Așa cum spuneam la începutul săptămânii, pentru cea de-a 29 -a aniversare a mea, am ales o plimbare la Langeais, micuțul oraș pe malul Loarei, pe care îl ochisem de ceva vreme, atât pentru străduțele lui  simpatice, cât și pentru castelul pe care îl zăream mereu cocoțat pe un deal, fix în centrul localității. Bun, că am recapitulat, să revenim unde rămăsesem cu povestea… 

. 

castelul langeais valea loarei franta

După ce ne-am plimbarit un pic prin orășel, am urcat scările, am trecut un pod suspendat, unul dintre acelea ca în poveștile cu cavaleri, care se ridică și se coboară, am intrat în castel. Foarte tare, de genul nu-mi placi, nu-ți cobor podul să intri, escaladează zidul, dacă poți… nu mai văzusem altul până acum, decât în filme, desigur! Plătim biletul de intrare, care este 8,50 eur în cazul de față și hai să vedem ce-i poate capul și lu’ ăsta :))! Lu’ castel, adică!

castelul langeais valea loarei franta
Podul suspendat de la intrare
castelul langeais valea loarei franta
Langeais…ca o fortareata medievala

castelul langeais valea loarei franta
Sala de baluri

Vizita începe cu interiorul, urmând ca după să explorăm grădina. Urcăm o scară din aceea în spirală, îngustă nevoie mare și abruptă, pe care dacă ți-e teamă de spații strâmte nu ai ce caută, iar la fiecare etaj poposim prin diverse încăperi. Saloane, dormitoare, săli de recepție, toate decorate și păstrate impecabil, care îți dau impresia că te-ai teleportat în Evul Mediu.  Ce mi-a plăcut cel mai tare la castelul Langeais, a fost lumina difuză, chiar foarte slabă, din încăperi. Nu știu dacă era așa ca să nu fotografiem, sau pentru a te traspune mai bine în vremurile trecute….dar vă spun sincer că este foarte tare! Într-o încăpere de exmplu, era o măsuță în mijloc, cu o lumânare pe ea, stinsă, și singura sursă de lumina în cameră era un reflector difuz, ascuns bine în tavan, care bătea fix pe lumânare. Era fantastic, chiar aveai impresia că lumânarea este aprinsă și că ea luminează în toată încăperea. Inițial m-am și speriat, m-am gândit, ce naiba s-a oprit curentul chiar acum când am venit eu?! 

 Nu am reușit să fotografiez prea mult din interior, tocmai datorită întunericului din camere (flash-ul este interzis și oricum nu era cazul, că nu focaliza cum trebuie). Nu am avut trepied cu mine, nici nu prea aveam unde să pun aparatul, iar fără, pozele mi-au ieșit, desigur, foarte mișcate. Cu o singură excepție, sală de baluri, unde era ceva mai multă lumină și am reușit s-o trag în poză. Deci cum spuneam, luminile difuze din camere sunt foarte faine, deși cam înfricoșătoare. Ce nu mi-a plăcut a fost că se vizitează destul de puțin din interiorul castelului. Cam la toate celelalte se întâmplă asta, nu ai acces chiar peste tot, sunt doar anumite încăperi deschise turiștilor, dar parcă aici este deschis mult prea puțin. Sau poate mi s-a părut mie, nu știu, mergeți de-l vizitați și voi! 

castelul langeais valea loarei franta

castelul langeais valea loarei franta


După ce am terminat vizita interiorului, am ieșit să vedem domeniul. Cum spuneam la început, castelul Langeais este așezat pe o colină exact în centrul orașului, ceea ce oferă o panoramă fantastică asupra caselor, străzilor și mai ales asupra Loarei. Nu știu alții cum sunt, dar eu ador locurile înalte din orașe, sau după caz castele, de unde poți privi parcă lumea de sus. De fapt cred că asta a fost și ideea regilor când le-au construit așa, să-și aibă supușii la picioare…zic eu! Oricum este minunat….orașul se vede splendid de sus. Dar dacă nu te mulțumești cu priveliștea din grădină, poți să urci pe un zid, unde sunt montate niște scări de lemn, destul de medievale, dar solide, zid ce reprezintă de altfel ruinele fostului donjon (cf. DEX, donjon= Turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval). Da, știu că turnurile sunt în general rotunde la bază și ruina asta nu prea seamănă a ceva rotund….dar, în fine, o fi fost turn pătrat cine știe?! De acolo de sus panorama este și mai splendidă. Nu numai că vezi orașul, dar vezi și castelul împreună cu mica grădină din față lui. Minunat….cred că asta mi-a plăcut cel mai tare!!!  

