Bienvenue à Tours!

Am povestit multe despre Franta, castele, gradini, intamplari, insa nu am vorbit niciodata despre orasul in care locuiesc. Poate unii dintre voi il stiti, altii nu, insa eu tot am sa spun cateva, pentru ca imi este tare drag, inca din vremea cand nu locuiam aici si veneam doar in vizita. Nu este un oras mare, nici nu as fi vrut sa fie, nu este nici foarte mic, dar este foarte linistit, interesant si cochet. Este fix orasul in care, cel putin eu personal, as alege sa locuiesc. Are tot ce imi place: istorie,  arhitectura frumoasa si uniforma, cultura, un centru vechi prin care sa te plimbi, cu amprente ale perioadei medievale,  zone pietonale, oameni civilizati, curatenie si mult aer curat.

Asa este Tours, orasul care m-a „adoptat”, m-a fascinat si in care ma simt ca „acasa”.

Nu mi-a placut niciodata sa locuiesc intr-o capitala, metropola, oras mare si cosmopolit. Pur si simplu nu se potriveste firii mele. Nu am ales eu sa ma nasc in Bucuresti. Cand locuiam acolo visam ca intr-o buna zi sa parasesc aglomeratia lui si sa ma mut intr-un orasel mic si linistit, la poalele muntilor. Sa deschid fereastra in fiecare dimineata, sa ma invaluie aerul rece si curat, sa simt adierea padurii si mirosul de brad, sa deschid ochii si sa vad muntele. Nu a fost sa fie! Dar nu-i bai, ne adaptam in viata. Nu sunt pasionata de shopping, nici de cluburi sau discoteci, nu imi place sa imi petrec timpul prin mall-uri. Urasc aglomeratia, zgomotul si ma sufoca blocurile inalte, masinile, agitatia si poluarea. Asa ca, un oras mare nu are ce sa imi ofere. Am nevoie de spatiu, de aer curat, de verdeata. Am nevoie de natura, pentru ca doar in mijlocul ei eu ma simt cu adevarat fericita.

 

De aceea imi place in Tours. Tours este pentru mine orasul perfect. Lipeste muntele din peisaj, dar sunt multumita. Sunt la 240 km departare de Paris, cam cat Constanta de Bucuresti, diferenta este ca distanta o poti parcurge repede: cam 2 ore si ceva cu masina, pe autostrada, sau cu un tren obisnuit si 50 de minute daca iei un TGV. Pana la Lyon sunt vreo 400 de km, iar pana la Bordeaux vreo 300. Pana in Alpi vreo 500 :)! Dar am Atlanticul mai aproape daca vreau sa ma balacesc :))! Tours este in regiunea Centru a Frantei, iar ca departament, in Indre-et-Loire. Fiind o tara mai mare, impartirea administrativa se face mai intai in regiuni si fiecare regiune in departamente.

 

Turistic vorbind, este un oras cu un patrimoniu arhitectural si cultural interesant, insa nu foarte mare. In maxim 2 zile ai vazut tot, asta daca nu vrei tu sa hoinaresti mai mult sau sa patrunzi in admosfera locurilor. Insa casele vechi cu rame de lemn, catedralele, podurile de piatra peste Loara, centrul vechi, pietele publice, animate de baruri, cafenele si restaurante sunt o adevarata atractie. Mult mai importanta este zona in care se afla si pentru care este de altfel si cunoscut: Valea Loarei- „Le Jardin de la France”. Oras galo-roman la inceputuri, apoi capitala pe cand Franta era regat,  orasul reprezinta mai mult punct de plecare, sau de trecere, in drumurile catre castelele, fortaretele, cetatile din zona.

Impreuna cu toata Valea Loirei, face parte din patrimoniul UNESCO, incepand din anul 2000 si este numit „Ville d’Art et d’Historire”, intrucat arta secolelor si istoria au lasat orasului un patrimoniu pretios si bogat. Pe langa toate aceste monumente, mai este gastronomia locala, vinurile fine, gradinile fascinante, pentru care merita sa poposesti pe aici. Bine, nu va inchipuiti ca orasul traieste acum sute de ani. Tours este si un oras modern, dinamic, animat, dezvoltat economic, cu universitati, centre comerciale, cladiri noi. Doar ca oamenii astia au stiut sa isi conserve valorile, sa le pastreze, sa le restaureze si apoi sa le promoveze lumii.

 

Cam asa imi vad eu orasul. Cand am venit aici nu stiam nimic despre el, asa ca, daca cineva venea in vizita, il plimbam orbeste pe strazi, fara a sti mare lucru sa ii spun. Insa, mai tarziu, am simtit ca e de datoria mea sa cunosc mai bine locurile, in primul rand pentru mine si apoi, de ce nu, sa le impartasesc mai departe si altora. Asa ca am citit, am studiat, m-am interesat, mi-am facut itinerarii de hoinarit prin oras, cu harta intr-o mana si aparatul foto in cealalata… Ce a iesit?  Aflati in articolele urmatoare!