Weekendul ce a trecut a fost și pe aici vară în toată regula. În sfârșit! Apoi săptămâna asta a fost ceva mai rece, însă de mâine se anunță 30 de grade pe linie, până la sfârșitul săptămânii viitoare. Yuhuuuu!!!! Nu-mi mai încap în piele de bucurie! Se pare că direct proporțional cu căldura a scăzut și activitatea mea pe blog, deși nu are nici o legătură una cu alta, deci să nu credeți că stau numai la plimbare. Pfff, ce bine ar fi fost, dar încă mai am de așteptat până la vacanță. Până una alta, mă bucur de ieșiri de weekend prin regiune, că vorba aia, e destul de ofertantă Valea Loarei. De exemplu, săptămâna trecută am petrecut o duminică minunată, la Candes Saint Martin, o duminică în care m-am bucurat de soare, plajă, picnic și chiar și o bălăceală în râu. Așa mai merge, că prea mă săturasem de ploaie și vreme mohorâtă.
De vreo câteva săptămâni eram cu ochii ațintiți la vreme, așteptând un weekend însorit pe care să-l petrecem la iarbă verde. Mai puțin conta locația, atât timp cât peisajul ar fi fost frumos, aerul curat și cerul senin. Așa că după ce am studiat zona în lung și-n lat și am văzut că se anunță soare, am hotărât să mergem la Candes, un sat la vreo 40 de km de Tours, spre Saumur, sat despre care v-am mai povestit iarna trecută. Mie îmi place la nebunie locul acesta și chiar are și de ce să-mi placă: Candes Saint Martin este splendid. Fost sat de pescari, localitatea își trage numele de la Sfântul Martin, episcop de Tours. Aici și-a trăit acesta ultimii ani din viață și aici s-a și stins în anul 397. În plus, așezat la confluența Loarei cu râul Vienne, micuțul sat este clasat printre cele mai frumoase de pe Valea Loarei și din Franța. Astă iarnă am făcut o plimbare pe străduțe și am fost plăcut impresionată, ba chiar am urcat până sus, pe dealul satului, de unde se poate admira o panoramă deosebită.
Așa că duminică m-am dat jos din pat direct în mașină și la ora prânzului eram deja instalați pe nisipul fin de la Candes, cu tot cu Azorel, ba chiar și cu niște prieteni, rude mai exact, și ei la fel de dornici de soare, ca noi și ca orice alt locuitor din Touraine. Vă spuneam că la Candes se întâlnesc cele două râuri, Loara și afluentul sau mai mic Vienne. Ei bine, pe bucata de pământ dintre cele două, vara când scad apele, iese la iveală o bucată de plajă foarte frumoasă, numai bună de pus pătura și lenevit. În plus, la câțiva metri, este și o pădurice, în cazul în care te saturi de soare și vrei puțină răcoare. Astfel de plaje și zone umbroase sunt peste tot în lungul Loarei, însă doar puține dintre ele oferă o astfel de panoramă: Candes Saint Martin, cu casele sale albe și cu impunătoarea Biserică Colegială, care parcă domină totul în jurul sau. Puțin mai la vale se întrezărește și Castelul Montsoreau și satul cu același nume, la fel de frumos și pitoresc.
Nu știu cum și când a trecut toată ziua, dar n-am făcut altceva decât să stau la soare, exact ca o baterie pusă la încărcat. Pentru că după atâtea zile mohorâte nu ai cum să nu apreciezi și să nu te bucuri de căldură. Doar din când în când mă ridicam și mai făceam o poză-două peisajului. Unii au pescuit, ba chiar am făcut și un picnic, Azorel a alergat în voie, iar eu am reușit să capăt o culorare ciocolatie la piele, de care sunt foarte mândră. Pentru că haideți să vă spun un secret: nu-mi place deloc să fiu brânză! Bine, oricum nu prea sunt eu brânză din naștere, dar când pielea este un pic bronzată parcă mă simt mai bine. În plus nici nu am nevoie de prea mult soare, în două zile sunt gata rumenită!
Dacă cu o săptămână înainte am făcut sărbătoarea muzicii în haine de toamnă, duminică am inaugurat chiar și sezonul bălăcelilor în râu. Pentru că așa este vremea pe aici, schimbătoare tare de la o săptămână la alta. Apa nu era extrem de caldă, dar nici foarte rece. Nu știu dacă era așa de la natură sau din cauza centralei nucleare situată un pic în amonte, dar ce mai conta. Pentru că așa se întâmplă și pe aici, ca peste tot, dacă natura a creat ceva inedit, omul a venit să strice.