Ruinele fostului donjon (se urca prin spate)

castelul langeais valea loarei franta
Langeais vazut de sus
castelul langeais valea loarei franta
Langeais vazut de sus
Privind de sus, de pe donjon, Langeais pare mai degrabă o fortăreață medievală, o cetate fortificată, cu turnuri înalte, decât un castel. Adevărul este că Langeais s-a construit cu mult înaintea celorlaltor castele de pe Valea Loarei. Prima contructie a fost ridicată de către Foulques Nerra, conte de Anjou, pe la anul 1000. Din aceasta nu a mai rămas astăzi decât donjonul de care vă vorbeam mai devreme, de fapt niște resturi din el. Începând cu 1206, când orașul Langeais intră în regatul Franței, castelul trece prin posesia mai multor seniori ai vremii, favoriți ai regilor, iar la 6 decembrie 1491 la Langeais se oficiază mariajul istoric dintre Anne de Bretagne și Charles VIII, care marchează unirea Bretaniei, pe atunci ducat independent, cu Franța. Începând cu secolul XV castelul este cedat pe la diverse persoane, trece prin mai mulți stăpâni, cunoaște și el, la fel ca toate celelalte, faze de abandon și degradare, până ce ajunge în posesia lui Jacques Siegfried, care, pasionat de cultura Evului Mediu,dedică 20 de ani din viață restaurării și redecorarii castelului. În 1904 donează castelul Institutului Francez, care îl deține și astăzi. V-am spus că sunt pasionată de povești, nu?!
castelul langeais valea loarei franta
Langeais-orasul

Bun, în spatele donjonului, domeniul castelului continuă cu un parc, destul de interesant, cu multe specii de copaci, care mai decare mai înalți și mai seculari și cu un punct ceva mai înalt de unde se poate admira bătrânul fluviu cum își duce apele la vale, care de altfel nu se vedea prea bine din cauza vegetației bogate. So far, nimic special…eu tot așteptăm să găsesc o grădină din aia făină tare….dar se pare că nu există, decât ceea ce se vede în fața castelului…

Și cam ăsta a fost Langeais….Am plecat fără să-mi iau un suvenir, nici măcar n-am intrat în magazinul de suveniruri să mă uit, iar acum îmi dau seama că n-am primit nici măcar o broșură la intrare. Am plecat puțin dezamăgită, cred că mă așteptam la mai mult. E frumos castelul nu zic nu, dar prea puțin parcă, din toate punctele de vedere, mai puțin din punct de vedere al banilor plătiți pe intrare, firește. Nu prea face 8,50 euro. Sau poate am văzut eu cam tot ce se poate vedea interesant și am ajuns la fundul sacului…de castele?! O să mai studiez problema, ca tocmai ce mi-am achiziționat o carte nouă  „Les chateaux de la Loire”, spre disperarea soțului, care acum probabil se gândește că cine știe ce idee îmi mai vine și pe la ce castel, de care n-a auzit nici naiba, îl mai car :))!!!

Ziua mi-am încheiat-o frumos, că să mai salvez din dezamăgirea castelului, la un restaurant mexican, cu niște burrito, chili con carne și alte bunătăți picante, însoțite firește, cum altfel, de un vin rosé, Santa Celina, din Chile (știam eu că fac vinuri bune!), pe care vi-l recomand cu drag dacă îl găsiți prin magazine, sau îl zăriți printr-un meniu la vreun restaurant. Este unul dintre cele mai bune vinuri pe care le-am gustat până acum. Lejer, parfumat, rafinat, demi-sec….magnifique!!! Acestea fiind spuse dragilor, vă doresc un sfârșit de săptămână excelent….iar eu mă întorc în bucătărie, că m-am pus pe gătit niște bunătăți franțuzești. Vă povestesc data viitoare ce.   
Etichete: , , ,