Ieri am ieșit să plimb cățelul în parc. Nu aveam intenția inițial să merg chiar în parc, dar fiindcă era soare, am zis de ce nu. Nu mi-am luat aparatul foto cu mine, m-am gândit că n-am ce poza în ianuarie. Când am ajuns acolo mi-a părut rău. Doar frigul de afară și lipsa frunzelor trădau și îți aduceau aminte că e totuși încă iarnă. Și poate pustietatea absolută. Grădina Prébendes d’Oé din Tours este de obicei, în anotimpurile calde, foarte animată. Tineri întinși pe iarbă, bătrâni pe băncuțe la o vorbă, copii, căței..oameni de toate vârstele și de pretutindeni. Ieri era însă pustie, semn că mai e până la primăvară. L-am plimbat pe Azorel, m-am înapoiat acasă, mi-am luat aparatul foto și m-am întors în parc. Nu este departe. Dar n-am avut noroc, soarele s-a ascuns repede după nori, așa că nu mi-a ieșit mare brânză. Mi-am dat atunci seama că abia aștept zilele însorite și calde… 
PS: click pe prima poză, apoi scroll pentru a fi văzute la dimensiune standard.



Acest articol participă la Miercurea fără cuvinte, rubrică inițiată de Carmen.
Etichete: , , , ,