Ca de fiecare dată, îmi făcusem temele de acasă pentru plimbarea prin Dinan. După ce rezervasem hotelul, fix în centrul vechi al orașului, am început să caut și să citesc pe internet despre ce anume e de văzut. Ajunși la Hotel de la Tour d’Horloge, doamna de la recepție, după ce m-a întrebat dacă sunt spaniolă, întrebare care de altfel nu mă mai miră, deoarece mi s-a pus de sute de ori decând sunt în Franța, mi-a înmânat cheia camerei, plus un plan al orașului cu cele două trasee de promenadă. Și-a cerut scuze că nu mai avea niciunul în franceză, dându-ne unul în engleză. Adevărul este că nu mai citisem ceva în engleză de un secol, dar n-a fost bai, m-am descurcat.
După ce ne-am luat camera în primire și am servit o mică gustare, am luat-o la pas prin oraș. Nu-i mare Dinanul, dar în primă fază cu tot cu hartă, am reușit să ne rătăcim, abătându-ne de la traseu. N-a fost prea grav, am găsit repede drumul înapoi. În plus cu ocazia asta am făcut și un mic tur pe lângă vechile ziduri de apărare, bucata numită Promenade des Grands Fossés. Cum vă spuneam sunt două trasee propuse. Noi intenționam să-l alegem pe cel prin Vechiul Dinan, cu o mică abatere pe traseul ce înconjoară zidurile, în zona în care traseul merge exact pe ziduri. Dar uite că făcurăm fără să vrem mai mult decât ne propusesem.
Revenind la Vechiul Dinan…ei bine, e splendid. Pentru cineva care adoră plimbările lejere prin orașe medievale, Dinan va fi o bucurie. Patrimoniul istoric al Dinanului este extraordinar, prin diversitatea și arhitectura deosebită, dar și prin starea sa de conservare foarte bună. Pășind pe străduțele înguste, pătrunzi parcă într-o altă lume, una uimitoare, ale cărei rădăcini se adâncesc cu multe secole în trecut.
Din place Mercier, am continuat pe Rue de l’Horloge. În secolul XV Dinan era un oraș înfloritor. Pentru a arăta prosperitatea și puterea, conducătorii orașului au hotărât să construiască o clopotniță. Și așa a apărut Tour d’Horloge. Turnul avea și o funcție de apărare și supraveghere: paznicii puteau semnala rapid eventualele incendii, dar și jafurile ce aveau loc adesea pe străzi, sau prin piețele orașului. Lângă turn se află La Maison de la Harpe, una dintre cele mai vechi case din oraș.
Odată trecuți pe sub pilonii viaductului, ambianța se schimbă radical. Orizontul se lărgește dintr-o dată, priveliștea fiind dominat de portul de la malul râului Rance. Acesta nu mai servește astăzi comerțului cu mărfuri, așa cum servea odată, ci găzduiește doar ambarcațiuni personale. Pe docuri te îmbie o multitudine de restaurante și terase. Exact aici, pe malul Rance-ului, în jurul portului, se zice că s-a născut de fapt orașul Dinan! Însă ce aduce farmec portului și chiar orașului în sine, este micuțul pod de piatră. În ciudă aspectului sau, construcția este destul de recentă (secolul XX), doar că arhitecții l-au construit respectând arhitectura vechiului pod, distrus cândva în trecut. Aici, în portul vechi, se pot petrece câteva clipe liniștite și romantice, ceea ce am făcut și noi. Ne-am oprit la o terasă, exact pe malul râului, cu imaginea podului în față și am servit o bere rece, bucurându-ne de câteva clipe însorite și liniștite. Nu era vreo zi caniculară, însă la 20 și un pic de grade, în Bretania, este vară în toată regula.
După o vreme o luăm din loc și începem să urcăm spre Ville Haute pe Rue du Petit Forte, care este extrem de în pantă, dar destul de interesantă. Casele cu bârne de lemn, toate diferite și speciale, te trimit direct în Evul Mediu. Ajungem la Porte du Jezual, veche poartă de intrare în oraș. După poartă, Rue du Petit Forte devine Rue du Jerzual, dar își păstrează aceeași frumusețe. Casele sunt aceleași, parcă chiar mai somptuoase. Această stradă era în trecut una dintre cele mai circulate artere, întrucât duce spre port, iar comercianți și călătorii antrenau pe aici un flux dens. Strada este foarte bine intreținută și una dintre cele mai populare din Dinan.
mai ce-mi place mie la tine aici ! 🙂
ador orasele medievale , iubesc Sighisoara , Sibiul , Brasovul…altele nu am vazut , dar le iubesc !
Si eu ador orasele medievale, atat cele din Romania cat si cele de dincolo de granitele ei. Toate sunt speciale in felul lor.
