Afara este o vreme incredibil de trista si mohorata de toamna. Este unul din acele momente in care anotimpul asta al meu preferat isi arata partea mai putin prietenoasa. Exact asa a fost si in weekendul ce a trecut, dar asta nu m-a impiedicat sa il petrec intr-un mod frumos si vesel. Sambata eram invitati la niste prieteni acasa la „o degustare de vinuri„, fireste, ce altceva poti sa faci mai bine in Franta?!
Trebuia sa fie in oras, dar planurile s-au schimbat si asa ne-am trezit sambata pe seara undeva la vreo 30 km de Tours, pe langa Château-la-Vallière, undeva in mijlocul nicaieri-ului, pe campuri ce se unduiesc molcome spre zari, printre palcuri de padure si case ratacite, desprinse parca din alte timpuri. Nu stiu daca mi-ar place sa locuiesc in asemenea loc, dar cu siguranta o casa de vacanta pierduta undeva la tara m-ar incanta teribil.
Undeva intr-un astfel de peisaj rupt parca din povesti, se afla casa de vacanta a unor cunostinte, o casuta simpatica, mica, aranjata cu gust, rustica, cu un semineu mare in salon, in care au ars lemne toata noaptea, in timp ce vinul a curs in pahare si friptura a sfarait pe gratar. O noapte ploiasa si rece de octombrie, dar plina de veselie si voie buna. Dimineata ne-a gasit tot acolo, dupa un somn profund intr-un dormitor la mansarda. Ah, cat de bine este sa admiri culorile toamnei cu un croissant proaspat in mana si o cafeluta aburinda pe masuta din gradina, sub un alun batran, langa o poienita cu flori.
Am facut si o plimbare scurta pe drumul ce serpuia printre acele case de piatra uitate de lume si am surprins cateva poze. Nici macar nu am avut aparatul la mine, asa ca niste prieteni draguti mi l-au imprumutat pe al lor. Stiau cat de mult ador sa fac poze. Si uite asa a trecut inca un sfarsit de saptamana si odata cu el aproape jumatate din acesta toamna. Cat de repede trece timpul, nu vi se pare?
 |
Cat de frumoase sunt fotografiile… Te invidiez. Se simte din ele ca ai avut parte de un weekend pe cinste. La cat mai multe la fel!:)
Multumesc Anda, da a fost un weekend pe cinste, intr-un loc pe cinste…daca ar fi fost si soare…ar fi fost chiar perfect :D.
Foarte frumoase pozele!
Ba da, trece extrem de repede. Eu nu mai am timp nici sa ma mir 🙂
Mai ieri era soare si bine.
Azi deja, peste noapte s-a schimbat mult vremea la noi…
O zi placuta sa ai!
Multumesc Elly.
La mine nu prea a fost soare si bine decat putin timp :)) …voi ati avut o vara lunga din cate am auzit…O zi faina si tie!
Wow, dar e minunat si sa stii ca la voi chiar sunt culori de toamna… la noi inca nu au venit nuantele acelea senzationale… poate peste o saptamana sau doua…
La voi vara a fost mai lunga, chiar foarte lunga anul asta, dar vorba ta vin si culorile de toamna in curand. Stiu ca inainte cele mai faine culori, cel putin la munte erau la mijlocul lui octombrie, dar acum clima si vegetatia au luat-o un pic razna 😀
Ce locşor încântător să petreci un weekend sau când ai chef :)… Cred că timpul trece şi mai repede atunci când eşti într-un loc frumos, cu cineva drag. Şi chiar că atunci poate să plouă zile-n şir! 🙂
Da, e chiar fain sa ai o astfel de casuta, undeva intr-un loc linistit, sa mergi la sfarsit de saptamana sa-ti incarci bateriile, alaturi de cineva drag. Asa-i, nci nu stii cand trece vremea 🙂
ba ni se pare…trece tareee repede ! eu am fost mai norocoasa , a fost teribil de cald !
frumoase poze !
