Vara asta am citit foooarte puține cărți. Nu știu dacă a fost de vină vara, cu zilele ei lungi petrecute pe terasă și cu activitățile pe care le-a implicat prin curte, sau faptul că pur și simplu nu am avut eu dispoziție pentru citit, ci pentru alte lucruri (de exemplu am văzut o mulțime de filme documentare și filmulețe pe diverse teme pe youtube), poate câte puțin din fiecare, astfel că lecturile au fost într-un număr mult mai mic față de ce mi-am propus. Dar au fost totuși câteva:
1. Nopțile amanților (Corina Ozon), romanul care continuă seria întâmplărilor triunghiului amoros Mircea-Cati-Teo început în prima carte, Zilele Amanților. Mircea reprezintă tipul bărbatului plictisit de nevastă, Cati este amanta lui Mircea, Teo genul nevestei care s-a delăsat. Cartea este siropoasă și condimentată, se citește repede, personajele sunt simpatice, iar stilul autoarei este la fel de deștept, ironic și direct, poate prea direct pentru unii, ca și în prima. Nu mai știu când și cum am descoperit-o pe Corina Ozon, dar mă bucur că am făcut-o. Este genială și sper ca povestea să nu se termine aici.
2. Păzitoarea tainei (Kate Morton) este a treia carte din seria Kate Morton pe care o citesc anul acesta. Sunt fană, recunosc, îmi place la nebunie cum și ce scrie femeia asta. Stilul este inconfundabil, aceeași pendulare între prezent și trecut, cu firul poveștii încurcat, pe parcurs descoperi fapte la care nici nu te-ai așteptat. Deși Grădina uitată și Casa de la Riverton mi s-au părut mai bine scrise, iar personajele mult mai bine conturate, cartea de față este cea care m-a marcat cel mai intens la final. În general autoarea te surprinde la final, dar parcă în nici una dintre celelalte două cărți misterul nu este mai bine realizat. Zău că nu m-am așteptat! Cine a citit Kate Morton știe la ce mă refer. Iar dacă nu ați citit dar vă plac dramele cu tentă istorică, destinele care se întrepătrund, sau răsturnările de situație, încercați. Sunt sigură că nu o veți mai lasă din mână.
3. Vieți secrete (Tatiana de Rosnay) am început-o pentru că mi-a plăcut foarte tare romanul ei anterior, Se numea Sarah, însă după primele pagini mi-am dat seama că acesta de față este total diferit. Vieți secrete este o carte despre prezent, despre familia actuală, modernă și relațiile dintre membrii acesteia, avându-l în centru pe Antoine, un tip divorțat, învăluit de un sentiment al eșecului pe toate planurile. Revenirea pe insula unde familia lor petrecuse multe zile de vacanță la malul mării atrage pentru el și sora lui, Melanie, amintiri neașteptate și tulburătoare despre mama lor, amintiri ce duc într-un final la descoperirea unui secret șocant. Povestea este una simplă, drama este complexă. Mi-a plăcut cartea, dar nu atât de mult ca prima, recunosc.
4. Zăpada de primăvară (Yukio Mishima) este o carte pe care am început-o impresionată de recenziile pozitive pe care le are, și de notorietatea autorului, de trei ori nominalizat la premiul Nobel pentru literatură. Acțiunea este plasată la începutul secolului trecut, în lumea închisă a vechii aristocrații japoneze, unde Kiyoaki, un tânăr dintr-o familie nobilă, educat și sensibil, este prins în mrejele iubirii mistuitoare pentru frumoasa Satoko. Deși la bază este o simplă poveste de dragoste interzisă, romanul este poetic, complex, trăirile și drama personajelor fiind foarte bine conturate, iar atenția la detalii a autorului desăvârșită. N-aș putea spune spune că mă pasionează cultura japoneză, așa că pentru mine Zăpada de primăvară a fost mai mult decât toate o curiozitate. Cu toate acestea trebuie să recunosc că lectura nu m-a captivat foarte tare, tind că stilul lui Mishima nu este chiar genul meu.