Ce orășel drăguț! Îmi place stilul lui… Străduțele înguste sunt cum nu se poate mai îndrăgite de mine! Luminițele de pe malul unei ape sunt niște rarități pentru mine. Crede-mă, Lari, ai avut parte de o excursie minunată spre drumul spre Normandia!:)
Văd că vremea a ținut cu voi! Ieri la noi a plouat și asta nu-mi place. Dar la tine e soare, și încă ce soare!
Te pup! O zi frumoasă să ai!
Astazi si la noi este nor si ploua usor :(. Sper totusi ca in weekendul ce vine sa fie vreme frumoasa, ca n-as mai vrea sa stau in casa.
Te pup Maria! O zi minunata iti doresc!
Impresionant! 🙂 Ne-ai transpus intr-o zona de poveste a Frantei, pe care ai descris-o atat de frumos. 🙂 Am avut parte, pret de cateva minute, de o plimbare virtuala pe stradutele atat de pitoresti ale unui oras pe care orice iubitor de istorie si medieval ar trebui sa-l viziteze(si aici ma includ si pe mine, evident :P).
Chiar ca bijuterie, articolul tau m-a convins ca Dinan e fermecator, chiar pe gustul meu extrem de pretentios. 😀 :))
Si eu procedez la fel, las la urma ce mi-a placut mai mult dintr-o excursie. 🙂
Ma bucur ca ti-a placut Nice. Stiu ca si tie iti plac plimbarile prin orase medievale.
Un orasel cu mult stil care se apropie de orasul pe care il indragesc tare mult si anume Brasovul! Iar povestea pe care ai realizat-o in jurul acestui oras este minunata! Frumos articol, felicitari
Si eu indragesc Brasovul. Este cu adevarat un oras minunat!
Hai, că am un dor de ducă!
Savuroasă descrierea!
Multumesc Corina!
Minunat! Și pozele sunt de asemenea suprebe! Într-adevăr, din câte spui tu și din câte îmi arată pozele, este un loc superb!
O nouă călătorie îți doresc (ca să vizitezi și castelul ;))!
Multumesc Iuliana!
Sper sa mai ajung pe acolo, insa sunt atatea locuri noi pe lista de asteptare…
superb orasul, de poveste! iar prima poza…my favourite 🙂
si eu eram din Spania, la francezi 🙂
Din Spania sau din Italia :))!
O singura data cineva m-a intrebat daca sunt rusoaica :D.
Orasul m-a cucerit de la prima fotografie. Wow-wow! Cum sa nu-ti placa un asemenea oras? Adaugi panorama din turn si imaginile de noapte si, gata, ai lesinat! 😀
:))
Cred ca bicicleta din prima fotografie era acolo special sa fie fotografiata ..
Chiar e superb ! Iar panorama din turn … mi-a luat piuitul !
Daca-ai sti ce vant a trebuit sa indur in turn pentru panorama asta :)).
Multam' de pont Larisa, cand mai ajungem in Bretania sigur dam o raita pe acolo!
Merita din plin daca va plac orasele medievale.
Ce sa mai zic: sunt de acord cu toate comentariile de dinainte :))
Apropo, aici ai uitat sa vizitezi castelul? Cred si eu… tot orasul e o bijuterie dupa cum bine i-ai spus.
p.s. iti dai seama cum o fi castelul, daca orasul e asa? 😛
Si cand ma gandesc ca era la doi pasi de hotelul unde eram cazati. Si chiar ma gandeam ce-o fi gradina aia verde pe care o zaream :))…era chiar gradina castelului :D.
Larisa, eu cand vad podurile acelea din piatra, imi amintesc de cantecelul pe care ne-a invatat doamna de franceza in clasa a 5-a (un chin pentru mine ca n-aveam voce de loc si nici ureche muzicala): Sur le pont d'Avignon. Pozele tale sunt magnifice si cred ca s-ar potrivi de minune cu atmosfera creata de o carte pe care am citit-o de curand si pe care ti-o recomand si tie.
Cartea te trimite un pic in lumi vegetale intrucat romanul se intituleaza “Mireasma trandafirilor salbatici” de Sorina Popescu. Cartea este onirica, planuri contrapuse in timp (comunism-capitalism, chiar perioada interbelica) si spatiu (Romania-Anglia, la “curtea” unor aristocrati englezi unde eroina principala, o romanca, ajunge guvernanta in zilele noastre). Stari hedonice, miresme de trandafiri afrodisiace, spasme, lumi in contrast, aproape ireale si totusi palpabile. Ce zici, te starneste sa savurezi, adica sa citesti, cartea asta? E departe de a fi siropoasa. O poti comanda online, eu asa am dat de ea navigand pe internet, ca doar este stiut, cartile bune nu se gasesc prin toate librariile.
http://www.librarie.net/carti/189247/Mireasma-trandafirilor-salbatici
Sur le pont d'Avignon, imi amintesc de cantecel.
