Nu aveam cine știe ce așteptări, dar am zis că totuși e o modalitate drăguță de a ne petrece weekendul ce urma și de a vedea ceva frumos și nou.
Seara era aproape pustiu, dar foarte romantic. Fiind destul de frig afară, peste tot în oraș plutea un miros de lemn ars, de la șemineele caselor. De vis ! M-am regăsit purtată cu acest miros în copilărie, la țară, unde toată iarna stăteam lângă soba care duduia de lemne. Am citit că în istorie, Amboise a fost o cetate a turonilor, popor celtic, care va da numele viitoarei provincii de aici, Touraine. Fortificațiile au fost ridicate progresiv, perpendicular pe stâncă, dominând până astăzi Loara.
Am găsit un mic restaurant pe o străduță îngustă, cumva vis-a-vis de castel, unde încă de afară te îmbia mirosul de friptură pe grătar. Numai uitându-te pe ferestrele mici, zăreai înăuntru o atmosfera caldă, rustică, cu măsuțe mici și înguste, tipică restaurantelor de aici. Mă simțeam parcă la un han din poveștile de altă dată, cu vreme ploioasă și călători obosiții. Restaurantul se numește Le Parvis și îl recomand cu căldură. Nu este pretențios, nici scump, dar admosfera este de basm.
A doua zi am vizitat castelul, după un petit déjeuner la patiseria Bigot: câteva pateuri calde și o excelentă café au lait la o măsuță cu scaunele îndreptate spre stradă. Intrarea se face urcând o rampă care în trecut servea gărzilor și care conduce sus, pe domeniile castelului. Aici este… wow! Nu știi în ce parte să privești mai întâi : spre castelul care se înalță falnic în fața ochilor tăi, spre turnurile de apărare din colțuri, spre Loara, spre grădinile mediteraneene? Toate sunt fabuloase, însă priveliștea asupra orașului și a întregii văi ce o poți admira de pe terasa de la Amboise este unică.
Să o luăm cu începutul. Cum intri pe domeniu, undeva în stânga, pe marginea zidului, este Capela Sfântului Hubet, patron al vânătorilor, construită în stil gotic, care servea pentru uzajul suveranilor. Aici este înmormântat, se pare, după dorința sa, marele Leonardo DaVinci, care și-a trăit ultimii ani din viață la Amboise, în conacul Clos-Lucé, invitat de regale Franței François I și unde a și murit de altfel, în anul 1519.
Castelul Amboise este cel care a introdus stilul italian pe Valea Loarei, datorită regelui Charles VIII, cel căruia i se și datorează construcția castelului, pe locul unei vechi fortărețe. După un război cu Italia acesta se întoarce acasă nu doar cu prada, ci și cu multe ideii, vrând să contruiasca pe malul Loarei un castel la fel ca cele văzute acolo. Următorii regi își aduc aportul în ceea ce privește designul castelului, combinând elemente ale stilului italian, cu cele ale goticului și renașterii. Oricum a fost, a ieșit ceva superb! În timp, monarhii au început să stea din ce în ce mai puțin la Amboise, astfel încât castelul a cunoscut perioade de abandon și numeroase faze de demolare, ceea ce vedem noi astăzi reprezentând doar o cincime din ce a fost.
Grădina castelului este una mică, dar foarte elegantă. De-a lungul Loarei se întinde terasa Neapole, mărginită de tei. Aceasta întrerupe tradiția grădinii închise, deschizând progresiv perspectivele și introducând esențe răspândite în Italia : pepene galben, anghinare și citrice. Terasa superioară, compusă din alei de carpeni, se întinde de alungul zidului de apărare medieval, unde ar fi fost locul celui de-al treilea turn. Se coboară apoi într-o grădină contemporană, cu cu viță de vie, chiparoși și merișori, un peisaj toscan atât de prețios. Există și o grădină orientală cu pelin, iasomie și dafin.
Dia says
frumoase fotografiile ! sper sa ajung si eu curind prin Valea Loirei 🙂
Larisa says
Iti multumesc Dia! Da este o zona frumoasa, care merita vizitata si nu doar pentru castele( cat si pentru orase, gradini, mancaruri savuroase etc), dar fireste, castelele sunt principala atractie :).
Anonim says
In Amboise, pe timpul verii in fiecare miercuri si sambata seara este un spectacol superb despre viata la castel din perioada cand acolo locuia Anne de Bretagne, Francois I si pana cand a venit Leonardo Da Vinci in Amboise. Este foarte frumos spectacolul. Un bilet costa 14 euro. Chiar merita !!!
Larisa says
Multumesc de recomandare! Parte foarte interesant; chiar o sa verific si eu pe site-ul castelului. Mi-ar placea tare mult sa merg.