Loara
Castelul Montsoreau
Candes Saint Martin
Vienne
Loara
… și confluența dintre cele două
Când soarele a început să coboare, ne-am strâns lucrurile și am mers în sat. Băieții ochiseră o terasă simpatică, chiar în centru, în piața din fața Bisericii. Am luat o înghețată delicioasă și o băutură, să ne răcorim. Intenționam să și mâncăm ceva, dar ne-a trecut pofta când am studiat meniul, nu foarte ofertant, dar incredibil de scump. N-am zobovit mult și ne-am ridicat de la masă, prornind la pas pe traseul ce duce sus pe deal. Noi îl mai făcusem, dar vroiam să arătăm și celorlalți minunea. Drumul traversează satul, pe lângă biserică și mai apoi pe străduțele înguste, majoritatea în pantă, apoi intră într-o pădurice, prin care continuă până în vârf, unde orizontul se deschide larg, dintr-o dată, oferindu-ți o panoramă deosebită asupra confluenței dintre Loara și Vienne. Este extraordinar! Un pic pe fundal se zărește și centrala, dar asta este, facem excepție de prezența ei acolo.
Biserica Colegială
Centrala nucleara Chinon
Confluența dintre Loara și Vienne văzută de sus, de pe dealul satului
Astfel de trasee de drumeție sunt multe în regiune. Unele traversează sate, altele păduri sau podgorii, însă toate sunt frumoase în felul lor. Nu se compară clar cu o drumeție pe munte, nici nu se vrea a fi, dar sunt și ele un mod plăcut de a te bucura de mișcare și de aer curat. Dacă îți place și știi să pedalezi, lucrurile se complică și Valea Loarei este și mai ofertantă. În tot lungul fluviului, și chiar în lungul afluenților săi, Vienne, Cher și Indre, sunt amenajate piste lungi de biciclit. Cred că este superb, pentru că dincolo de mișcare în sine și de peisajele naturale sălbatice, te poți opri o clipă să vizitezi un sat, un oraș, sau de ce nu un castel.
O altă activitate plăcută pe care vreau să o încerc o reprezintă plimbarea cu barca pe Loara. Vă mai spun un secret: deși am o teamă teribilă de apă, ador plimbările cu orice fel de ambarcațiuni. Duminică am vrut să închiriem și noi o barcă cu vâsle, însă din păcate nu am găsit la Candes Saint Martin. Cu următoarea ocazie, când ies la iarbă verde, voi caută u loc de unde se pot lua bărci. Sunt convinsă că va fi o experiență inedită. În afară de bărcile clasice, se pot închiria și caiacuri sau canoe, sau, pentru cei mai puțin curajoși, se poate alege o plimbare cu un vaporaș turistic. Vaporașe turistice sunt mai peste tot, dar cred că o plimbare mai frumoasă decât la Candes Saint Martin-Monsoreau-Saumur nu este niciunde.
Și cam așa a decurs duminică mea. Nici nu știu când a trecut timpul, dar știu că a trecut într-un mod tare plăcut. Cred că duminica asta vom repeta ieșirea, doar că va fi într-un alt loc. Poate undeva unde să găsim și o barcă. Până atunci vă las cu cele „câteva” poze. Cred că ele fac mai mult decât cuvintele. Să aveți un weekend excelent!
PS: click pe poză să o puteți vedea la dimensiunea originală. Toate pozele le găsiți pe albumul de pe Picasa.
Nice says
Faine locuri, exceptionale fotografii. Azorel e un scump, iar bronzul tau e foarte frumos. 🙂 Nici eu nu agreez sa fiu alba, mai ales vara, dar ma bronzez extrem de greu la soare si doar dupa 3 sedinte la solar( o singura experienta de acest gen am avut si mi-e teama s-o repet pentru ca am si multe alunite).
Si mie imi plac plimbarile pe apa cu diverse ambarcatiuni. Dar mai presus de orice ador sa le fotografiez. 😀
Weekend reusit, Larisa. 🙂
Larisa says
Multumesc Nice, asemenea si tie! Mai ales ca s-a mai racorit si pe la voi.
