, caci si eu am facut, dar nu la Paris ci la Londra in parcul Richmond.
Sa ne citim cu bine!
Sincera sa fiu, mie Parisul mi se pare cel mai frumos toamna (si cel mai romantic!). Totul este sa ai noroc de zile frumoase, nu prea friguroase sau ploioase, atata tot. Asa ca octombrie cred ca este o alegere buna.
Cat despre gradini, cred ca arata bine in orice anotimp, deci cu siguranta si atunci combinatia de culori si plante va fi una reusita.
Ce imagini frumoase, multumim Larisa!
Mie mi-au placut si norii pufosi!
Toate cele bune!
La momentul respectiv cred ca as fi preferat sa fie ceva mai multi nori pufosi. Poate asa ar fi fost mai racoare :)).
Multumesc mult, ma bucur ca ti-au placut imaginile!
ce minunatii ! multumim …cand eram mica aveam 2 leandrii albi in balcon 🙂
ce dragut! si mai ales ca erau albi…
Ooooffff! Da, Jardin du Luxembourg e plină ochi de oameni zi de vară până-n seară… Greu găsești un scaun să stai la umbră să citești o carte și să-ți bei cafeaua cu un muffin alături… Ce dor îmi e de grădina asta…
Sa stii ca m-am gandit la tine si la ziua cand ne-am plimbat pe acolo. Si cat timp am stat in gradina si dupa, cand am scris articolul 😉
36 de grade?! oau!
Ieri atatea au fost! Azi e ceva mai racoare, vreo 30-31. Dar de maine se schimba treaba :))
Cred că în Gradinile Luxembourg se poartă în permanență o culoare de stare aparte. 🙂 Vara, cel puțin, are totul un aer atât de prietenos și de… franțuzesc…
Frumoase fotografii! M-au făcut să mai trec niște minute bune prin Grădinile Luxembourg. 🙂
Multumesc mult!
Da, bine spus, in gradinile Luxembourg se poarta intotdeauna o culoare de stare aparte…
Deci s-a incalzit in Franta aproape ca si la noi. Imi amintesc cat erai de deazamagita acum ceva vreme de temperaturile care numai de vara nu erau…:)
Gradina e minunata asa, colorata si foarte populata. Iar fotografiile sunt splendide.
Happy weekend, draga mea! Si sedere cat mai placuta mamei tale!
Daaa, chiar s-a incalzit. Am citit ca n-a mai fost de multi ani asa in regiune.
Multumesc Elly si scuze pentru intarzierea cu care raspund. N-am mai apucat sa intru pe la tine pe blog :(, dar recuperez eu curand. Te pup!
sunt superbe imaginile. poate inteleg si cei car trebuie sa inteleaga de ce unele tari au puzderii de turisti si altele nu. ce sa vada la noi muntii de gunoaie sau cainii care se plimba si-si fac nevoile nestingheriti pe strazile oraselor noastre turistice
Da, poate ai dreptate, unele locuri sunt chiar curate, ingrijite si civilizate. Dar eu cred ca si oamenii contribuie la asta. Ca un loc sa fie curat, noi suntem raspunzatori sa-l pastram curat. Ceea ce din cate am observat prin multe orase romanesti nu se prea practica.
Deci te-ai plimbat printre mov şi roz… :)) Şi ce poze frumoase ai făcut, chiar că ai avut o zi superbă!
Multumesc Mira!
Da, pana la urma s-a dovedit a fi o zi placuta…
superbe pozele..imi inchipui cum e sa traiesti "originalul".. sper sa ajung sa vizitez Franta cat de curand.. cu siguranta am ce imortaliza 🙂
Este o tara frumoasa din punct de vedere turistic, ai ce vizita si ce "imortaliza".
Sunt convinsa ca vei ajunge s-o vizitezi daca iti doresti cu adevarat :)!
Din cate imi aduc aminte, in toamna lui 2011 se purta galbenul si portocaliul. 😀 Dar eu prefer nuantele de roz si mov. Dau un farmec aparte Gradinii. 🙂
Ma gandeam eu ca se schimba in fiecare vara. Cred ca si in galben-portocaliu trebuie sa fie frumoasa gradina…