3. Vieți secrete (Tatiana de Rosnay) am început-o pentru că mi-a plăcut foarte tare romanul ei anterior, Se numea Sarah, însă după primele pagini mi-am dat seama că acesta de față este total diferit. Vieți secrete este o carte despre prezent, despre familia actuală, modernă și relațiile dintre membrii acesteia, avându-l în centru pe Antoine, un tip divorțat, învăluit de un sentiment al eșecului pe toate planurile. Revenirea pe insula unde familia lor petrecuse multe zile de vacanță la malul mării atrage pentru el și sora lui, Melanie, amintiri neașteptate și tulburătoare despre mama lor, amintiri ce duc într-un final la descoperirea unui secret șocant. Povestea este una simplă, drama este complexă. Mi-a plăcut cartea, dar nu atât de mult ca prima, recunosc.
4. Zăpada de primăvară (Yukio Mishima) este o carte pe care am început-o impresionată de recenziile pozitive pe care le are, și de notorietatea autorului, de trei ori nominalizat la premiul Nobel pentru literatură. Acțiunea este plasată la începutul secolului trecut, în lumea închisă a vechii aristocrații japoneze, unde Kiyoaki, un tânăr dintr-o familie nobilă, educat și sensibil, este prins în mrejele iubirii mistuitoare pentru frumoasa Satoko. Deși la bază este o simplă poveste de dragoste interzisă, romanul este poetic, complex, trăirile și drama personajelor fiind foarte bine conturate, iar atenția la detalii a autorului desăvârșită. N-aș putea spune spune că mă pasionează cultura japoneză, așa că pentru mine Zăpada de primăvară a fost mai mult decât toate o curiozitate. Cu toate acestea trebuie să recunosc că lectura nu m-a captivat foarte tare, tind că stilul lui Mishima nu este chiar genul meu.
Am mai citit:
5. Fraier de București (Florin Iaru)-o colecție de povestioare scurte și amuzante, un fel de „amintiri din epoca de aur” ale autorului despre viața urbană, intimă sau socială, din Bucureștiul cufundat în bezna comunismului. Textele sunt deștepte și se citesc repede. Mi-a plăcut cartea.
5. Fraier de București (Florin Iaru)-o colecție de povestioare scurte și amuzante, un fel de „amintiri din epoca de aur” ale autorului despre viața urbană, intimă sau socială, din Bucureștiul cufundat în bezna comunismului. Textele sunt deștepte și se citesc repede. Mi-a plăcut cartea.
6. Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări (Lucian Boia)-nu are rost să vă fac o recenzie, sunt sigură că vă dați seama despre ce este vorba și oricum, cel mai probabil nu împărtășim toți aceleași interese. Dacă stau să mă gândesc nici mie nu mi-a plăcut în mod special istoria când eram la școală, dar uite că oamenii se mai schimbă pe parcurs.
7. Despre comunism. Destinul unei religii politice (Vladimir Tismăneanu)– nu-mi interpretați greșit orientările politice, doar îmi place să citesc depre perioada aceasta din istoria recentă, și mai ales despre cauzele care au dus la răspândirea acestei ideologii. Interesantă abordarea autorului, ideile sunt totuși expuse un pic cam greoi.
7. Despre comunism. Destinul unei religii politice (Vladimir Tismăneanu)– nu-mi interpretați greșit orientările politice, doar îmi place să citesc depre perioada aceasta din istoria recentă, și mai ales despre cauzele care au dus la răspândirea acestei ideologii. Interesantă abordarea autorului, ideile sunt totuși expuse un pic cam greoi.
Voi cu ce lecturi v-ați delectat vara asta?
zici ca nu ai citit dar totusi ai ceva lecturi "la bord" :))
eu vara asta am recitit doua carti care au parfumul timpurilor de altadata:
"A inflorit liliacul" o carte politista a Rodicai Ojog-Brasoveanu pe care o iubesc pentru stilul inteligent si pitoresc in care scrie.
Actiunea romanului se petrece pe timpul lui Cuza, e vorba de o intriga politista foarte bine condimentata cu suspance, cu un limbaj adaptat acelor timpuri, romanul este de fapt o radiografie a moravurilor, obiceiurilor si menatlitatilor acelei vremi…e o lectura interesanta in multe feluri.
"Incognito" de Eugen Barbu este cea de a doua carte recitita, in primul rand pentru ca si aceasta carte este un stop cadru asupra unei epoci
Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial sub Antonescu cu trimiteri la epocile de dinaintea si de dupa momentul 23 August, la fel, oameni, timpuri, capete incoronate si oameni simpli…
sigur, EugenBarbu isi axeaza intriga pe lupta comunistilor dar dincolo de asta razbate farmecul apus al unui Bucuresti si al unei Romanii care la vremea aceea chiar facea parte din Europa…
Multumesc pentru recomandari!