Eu n-am fost niciodata la solar, desi am vrut. Insa am auzit tot felul de povesti, care nu stiu cat de adevarate sunt, dar m-au cam speriat, mai ales ca si eu am cateva alunite.
coco says
frumoasa plimbare ai avut , si Azoral a apreciat-o 🙂
Larisa says
A apreciat ca a putut sa alerge, dar nu prea apreciaza soarele :))
Mira says
Oh, ce bine că a ajuns şi la tine vara, că erai deja deprimată! :)) Să te bucuri cât mai mult de soare, plaje, plimbări! Weekend fain şi ţie!
Larisa says
Multumesc Mira! Chiar intentionez sa ma bucur de soare, ca nu se stie cat va tine :)).
Georgiana says
Superb ! E foarte, foarte frumoasa zona in care stai !Pozele sunt super, mereu ma faci sa imi doresc sa merg pe Valea Loarei, sper sa ajung vara viitoare cateva zile.
Ghici ce?! si la Londra se anunta o saptamana de vara, ce va urma apoi ….cine stie, dar de saptamana asta vreau sa ma bucur, abia astept sa ies in pantaloni scurti si tricou !
Larisa says
Cred ca vremea pe aici si la Londra e cam la fel, sau cel putin asa am observat. Deci ne vom bucura de soare impreuna.
Aliceee Traveler says
Pozele tale sunt din ce in ce mai frumoase!
Iar Azorel e un dragalas!!!
Larisa says
Multumesc Alice!
Claudia says
Un weekend din asta incerc si eu sa pun la cale pe aici: lacuri sunt, plaje sunt, barci sunt (e musai sa incerc un caiac), doar sa nu ploua ca are prostul asta obicei…
Eu nu ma pot bucura de cele 30 de grade caci fiind umiditatea mare, e deja greu respirabil. Ma simt ca la tropice desi e asa o atmosfera de Eforie incat e greu de descris 😀
Wk placut, sa fixezi bronzul ala perfect 😛
p.s. eu m-am "aranjat" de la bicicleta, am deja bronzul sportivului – poti recunoaste echipamentul dupa el…
Larisa says
:)). Da cunosc, cunosc. Mereu ma intorceam vara de la munte cu bronz cu maneci si pantaloni trei- sferturi :)).
Buna ideea cu caiacul! Si eu vreau sa incerc. Poate duminica asta daca tot e cald.
Weekend placut si tie, in ciuda aerului canadian irespirabil! Sunt convinsa ca veti gasi activitati faine de facut!
Ana Maria says
Vaaai ce zona si ce poze !!!! Si eu ma gandesc la o zi de genul …dar sa gasesc o zona faina cu de toate 🙂
Larisa says
Lasa ca tu acolo sunt convinsa ca ai mai multe locuir faine decat aici. Nu-mi trimiti tu mie un Dolomit de acolo si-ti trimit o plaja si un sat la schimb?!
Bia says
Da, tocmai i-am zis lui Clau: vreau să văd un sat frumos! 🙂 Și mă întreabă: aici pe lângă Cluj? (în sensul de mergem mâine?) :)) Zic, nu: ÎN FRANȚA! (deci nu putem merge "chiar" mâine) :))
Vreme schimbătoare și aici, ploi torentiale la două zile, apoi cald să te sufoci, apoi din nou ploi 🙁
Larisa says
:)))
Pai poate vii odata pe aici. Mi-ar placea!
Miky says
daca nu era si o centrala nucleara…degeaba :)) superb! we frumos!
Claudia says
Pe mine m-a cam blocat poza aia cu centrala ;))
Adica, oricate as sti despre, cuvantul nuclear are rezonanta lui 😀
Larisa says
Categoric nu se incadreaza in peisaj…
Unknown says
Iata ca a venit si vara! Ma bucur pentru tine pentru ca deja simteam ca erai speriata de atata vreme de primavara-toamna.
Excursia a fost frumoasa, chiar foarte. Se vede din fotografiile superbe pe care le-ai publicat. Azorel, dragul de el, e atat de vesel, ma farmeca, ca de fiecare data. In fotografia in care alearga cu limbuta scoasa e grozav de frumos, de dragalas.
Imi place biserica acea, are delatii deosebite, imi place localitatea, apa, frumusetea luciului apei si reflexiile deosebite m-au incantat.
O seara placuta, draga Larisa!
