cassis provence franta


La Cassis am ajuns pentru că de acolo începea și tot acolo se termina traseul ales de noi prin Masivul Calanques, dar probabil și dacă n-ar fi fost așa tot am fi mers. Auzisem numai de bine despre micuțul orășel de la malul Mediteranei, pozele pe care le văzusem mă ispitiseră, așa că îmi doream să văd și eu minunea. Și pe bună dreptate, chiar se merită să-ți rupi o zi dacă ajungi în zonă pentru o plimbare pe străduțele lui și mai ales prin port, printre ambarcațiunile care mai de care mai interesante. În plus, la Cassis în seara cu pricina aveam plănuită prima noastră bouillabaisse, preparatul tradițional marsiliez. Eh, da știu, normal e să-l mănânci la Marsilia, dar m-a atras mai mult ideea servirii lui la o măsuță în portul din Cassis, ceva mai puțin aglomerat și mai rustic. Și se pare că intuiția nu m-a păcălit…


Din acest motiv am grăbit un pic traseul prin calănci, deși am fi avut timp să continuăm drumeția, tocmai pentru a profita de o plimbare și de o cină în oraș. Am parcat mașina destul de aproape de centru, cu toate că a fost infernal să găsim un loc, am lepădat bocancii și am pornit la pas prin orășel, care mi s-a părut de altfel tipic pentru sudul Franței: case lipte una de alta, în culori vii, cu obloane și mai colorate, labirint de străduțe înguste împânzite de terase sau buticuri, una bucată plajă cu nisip, plus una bucată port de plaisance, cu « bărcuțe » numa’ una și-una. Ah, da și-un castel în vârf de deal, la care n-am urcat- zău urcasem destul pe ziua respectivă, îmi tremurau picioarele- dar pe care l-am admirat de la bază. Eh, n-a fost bai, nu putem spune că ducem lipsă de castele. 

cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


Cu tot Cassis-ul ăsta dichisit,
grija noastră principală de cum am ajuns în centru era să găsim un
restaurant la care să rezervăm pentru cină. Încă de dinainte să plecăm
de acasă ne pusesem în plan să mâncăm o bouillabaisse adevărată, deși
probabil că nimeni nu mai știe astăzi care și unde este acea bouillabaisse. După cum vă spuneam mai sus, bouillabaisse este preparatul tradițional marsiliez
și constă într-o supă de pește, servită cu crutoane de pâine (tartinate
cu rouille, o maioneză provensală cu usturoi), plus peștele separat și
cartofii fierți. Eu nu mâncasem niciodată, deși mă ținusem să o fac anul trecut când când am ajuns la Marsilia,
dar eram ferm convinsă că o să-mi placă, din simplul motiv că mie îmi
place la nebunie peștele gătit sub orice formă. 


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta


cassis provence franta



Citisem undeva că dacă nu miroși marea și nu auzi valurile când mănânci  bouillabaisse,
o mănânci degeaba. Nu știu dacă chiar așa este, dar eu m-am conformat,
așa că am căutat pe internet restaurante cu terasă la malul mării, informativ doar, așa ca să nu bâjbâim acolo. Găsisem pe forumuri o
mulțime de păreri, mai toate recomandând cam aceleași localuri, însă
ceea ce m-a frapat pe mine nu a fost nicidecum multitudinea acestora,
ci prețul unei porții de bouillabaisse. Eu când am văzut numere de
genul 40-50-60 (euro) am zis că e făcătură și recomandă oamenii numai la
restaurante de lux, dar m-am convins mai apoi că nu era așa: bouillabaisse este scumpă oriunde ai mânca-o, iar dacă ai pretenția s-o servești la malul mării, pregătește-te să
plătești și decorul. Noroc că-i suficientă să te saturi, nu mai ai
nevoie de următorul fel
și « noroc » că nu locuim la Mediterană; din când în când ne putem permite să ne răsfățăm. 

Bun… după ce am rezervat o masă la restaurantul Chez Gilbert pentru ora 19- pentru că v-am mai zis, aici se mănâncă între anumite ore- am pornit să dăm o tură prin port și pe la plajă. Nu ne-am întins la bronzat, că bătea un vânt de te lua pe sus și nici nu mai era la fel de cald afară ca în calănci, dar ne-am așezat la o masă fix pe malul mării pentru a servi apéro-ul: un pastis pentru el, că tot era tradițional în regiune și un kir lejer pentru mine. Foarte plăcut acolo la terasă, a fost ca relaxarea bine-meritată după munte. Am făcut ce-am făcut și mi-am băgat și picioarele în mare, că prea era turcoaz de apetisantă; mi-au degerat instantaneu, dar am răbdat pentru poze. Doar vedeți ce zâmbet am! 



cassis provence franta

După apéro am mai aruncat câte un ochi prin oraș și fiindcă se făcuse ora, ne-am așezat la masă. Ospătarul însărcinat cu servirea noastră ne-a asigurat că vom mânca une vraie bouillabaisse, nu ca cea pe care o fac à Marseille, dar acum fiecare zice că a lui e cea mai bună. Nu știu dacă-o fi fost cea mai bună, dar mi-a plăcut ce-am mâncat deși m-am forțat un pic la final; zău că nu-mi venea să las atâția euro în farfurie. Ba mai mult, i-am mai dat și lui Azorel câte o bucățică de pește și tot n-am reușit să golesc farfuria. Desertul n-a mai încăput, după un pahar de vin abia m-am ridicat de la masă și m-am urnit spre mașină. Când am părăsit orașul, cu toate simțurile mulțumite, îndreptându-ne spre căsuța noastră temporară de la Couronne, seara și răcoarea începuseră să se lase. A fost o zi plină și poate cea mai frumoasă și completă dintre cele petrecute în scurta ședere în sud: munte, soare, mare, peisaje de vis, plus papile gustative în extaz. Cum să nu-mi doresc să mă trezesc în fiecare dimineață într-un astfel de loc?!  

cassis provence franta



Étiquettes : , , , , , ,