De multa vreme tot zic sa pun mana pe o carte a Rodicai Ojog-Brasoveanu, insa nici pana in ziua de astazi nu am ajuns :(. Majoritatea persoanelor pe care le cunosc si au citit-o s-au declarat incantate?
Din descrieri, cel mai mult pare sa imi placa Pazitoarea Tainei. As vrea sa mai am timp sa citesc, mi-e dor sa stau tolanita cum imi vine, cu cartea in mana, sa nu mai vad si sa nu mai aud pe nimeni! :)) Mi-as lua o saptamana concediu pentru asta…
Iti recomand Kate Morton. Nu stiu daca ar trebui sa incepi cu Pazitoarea Tainei, parca celelalte carti (Gradina uitata sau Casa de la Riverton) sunt mai bune, dar in principiu zic ca niciuna dintre romanele autoarei nu te va dezamagi 😉
Eu zic ca stai bine la capitolul lecturi. Cel putin mai bine decat mine 🙂
Fraier de Bucuresti :)))) deja ma apuca rasul numai citind titlul. Mi-ar placea sa o citesc, mi-ai starnit interesul.
E simpatica si se citeste usor. Eu am citit-o in cateva zile la plaja :))
Ce recenzii interesante, cel mai mult ma tenteaza Vieti secrete si Noptile amantilor.
Si Fraier de Bucuresti, remarcata de Alice putin mai sus, pare captivanta.
Larisa, eu pe canicula nu ma pot concentra, asa ca nu am facut mai nimic toata vara(de altfel asta era si ideea, sa ma deconectez prin odihna cat mai mult). Daramite sa lecturez carti. Daca nici articolele voastre nu le-am citit, iti poti imagina. Noroc ca a venit toamna. Pentru moment ca de saptamana viitoare se anunta…un nou val de caldura, ai ghicit! :))
Lecturi fascinante pe viitor iti doresc! 🙂
Multumesc, Nice!
Adevarul este ca pe canicula e mai grei sa lecturezi. Stii, si noi ne-am luat in primavara niste sezlonguri, abia asteptam sa stau vara tolanita pe el cu o carte in mana. Nici nu le-am folosit :)). Tot ce am citit, am citit in casa la racoare :D. Cu toate astea cand merg la plaja mai iau cate o carte…
eu ma abtin…ca si mai putine 🙁
dar o sa recuperez, promit!
:)) de vreo cateva saptamani si eu am lasat-o balta 🙁
Și mie îmi place mult cum scrie Florin Iaru. Îți recomand și Povestiri cu final schimbat – scurte istorioare ficționale, cu accent fantastic 🙂
Altfel, dacă te pasionează evoluția istorică și psihologia națiunilor, un autor foarte bun este Philip Roth. Dacă treci peste obsesiile personale ale scriitorului vei descoperi un portret foarte sincer al Statelor Unite, după anii 50. Două cărți foarte bune de-ale lui, pe care le-aș recomanda oricui, sunt Pastorala americană și Pata umană. Recunosc, vara asta am făcut o pasiune pentru Roth – am citit vreo patru cărți de-ale lui, la rând.
Altfel, acum sunt în perioada Pamuk, un alt scriitor mișto, pe altă direcție – cea a unui spațiu mitic, aflat între Vest și Est 🙂
Multam de recomandari! Am sa le caut si eu. Am auzit de Roth, cred ca am o carte in lista de citit, doar ca n-am ajuns la ea. Si nici la Pamuk N-am ajuns, desi de multa vreme zic ca-l incerc. Partea proasta este ca nu-l prea gasesc in format e-book…
Pf, am o lista tare lunga de carti, si am si suficient timp…Cu dispozitia cred ca stau mai prost in ultima vreme 🙁
Las că vine iarna și vei avea mai mult timp pentru citit 🙂
Cum ai facut rost de cartile astea in româna? Le-ai cumparat in Romania sau pe vreun site cu livrare in Fr? Multumesc.
Sunt in format electronic, nu pe hartie. Le cumpar de pe site-ul elefant.ro, platesc cu cardul si in doua minute descarc cartea. Mi se pare o alternativa foarte buna pentru persoanele ca mine, care locuiesc in afara tarii 🙂