Maria says
Super weekend! Tu te plimbi aproape tot timpul, weekend de weekend… Foarte frumos!:))
Eu mâine o să plec la mare și voi veni și eu cu poze peste 10 zile!;) Abia aștept să mă apuc de fotografiat!
Te pupic, Lari! Weekend frumos să ai!
Larisa says
Da, ne place sa iesim in weekenduri si sa avem activitati cat mai variate.
Vacanta placuta Maria si distractie maxima la mare! Sa te intorci cu poze si amintiri frumoase!
Anonim says
Wow! Ce fain! La noi a fost frig si înorat pana ieri, dar de azi, A VENIT VARA! Cred ca am sa dispar si eu iarasi un pic!
Un weekend minunat si stii deja, pupici lui Azorel! :))
Larisa says
Multumesc Minnie! Weekend fain si tie, mai ales ca se anunta cald!
o fata says
M-am indragostit iremediabil de catelus, in excursia viitoare pot sa vin si eu sa-l plimb? 🙂
Larisa says
Te astept ;)!
iuliana says
Minunat! Văd că urările mele au adus căldura! ;D
Mâine noapte plecăm și noi… Abia aștept!
Larisa says
Distractie placuta Iuliana si mult soare!
iuliana says
Așa sper și eu! Acum, în Craiova, plouă și e înnorat. Mă gândesc că la 700-800 km depărtare e mult mai cald )asta s-a întâmplat și cu tine din câte ai scris :D)!
Larisa says
Acum a venit vara si la mine in regiune, nu mai trebuie s-o caut :).
Sunt convinsa ca o sa ai parte de vreme buna la mare!Eu iti doresc soare din plin si apa numai buna de balaceala!
Cora says
Azorel este omniprezent! Un dulce. 🙂
Larisa says
Face parte din familie :))!
Alexandra says
Superbe pozele, Larisa! Imi place tare mult cea cu Azorel cu limba scoasa 😛
Larisa says
Multumesc Alexandra!
Nu e prea greu sa-l prinzi cu limba scoasa, o tine asa tot timpul :))
Unknown says
O plimbare pe cinste, numai faptul ca ai avut parte atata verdeata si frumusete in jurul tau e exceptional
Larisa says
Cam asta incercam pe cat se poate, sa ne bucuram cat mai mult de natura.
corina says
Am vizionat tot albumul de pe Picasa. Ești tot mai bună la fotografiat. Adevărul este că ai și ce să fotografiezi. Salutări camarzilor tăi!
Abia aștept weekendul următor!
Larisa says
Multumesc Corina!
Incercam pe cat se poate sa facem iesiri in natura, macar cat tine vremea buna. Sigur nu o sa tina mult :).
CARMEN says
fotografiile tale sunt intotdeauna fermecatoare!
Te pup draga mea, sa ai o saptamâna minunata!
Larisa says
Multumesc Carmen!
O saptamana minunata!
Quality Bodybuilding says
Buna ziua!
Zona mentionata de dumneavoastra este recunoscuta de cei pasionati de natura si de aer libe rin general. Din nefericire, nu este inclusa in multe pachete turitice. o vara frumoasa!
Larisa says
Probabil! Nu stiu, n-am studiat pachetele turistice pentru Valea Loarei. Dar imi dau seama ca acestea includ mai mult castele si alte obiective ce tin de patrimoniul istoric si mai putin iesiri in natura.
Vienela says
Suntem la jumatatea verii si eu nu i-am aratat soarelui decat o glezna si varful nasului. Nu imi vine sa cred cand ma gandesc la felul in care blogul ma schimbat. In alti ani, in lulie eram deja obosita de colindat muntii si de prajit la soare.
Imi place mult locul in care se vede o fereastra in zid! Acolo m-as ascunde sa citesc. 😉
Larisa says
E bine ca iti petreci vara intr-un mod placut, fie el si blogul. Am observat ca esti foarte pasionata ;)!
Eu ti-as zice totusi sa profiti un pic si de soare sau de muntii din apropiere, ca acusica se duce vara…
Vienela says
Avem planuita o excursie in august, cand ne vin prietenii din Anglia, insa mi se pare prea departe. Energia pe care altadata o consumam urcam muntii si inotand, acum o dedic blogurilor. 🙁
alina says
ce poze minunate, ce verde… este atat de frumos. ii invidiez pe toti cei care beneficiaza de minunatiile astea 🙂