Vacanta in Alpi la zapada de anul acesta nu s-a deosebit prea mult de cele anterioare. Asemenea vacantelor de iarna precedente, ne-am reîntors cu aceeași bucurie în micul nostru colțișor de rai, Valea Belleville din inima Alpilor Francezi. Oare când am descoperit acest loc minunat pentru prima dată ? In 2020 daca stau bine sa ma gandesc. Ce știu sigur este că de atunci revenim cu drag în fiecare an. Deși aventura de a explora locuri noi are farmecul ei, nimic nu se compară cu emoția revederii și confortul familiarității pe care îl simți când te întorci într-un loc care îți este atât de drag. Așa a fost și această vacanță pe Valea Belleville, o reîntoarcere plăcută la locurile care ne-au cucerit inima și ne-au oferit amintiri neprețuite in toti acesti ani.
Nu este niciun secret că iubesc zăpada, nu-i așa? După aproape 13 ani petrecuți aici în Touraine, un lucru pe care îl accept cu greu este lipsa ei, ca un gol pe care nu-l pot ignora. Simt că trăiesc într-o realitate incompletă în lipsa acestei minuni albe. Înțeleg că mulți nu împărtășesc această pasiune, însă pentru noi și pentru fete zăpada este motivul pentru a ne îndrepta iarna de iarna către munți.
Le învăț pe fete să aprecieze frumusetea iernii si sa îndrăgească toate activitățile pe care le permite zăpada. De la plimbări cu sania și oameni de zăpada, până la pur și simplu tăvălirea în zăpadă sau skiul, acest sport fantastic pe care eu nu am avut sansa sa il invat la timp, fiecare moment petrecut în această atmosferă de iarnă are farmecul ei aparte. Prin aceasta vacanta in Alpi la zăpadă, încercăm an de an să transmitem și copiilor noștri pasiunea pentru zăpada și să le oferim șansa de a descoperi și ei frumusețea ce se ascunde în iernile albe și reci care noua ne-au incantat copilăria in Romania.
Vacanta in Alpi la zăpadă pe Valea Belleville ne-a purtat încă odată în pitorescul sat Saint-Martin, tipic savoiard, încadrat de vârfurile mărețe ale Alpilor. Cu fiecare vacanta de iarna suntem impresionați de peisajul spectaculos și de farmecul atat de rustic si simplu al satului Saint-Martin. Incremenit în timp, cu case tradiționale și străzile înguste, acest sat este o adevărată comoară ascunsă în inima Alpilor. Satele savoiarde sunt extraordinare!
Când am ajuns, in penultima zi din an, am constatat ca… nu prea era zapada. Clima schimbătoare și influențele încălzirii globale fac in ultimii ani ca zăpada să devină tot mai rară, chiar și în inima Alpilor. Începusem să ne îngrijorăm, dar în a doua zi, care se întâmpla să fie și ultima din 2023, am avut parte o surpriză minunată. Fulgii au început să cadă încet, transformându-se treptat în ninsoare adevarata. Zăpada a început să se așeze, iar ultimele ore ale anului ne-au adus o imensă bucurie. Privind pe ferestre, peisajul s-a transformat încet într-un covor alb și pufos, iar inimile noastre s-au umplut de fericire și recunoștință. Nici nu putea să fie altfel – anul trebuia să se încheie cu astfel, aducându-ne aminte că uneori cele mai mari bucurii vin în cele mai neașteptate momente.
Ce am făcut o săptămână la munte vă întrebați ? Ei bine, si in aceasta vacanta in Alpi la zapada fetele au mers la ski. În fiecare zi, la ora 9 eram la Croisette, centrul vibrant al stațiunii Menuires, gata echipați cu skiuri. Fetele, noi mai putin. Ceasul a sunat cu regularitate la ora 7, chiar și în vacanța. Cursurile de ski pentru fete fuseseră rezervate încă dinainte să ajungem, iar experiența lor s-a dovedit a fi una extraordinară, mai ales pentru Erika. Daria mai putin, fiind încă mică. A fost al doilea an pentru ele, v-am povestitanul trecut despre experienta cursurilor de ski pentru copii.
