Luni am fost la Paris cu treabă. De fapt treaba era s-o iau pe maică-mea de la aeroport, dar am și profitat puțin să-mi mai clătesc ochii prin capitală. Mai un pod, mai o clădire, mai un magazin și uite-așa am ajuns acasă cu un cârcel la un picior, de nu-l mai puteam mișca și cu multe bășici prin tălpi. Iar dacă până acum m-am plâns că de fiecare dată când ajung eu la Paris vremea era urâtă, iată că de data asta fu cald și soare. Și încă ce cald și soare, că am ajuns seara nu numai cu picioarele în pungă, ci și cu o ușoară insolație. Pălărie?! Ce e aia?! Dar fu frumos tare. Parcurile pariziene sunt frumoase tare, pentru că mai mult prin ele ascunsă la umbră am stat. Și dacă tot veni vorba de parcuri, n-aveam cum să ratez o mică siestă în Grădina Luxembourg, că doar ea este cea mai cea, dintre cele mai cele, nu?



Jardin du Luxembourg Paris





Cred că toată populația Parisului, turiști și localnici, au gândit ca mine luni, pentru că toți se aflau în Grădina Luxembourg, dar nu a fost bai, tot am găsit un șezlong liber să mă întind, scăldându-mi totodată ochii cu peisajul divin ce mi se întindea în fața ochilor. Sincer, m-ar fi tentat mai tare lacul din mijlocul parcului decât șezlongul, dar asta este, dacă nu e voie, nu e, ne conformăm. Mă mulțumesc zilele astea cu scăldatul în Loara, că tot sunt 36 de grade la umbră. Da, da 36!!! Am observat că deși era super-cald în Paris, mai toată lumea stătea la soare. Pe de o parte îi înțeleg. Zilele cu soare pe aici se numără pe degete, deci e normal ca atunci când sunt, să profiți de ele la maxim, chit că faci insolație. Eu am preferat totuși să admir parcul de la umbra unui copac.

Tema de vara aceasta în Jardin du Luxembourg este movul și rozul. Nu-s chiar culorile mele favorite, dar trebuie să recunosc că parcul arata fabulos, sau cel puțin mie așa mi s-a părut. Nu știu dacă chiar așa este, sau mi se trăgea de la soare, dar parcă aș fi lenevit acolo toată ziua, și nu numai, fără a mă plictisi. Iar dacă mai pun că în spatele meu erau vreo câțiva leandri înfloriți, clar n-aș mai fi plecat acasă. Sau aș fi plecat cu tot cu grădina Luxembourg în rucsac. Sau măcar cu un leandru, sau o caramida din palatul Senatului, ceva.

Ador leandrul! Îmi plac foarte tare cei albi, chiar dacă roșul este culoarea mea preferată, dar așa sunt eu, plină de contraste. Când eram copil am avut un leandru în casă. Era mare, stufos, iar când înflorea era de vis. Iarna îl băgam în casă, iar vara îl scoteam afară, că stăteam la curte. S-a uscat de bătrânețe până la urmă, iar în amintirea lui, mă gândesc eu acum să-mi iau altul, așa, la interval de vreo 18 ani. Deh, asta este, funcționez cu efect întârziat. Am văzut unii micuți la florărie, poate săptămâna viitoare mă mobilizez și aduc unul acasă. Sper să se prindă, pentru că eu nu prea am baftă la plante și mai sper cât de curând să am și o mică curte pentru el. După leandru va urma măslinul, portocalul, lămâiul… toată vegetația mediteraneană, de ce nu?!

Însă până aduc eu Mediterana acasă, vă las cu eleganta grădină Luxembourg, vara asta atât de roz-mov. Apropo, oare culorile sunt la fel în fiecare vară?! Pentru că în celelalte anotimpuri clar se schimbă, odată cu plantele. De exemplu la mine în oraș, în parc, plantele și aranjamentele florale se schimbă nu numai de la o luna la alta, dar și de la an la an, temele și culorile fiind mereu diferite. Oare și aici e la fel? Ce culori or mai fi fost în alte veri?





Jardin du Luxembourg Paris



Jardin du Luxembourg Paris
 Palatul Luxembourg, sediul Senatului







Jardin du Luxembourg Paris



Jardin du Luxembourg Paris
 Lume multă, nene!



Jardin du Luxembourg Paris



Jardin du Luxembourg Paris
 Un mic ninja 🙂

Jardin du Luxembourg Paris
Leandri roz înfloriți



Jardin du Luxembourg Paris



Jardin du Luxembourg Paris
 Cupola Panthéon-ului în renovare.



Jardin du Luxembourg Paris



Jardin du Luxembourg Paris
Relaxare la soare…noroc cu câțiva nori 



 Pentru mine, relaxare la umbră



 Flori de leandru








Étiquettes : , , ,