Da, la voi este inca vara…sau a fost pana de curand…
Cat de frumos ai descris, mi-ai facut pofta de o mica evadare din orasul mare si aglomerat. Mai ales ca s-a si ivit o sansa… 😀
Tu chiar ca traiesti o viata de poveste…cel putin asa e perceptia mea din randurile si din imaginile postate pe blog. 🙂
Toamna, toamna, dar remarc o serie de floricele proaspete si colorate. 😛
Nice, cred ca alea sunt bransuse de toamna, nu sunt sigura, dar seamana…Eurau foarte faine oricum, o pata de culoare in mijlocul toamnei. Incerc sa fac viata, oricum ar fi ea, sa para de poveste, perseverand cu incercarea poate intr-o zi chiar devine :).
Wow, ce frumos a fost peisajul, iar fotografiile sunt net tablouri picatate!
Lux mai mare nici ca se poate! La ce e bun un hotel de 5 stele? :))
Pana la urma admosfera si oamenii fac un loc de 5 stele zic eu :). Mersi Minnie, da fotografiile sunt tablouri, dar pictate de toamna…cel mai talentat pictor dupa parerea mea. Zi frumoasa!
Mie poza cu focul in semineu imi pare rupta de celelalte si imi face (si mai) pofta de nord, pariez ca nu te asteptai la reactia asta :-))) Eu sunt de vina, am cateva destinatii care ma obsedeaza in ultima vreme si nu stiu cum sa fac sa le impac pe toate… foarte pitoreasca micuta casa, sa va fie de bine!
Mersi Ioana! Adevarul este ca focul ala din semineu merge cu niste peisaje de iarna, nu de toamna…dar, chiar daca din poze nu pare, era destul de frig afara :))).
La noi toamna abia isi incearca puterile, acolo vad ca s-a instalat confortabil. Anotimpul meu preferat tot toamna e :).
Da, aici s-a instalat bine de tot…culorile abia acum se vad, insa temperaturile de toamna s-au instalat de la inceputul lui septembrie chiar :))
De vis, parca citesc dintr-o carte 😀 NU te invidiez dar ma bucur enorm pentru tine si imi doresc sa am si eu parte de un asa rasfat 😀
🙂 Mersi Cris! Iti doresc cat mai multe weekenduri (si nu numai) de poveste ;)!
ce idilic! 🙂 excelenta atmosfera de toamna! 🙂
irisii aceia sunt spectaculosi!
Bine spus idilic…nu mai petrecusem de multa vreme un sfarsit de saptamana undeva la tara…
Casuta asta e cel putin perfecta! Iar atmosfera trebuie sa fi fost mai mult decat minunata!
Da, este un loc foarte linistit si simpatic…a fost prima data cand am mers.
Hmmm arata foarte bine totul, decor de vis, peisaje superbe de toamna!
Da, toamna s-a instalat bine de tot aici :). Daca n-ar mai ploua asa des, as iesi si eu sa fac mai multe poze :))
iubesc ploaia toamna, si ma incarca pozitiv zilele ploioase (daca e sa nu fiu pe munte, acolo deja se schimba perceptiile), cand ploua am starea potrivita sa citesc, si citesc mult, sunt creativa, si am o liniste si o impacare sufleteasca cum in ziele insorite nu le am…
habar n-am de ce…..
cu toate astea, ploaia mi-a dat mari batai de cap pe munte, si acum in Colorado am pierdut doua trasee frumoase ptr ca 3 zile a plouat necontenit 🙁
toamna si ploaia se potrivesc perfect, zic 😀
ah ce romentishe ati petrecut, ce atmosfera ai descris….de-a dreptu' incantator! as vrea o casa d-asta, mai ales ca are si mansarda,
ah! imi doresc sa am o mansarda 😀
Are si ploaia farmecul ei sa stii si mie imi plac unele zile de toamna ploioase, chiar daca imi dau o stare de melancolie pe alocuri, sunt speciale.
Chiar a fost un weekend dragut atunci, nu ma asteptam, de aia nici n-am luat aparatul cu mine :)). Noroc ca mi-au imprumutat niste prieteni un aparat foto :D.
Casuta are si o poveste, care am aflat-o ulterior, a servit stapanilor drept adapost in al doilea razboi mondial si le-a permis un trai decent, crescand animale si cultivand gradina, cand nemtii ocupasera deja regiunea .
Îmi aduce aminte de niște cărți… dar nu știu care!