Anul ăsta voi petrece sărbătorile aici, în țara adoptivă, adică acasă. E ciudat cum un loc străin poate deveni acasă, dar da, practic acum aici este casa și familia mea. Și sincer, chiar o simt. Încep să cred că putem simți ceea ce ne propunem, dacă vrem și suntem perseverenți. Deocamdată suntem noi doi, pardon 3 cu Azorel, dar cine știe, poate în curând vom și 3, din ăștia cu 2 picioare. Și mai târziu, 4, 5, 6… eu nu mă supăr, dimpotrivă îmi plac familiile numeroase :)). Bine, mai vorbim după ce devenim 3. Nu este prima dată când petrec Crăciunul aici, în Franța, l-am mai petrecut unul în 2010, dar atunci eram în vacanță. N-a fost rău…

Prietenii mei francezi mă întreabă curioși cum sărbătorim noi Crăciunul în România. Păi cum să-l sărbătorim, le răspund, cam ca și voi. Până la urmă sarabatorim același lucru, nu? Tăiem bradul, îl aducem acasă, îl împodobim, mergem cu colindul, vine Moș Crăciun și ne aduce cadouri. Mâncăm chestii tradiționale, diferite de ale voastre, tăiem un porc dacă îl avem sau îl cumpărăm tăiat și-l gătim sarmale, tobă, friptură, iar la final de îndulcim cu un cozonac. Am observat că oamenii sunt chiar curioși și incatati să asculte cum petrec alții Crăciunul.
Pe partea cealaltă, prietenii români mă întreabă cum sărbătoresc francezii Crăciunul. Păi cum să-l sărbătorească, ca noi, le răspund. Și ei taie bradul și îl împodobesc, în mod normal în Ajun, dar cam toată lumea îl face mai devreme. Și ei aleargă disperați după cadouri, magazinele sunt împodobite și culmea, deschise și duminica în această perioadă. Și la ei vine Moșul cu sania și pune cadourile sub brad, sau în șosetele agățate la șemineu. În noaptea de 24 decembrie se sărbătorește le réveillon de Noel, adică revelionul de Crăciun, de obicei în familie, masă la care se mănâncă curcan și buche de noel. La miezul nopții vine Père Noel și după se desfac cadourile, însă cine nu rămâne treaz până atunci le desface pe 25 dimineața. Deci în principiu aceeași lucru, mai puțin cu porcul ăla.
Mie îmi place Crăciunul, fie el aici, sau acolo. Mi-a plăcut întotdeauna să mă bucur de această perioadă din an și să-i văd latura frumoasă. Sunt și chesti care mă enervează, cum ar fi partea comercială, aglomerația, disperarea oamenilor, dar încerc să nu-mi bat capul cu ele.
Mi-am cumpărat deja bradul weekendul ce tocmai a trecut și l-am și împodobit. Știu, asta se face în Ajun, dar eu întotdeauna l-am făcut mai devreme. Am ales un brad în ghiveci, cu rădăcină, că să-l replantez după, deși am auzit pe la cunoștințe că tot moare după câteva luni. Om vedea! Am mai cumpărat și ceva decorațiuni noi. E o plăcere pentru mine raionul de decorațiuni, n-aș mai pleca parcă de acolo, mi se par fascinante. Am aranjat și micuțul nostru apartament cu crenguțe de brad, bedeala, vâsc, globuri că să simțim mai bine atmosfera de sărbătoare. Îmi place ce a ieșit.
Sub brad am început să ne punem deja cadourile, împachetate frumos, pe care le vom deschide abia pe 25. Spe să nu le roadă Azorel sau și mai grav să facă pipi pe ele! Apropo de Azorel, o să fie un cadou și pentru el acolo. Apoi urmează meniul. Nu știu alții cum sunt, dar degeaba miroase a brad în casă, dacă nu miroase și a sarmale. Nu m-am franțuzit de tot, așa că de Crăciun tot mâncăruri românești mănânc, în măsură în care găsesc ingredintele, pentru că vă închipuiți, francezii n-au auzit de varză murată, tobă sau șorici. Am descoperit de curând un mic magazin cu produse din Europa de Est aici în oraș, unde găsesc varză murată, așa că pot mânca sarmale liniștită de câte ori poftesc, mai ales de Crăciun. Dacă cu gătitul sarmalelor și a altor mâncăruri stau bine, nu pot spune același lucru despre cozonac. Data trecută a fost o catastrofă. Mai îi dau o șansa, poate va binevoi să iasă. Dacă nu, mai am în plan turtă dulce și niște praline de casă.
Și cam ăsta va fi Crăciunul nostru franco-românesc. Musafiri nu o să avem, cel puțin nu pe 25, poate înainte și după. De Revelion se schimbă treaba, pe ăsta-l vom petrece cu prietenii, la căsuță din preerie, dar asta este o altă poveste. Îmi amintesc cu drag Crăciunurile petrecute la bunici la Argeș, cu zăpadă și cu foc ce ardea în soba, cu carne prăjită la plită, șorici și țuica din beci. Parcă îmi lipsesc acum. Îmi lipsește și zăpada, fără de care Crăciunul parcă nu e Crăciun, dar asta este, trebuie să mă obișnuiesc că am nimerit într-o zonă în care nu ninge mai deloc. Unii spun că ăsta ar fi fost și motivul pentru care regii Franței au construit castele pe malurile Loarei, exact pentru iernile foarte blânde din regiune. Deci tre’ să mă obișnuiesc că Moș Crăciun va veni cu barca!
Cam așa vor sta lucrurile… Cred că va fi frumos totuși. Până una alta, mâine mă duc să mă plimb prin capitală. Mergem cu treabă, dar tot profit de o plimbare, sper doar că vremea să fie bună. Deja mi-am pregătit traseul, încă mai am locuri rămase nevăzute. Când o să le termin, le voi lua probabil de la capăt. Cum m-aș putea plictisi vreodată de bătrânul Paris? Hmmm….sau poate , cine știe?!
Cum arată pentru voi sărbătorile de iarnă perfecte?
Etichete: ,