Ce am facut noi cat fetele erau la ski ? Am mers. In fiecare zi am mers vreo câțiva kilometri, o adevărată binecuvântare pentru trup și suflet. Pentru mine, plăcerea supremă este să merg. Să merg prin natură, să traversez păduri, să urc munti, sau să mă pierd lângă malul mării. Fiecare pas îmi oferă ocazia de a mă conecta cu peisajul din jur, de a mă elibera de grijile cotidiene și de a-mi împrospăta mintea. După câteva ore de mers, simt cum oboseala dispare și energia îmi revine, bateriile fiind încărcate. Așa că, în fiecare dimineață a acelei săptămâni am pornit la drum in doi, bucurându-ne de aerul rece care ne învăluia și de peisajele încântătoare.
Pentru masa de pranz, dupa ce le recuperam pe fete de la ski, ne-am bucurat în fiecare zi de ospitalitatea aceluiași restaurant. Același loc care ne-a fermecat gusturile anul trecut, acum doi ani și care ne-a atras ca un magnet încă de atunci cand l-am descoperit prima data. Eu sunt o loială locurilor care mă încântă, iar restaurantul Le Setor este cu siguranță unul dintre ele. Situat într-un decor spectaculos, lângă Plan d’eau des Bruyères, în imediata apropiere a stațiunii Menuires, terasa sa oferă o panoramă deosebita, cu munții albi înălțându-se în jur, un peisaj care te lasă pur și simplu fără cuvinte. Mâncarea este simpla si delicioasa, preparată cu ingrediente locale de bună calitate. La Le Setor, fiecare masă este o călătorie culinară și o experiență savoiarda memorabilă.
După-amiezile in schimb erau rezervate pentru momente de bucurie și aventură, petrecute împreună, toti patru. Activitati simple, dar atât de pline de farmec: plimbări prin peisajul înghețat, oameni de zăpadă, coborâri cu sania sau întreceri cu bulgări de zăpadă. Fetele s-au bucurat din plin de aceste activități de iarnă, creând amintiri de neprețuit. Noutatea acestui an a fost plimbarea cu sania trasa de câini. O experinta memorabila.
Seara, ne retrăgeam în micuțul si primitorul nostru apartament. Acelasi pe care il rezervam in fiecare an. Aici, toti patru împreună, savuram cina într-o atmosferă liniștită, împărtășindu-ne experiențele zilei. Adormeam repede si profund, cu gândul la aventurile din ziua urmatoare.
Si uite așa a trecut rapid saptamana noastra de vacanta in Alpi la zapada. În ultima zi a șederii noastre, natura ne-a rasfatat cu o ninsoare de basm. Nu cred că am mai trăit in ultimii ani o asemenea ninsoare. Doar în copilaria din Romania am avut șansa să ne bucurăm de astfel de momente. M-a cuprins parca noastalgia copilăriei din Baragan, cu iernile sale aspre și lungi, când aveam un strat gros de zăpadă din noiembrie până în martie. A fost o bucurie să văd că fetele au avut ocazia să asiste la un asemenea spectacol. Știu că iernile, pe măsură ce timpul trece, se vor risipi ușor-ușor, căci clima și lumea se schimbă, iar zăpezile vor deveni din ce în ce mai rare, chiar si la munte. Dar cât timp ele mai sunt prezente, vreau ca fetele noastre să le trăiască pe deplin, să le învețe farmecul și să le integreze în viața lor, ca o parte din frumoasa lor călătoriei lor prin lume.
Etichete: ALPII FRANCEZI, CALAT, CALATORII, FRANTA, MUNTE, SAVOIE
Lasă un răspuns