Când UNESCO a înscris, în anul 2000, Valea Loarei pe listă, au fost reținute, pe lângă aspectele legate de patrimoniul remarcabil, și relația armonioasă dintre om și mediul înconjurător de-a lungul istoriei. Și pe bună dreptate, oamenii aceștia chiar au păstrat, protejat și valorificat caracterul autentic al monumentelor, al satelor și orașelor tradiționale, astfel că ordinea, regularitatea și rafinamentul construcțiilor degajă și astăzi o omogenitate plăcută și un echilibru deplin cu mediul natural. 

Chinon


Îmi place arhitectura omogenă. Nu identică, dar cea care păstrează pe lângă stil, linii, volume asemănătoare, o anume autenticitate. Mi se pare mult mai plăcută ochiului, față de arhitectura eterogenă, pestriță, cu o clădire roșie lângă alta verde, sau una veche lângă  alta modernă. Știți, eu mi-am dorit să fiu arhitect… Am luat și lecții de desen tehnic pentru asta și întotdeauna am considerat că este meseria care mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Cum am ajuns din arhitect un contabil cu aspirații de bloger și vise de fotograf nu pot să vă explic, nici eu nu-mi dau seama, dar nici nu mai contează, probabil că uneori trebuie să fim mai pe fază la ce alegem în viață. 

Case burgheze în Touraine

Oricum, chiar și astăzi mai mă uit cu drag la construcții și le analizez cu minimele mele cunoștințe și simț de frumos, care desigur este strict subiectiv. Și vorba aia, aici pe Valea Loarei am ce admira. Visam să mă specializez în restaurare de case vechi și monumente istorice, tocmai pentru că nu mă atrage prea tare arhitectura modernă și minimalistă. Chiar și pentru viitoarea noastră căsuță, pe care intenționam să o cumpărăm cât de curând în zonă, asta dacă nu câștigăm la loto și ne mutăm pe undeva prin sud, visez la ceva à l‘ancienne, care să combine cele mai simple materiale de construcție, piatra și lemnul. Și oferta este destul de variată în această regiune, pentru că în esența ei, arhitectura Văii Loarei este o arhitectură a pietrei și a lemnului. 

Piatră și lemn- nimic mai simplu (Crissay-sur-Manse)


Malurile Loarei sunt bordate cu sate și orașele construite din piatră albă, touffeau. Centrele localităților prezintă de regulă o arhitectură lineară,
cu fațade din piatră, casă lângă casă, ca un zid aproape continuu. Casele aparțin fie unei singure
persoane mai avute, fie au fost împărțite în apartamente. Cu toate acestea, cele mai vechi și cele mai interesante case sunt acelea care combină piatra sau cărămida cu stâlpii și grinzile de lemn, construite de negustorii și artizanii Evului Mediu. Spre surprinderea multora, ele sunt și astăzi locuite și nu sunt chiar ieftine. Desigur că și în orașele de aici, în special în cele mari, există blocuri moderne, cum e cel în care locuiesc și eu, dar și acestea respectă același stil arhitectural cu cele vecine. Blocuri înalte se găsesc doar în cartierele noi, limitrofe, apărute recent odată cu industrializarea și extinderea zonei urbane. 

Casă din cărămidă cu bârne de lemn la Chinon


Zid aproape continuu de case – Saumur



Noi ne orientăm mai degrabă spre o casă à la campagne, cu o curte mare în jur. Satele Loarei nu-s chiar compacte; toate au un centre bourg care se continuă spre margine cu case mai mult sau mai puțin răsfirate. Unele sate sunt mai vechi și mai autentice, altele mai noi și mai moderne, dar toate păstrează un echilibru arhitectural specific regiunii. În zona rurală există pe lângă satele propriu-zise multe cătune, ferme, domenii, conace, care aparțin aministrativ de o localitate, dar sunt ceva mai împrăștiate pe câmpuri. Desigur că nu mă gândesc să cumpăr vreun conac, nu că nu mi-ar plăcea, dar nu-mi permit; o casă cu o curte măricică, nu chiar înghesuită în centrul localității, mi-ar fi pe plac. Nu are rost să discutăm despre faptul că și până la cea mai izolată fermă, ajung rețelele de apă, gaze și canalizare, internet, cablu, o șosea și un autobuz, pentru că dacă n-ar ajunge, n-ai avea dreptul să locuiești acolo.   

Ferme izolate –Roches Tranchelion


Îmi plac căsuțele din Touraine, deși am văzut și mai faine în alte regiuni. Însă cum n-am putea să schimbăm zona chiar mâine, încerc să găsesc aici ceva care să mă mulțumească. Casa tradițională de pe Valea Loarei este joasă, lungă, de regulă cu parter și mansardă (mama le zice case vagon), iar culoarea variază în tonuri de alb sau bej, astfel că dacă eu aș vrea să-mi construiesc o casă verde, n-aș obține în veci autorizație de construcție. Acoperișul din țiglă de regulă roșie (sau gri), are mai mereu două fețe, pe care se observă siluetele coșurilor de fum, iar pereții sunt din piatră albă, sau o imitație de piatră, la cele mai moderne, păstrând același proporții și culori. Interiorul se compune dintr-o sală comună, obligatoriu cu șemineu, împărțită adesea în camera de zi (salon), sufrageria (salle à manger) și bucătăria, plus eventuale dependențe și camere individuale, fie la parter, dacă casa este pe un singur nivel, fie la mansardă.

Saint Nicolas de Bourgueil


Case clasice în Touraine



Ușile și ferestrele sunt de regulă din lemn, iar dacă se optează pentru tâmplăria modernă, se folosește una ceva care să imite destul de bine lemnul. Însă ce-mi plac foarte tare aici sunt obloanele. Aproape toate casele au obloane, la uși și la ferestre. Cele tradiționale sunt realizate din lemn, vopsit în diverse culori, mai închise sau mai deschise, permițând astfel fiecărui localnic să se exprime liber, respectând totodată tonalitatea regiunii. Un alt element interesant la casele din zonă sunt lucarnele, acele geamuri in pod. Dominând fațada principală, căreia îi dau un caracter aparte, lucarnele sunt situate întotdeauna în planul unui perete lung. Pot fi construite din piatră, lemn, cărămidă în funcție de casă. Până și blocul meu, care este ceva mai modern, are lucarne la masardă. Casele de pe Valea Loarei n-au întotdeauna gard pentru a împrejmui curtea, dar acolo unde există, acesta este fie un gard viu, fie un gard din lemn, piatră, sau fier.

Obloane bleu la Loches


Acum nu vă gândiți că toate localitățile de aici sunt rupte din alte timpuri, nici că sunt identice. Fiecare sat sau oraș este individual în felul sau și fie că este mai nou și mai modern, sau mai tradițional și rustic, emană echilibru și armonie. Chiar dacă în ultima vreme dezvoltarea localităților a dus la nerespectarea proporțiilor de altădată, (se mai găsesc și prin Tours clădiri din alea oribile de sticlă, lipsite de personalitate), majoritatea localităților au reușit totuși până astăzi să-și păstreze stilul propriu, uniform și tradițional. Și asta mi se pare de admirat…


P.S. N-am găsit încă casa perfectă, care să îmbine gusturile și banii, încă suntem la stadiul de căutare. Însă cel puțin știu cum o voi decora. Vă povestesc data viitoare. 


Etichete: , ,