Multumesc de recomandare Gabriela! Pare destul de interesanta cartea. O sa o caut si eu. Mi-ar placea s-o gasesc si in format electronic. Pentru mine este mai usor asa sa cumpar carti romanesti, sa le descarc apoi si sa le citesc.
Splendid! Citind articolul tău mi s-a făcut un dor nebun de Franţa.
Felicitări pentru fotografii!
Multumesc Cora!
Foarte frumos, mi-ar plăcea să ajung pe acolo! Felicitări pentru alegerea unui subiect original!
Multumesc!
Sunt foarte multe locuri frumoase, care nu sunt prea mediatizate. In general cam asta caut eu de regula…
Foarte frumoasa postarea ta! Ai descris totul foarte frumos iar fotografiile sunt superbe! Acum chiar ca mi sa facut dor de Sighisoara! :))
pup Larisa, weekend minunat! Sa încalzit vremea la voi? Aici tot frig este! :((
Multumesc Minnie!
Sper ca esti bine, am vazut ca ai fost absenta in ultima vreme pe blog…
Nici la noi nu s-a incalzit vremea. E tot rece, nor si chiar ploaie. Maine anunta totusi 24 de grade. Deja inseamna canicula :))
SImaginile tale m-au cucerit. Absolut superbe, chiar că îţi doreşti să ajungi acolo. Foarte frumoase fotografiile, Larisa, felicitări!
Multumesc Mira!
Larisa, aproape ca te invidiez pentru ocazia minunata pe care ai avut-o. Dinan e un oras splendid iar fotografiile atat de reusite incat m-am plimbat pe acolo deodata cu tine si parca am fost intr-o calatorie in timp. M-am vazut in vremurile acelea de mult apuse, printre oameni de atunci… senzatia e extraordinara.
Stii ca si eu iubesc mult orasele medievale, goticul, tot ce este din acea perioada ma fascineaza pur si simplu.
Ai scris un articol deosebit, despre locuri deosebite.
Multumesc!
Multumesc Elly! Sa stii ca si eu parca am calatorit pe acolo a doua oara scriind articolul. E un loc tare fain. Mi-a placut mult…
Absolut superb!
L-am trecut pe lista! 🙂
Merita! E tare simpatic. Mai ales pe inserat…
Iar ne-ai surprins intr-un mod placut. 🙂
Stradutele alea micute duc cu strazile din Centrul Vechi al capitalei un pic…
Ma bucur 😉
Cred ca zonele vechi ale oraselor sunt faine pe oriunde. Le ador! Inclusiv centrul vechi din Bucuresti….atunci cand nu este prea aglomerat :D.
S-a amintit de cartea scrisa de Sorina Popescu – Mireasma trandafirilor salbatici – este captivanta. Poate fi comandata si din strainatate cu plata in euro.
Eu am achizitionat-o de pe site-ul acesta
http://www.books-zone.com/book/221384/Mireasma-trandafirilor-salbatici
Multumesc de recomandare!
Hmmm… si mie cred ca mi-a disparut comentariul…
Se dusese in spam, nu stiu de ce. Si cum eu n-am mai verificat spamul, nu l-am vazut. Sorry :D!
Ce poze frumoase si ce oras frumos, as vrea tare mult sa fiu acolo!
Pop Culture&Fashion Magic
Pai poate intr-o zi vei ajunge…
Larisa, foarte frumoasă postarea ta, nu auzisem de Dinan, dar de Dinant da, este un oraș superb în Belgia pe care îmi doresc de ceva vreme să-l vizitez. Tours nu este așa de parte de Dinant, sunt mai puțin de 600 de km, poate te duci să-l vezi, sigur ai face niște poze la fel de frumoase ca acestea.
Numai bine!
Da, am auzit de Dinant din Belgia. E foarte frumos, am vazut cateva poze pe internet. Am vrut sa merg anul trecut, pentru ca eram prin apropiere, undeva prin nordul Frantei, dar n-am mai ajuns. Cu prima ocazie voi merge sa-l vizitez.
Superbe locuri si fotografii! Chiar te incita si te cheama…
Multumesc Monica! Ma bucur ca ti-au placut!
Trebuie sa ajung in Franta cat de repede!
Sa fac asa un tur prin toata tara! orasul asta sta in cap de lista! e SUPERB!!!!
Te invidiez putin ca ai acces usor la asemenea minunatii 🙂
Dar promit sa vin in vizita!!!
Este absolut superb! L-am pus pe lista cu "de vizitat"!