A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, un încântător castel medieval, pe nume Rivau. Construcție începută în secolul XIII și amplasată strategic, între valea râurilor Vienne și Veude, axe importante de comunicație la vremea respectivă, Rivau a strălucit ani de-a rândul, în saloanele sale organizându-se ospățuri cavalerești, după partide de vânătoare, până într-o zi, când stăpânii săi au rămas cam… lefteri. Părăsit, neglijat, Rivau și-a piedut strălucirea și împreună cu cele 14 grădini ce-l înconjoară, a căzut în degradare și uitare. A dormit așa, nelocuit și ruinat, un somn adânc, de două secole, până în anul 1992, când o familie îndrăgostită de artă și patrimoniu, l-a cumpărat și s-a angajat să-l restaureze, spre a-i reda farmecul de altădată. Și a reușit! Reparat și gătit cu „haine noi”, vechiul edificiu s-a trezit din nou la viață și oferă de atunci tuturor celor care au curiozitatea să-i treacă pragul, ocazia unei impresionante călătorii în timp, o călătorie magică în vremea nobililor călăre, a turnirurilor și a războaielor sângeroase, a chermezelor în decoruri somptuoase, a legendelor și poveștilor.
Îmi doream de ceva vreme să văd castelul Rivau, deși nu se află printre cele mai cunoscute și vizitate castele ale Loarei. Cel mai tare m-au atras grădinile ce-l înconjoară, despre care citisem că ar fi deosebite, unele dintre cele mai frumoase din regiune. Astfel, am profitat de vizita mamei și am mers în unul din weekend-uri la castel. Planul inițial era să vedem Chenonceau, deși eu îl mai văzusem, dar până la urmă am ales Rivau, pentru ca amândouă să ne bucurăm de ceva nou.
Situat în Touraine, în satul Lémeré, la 10 minute de Chinon, și cam la o oră de Tours, Rivau este integrat în șirul lung al castelelor de pe Valea Loarei. Construcția, o îmbinare perfectă între o fortăreața medievală și un castel renascentist, a scăpat ca prin minune, în anul 1631, de cardinalul Richelieu, care a demolat aproape toate castelele din zonă, pentru a-și construi orașul cu pietrele recuperate, actualul oraș Richelieu, situat la numai 10 km de Rivau.
Donjonul castelului, turnul principal, cel mai bine fortificat, datand din secolul XV.
Grădina de legume a lui Gargantua
Dovlecii uriași
Trandafiri parfumați
Ajunse la Rivau, dinspre Chinon, pe un drum ce șerpuia parcă prin mijlocul nicăieri-ului, printre lanuri galbene de grâu și pâlcuri de pădure, am început vizita cu o plimbare prin grădina de legume și zarzavaturi, Le Potager Gargantua, aranjată geometric, tematic și cu stil, printre dovlecii uriași. Apoi ne-am integrat în grupul ghidat, care tocmai pleca la acea oră și am trecut la interior. De obicei nu vizitez castelele cu ghid, dar de data asta chiar m-am bucurat că am ales așa, chiar dacă a fost întâmplător și recomand tuturor celor care vizitează Valea Loarei, și nu numai, să o facă. Oricâte pliante ai citi, nu este același lucru ca atunci când asculți poveștile încăperilor prin care treci de la un om, care istorisește frumos și cu patos. În plus, nici o broșură nu-ți va dezvălui secretele sau picanteriile, care dau atâta farmec locurilor. Așa că m-am plimbat prin saloane cu grupul. Noi am mers cu grupul de limbă franceză, chiar dacă mama n-a înțeles mare
lucru, iar eu a trebuit să fac pe translatorul, dar firește că sunt și
tururi ghidate în engleză, sau în alte limbi populare. Iar dacă ratezi
grupul, desigur că poți vizita liber, sau poți opta oricand pentru un
audio-ghid.
lucru, iar eu a trebuit să fac pe translatorul, dar firește că sunt și
tururi ghidate în engleză, sau în alte limbi populare. Iar dacă ratezi
grupul, desigur că poți vizita liber, sau poți opta oricand pentru un
audio-ghid.
A fost un pic cam dificil de fotografiat, nu pentru că n-ai avea voie, că vorba aia, poți să faci poze câte vrei, și unde vrei, ci pentru că a fost mai greu să pozez fără să prind vreun cap de turist în cadru. Dar m-am descurcat cu ceva răbdare, din care slavă domnului, am din belșug. Numai Azorel a fost un pic cam nemulțumit, nesimțindu-se în largul lui printre atâtea picioare, astfel că a mai lătrat așa, ocazional, la unul, sau altul, care se apleca spre el exclamând „Ohhh, tu est trop mignon!!!” Pentru că da, anumite castele sunt foarte prietenoase cu animalele, astfel că le poți vizită chiar și cu al tau patruped, inclusiv în interior, fără nici o supărare, sau taxă suplimentară. Nu este primul de acest gen la care merg, anul trecut am vizitat Ussé tot cu micuțul.
Se vizitează destul de puține încăperi, vreo 5 parcă, deși castelul are mult mai multe, ceea ce este un minus, dar asta se întâmplă cam la toate castelele. Nu știu dacă în celelalte locuiesc proprietarii, sau sunt păstrate doar spre a fi închiriate pentru diverse recepții, însă cert este că nu sunt deschise vizitatorilor. Oricum, dincolo de acest aspect, plimbarea prin camerele castelului a fost plăcută, acestea fiind mari, aerisite și foarte bine întreținute. Se observă restaurarea recentă a clădirii. Interiorul castelului Rivau posedă și o colecție impresionantă de artă, de la Evul Mediu, până la epoca contemporană: picturi italiene și flamande, mobilier de epocă, ceramică și tapițerii deosebite. În plus a fost o plăcere să ascult poveștile ghidului, pe muzică medievală ce răsuna în surdină prin pereții castelului. Nu știu unde erau boxele, că nu se vedeau și clar nu erau efectiv în încăperi, ci undeva în afara lor, dar să te plimbi într-un castel medieval, pe o muzică medievală este chiar genial. Ghidul ne-a spus că se ține un festin al cavalerilor în salonul alăturat, dar noi nu l-am crezut.
Sala de Festinuri
Sala Ioanei D’Arc
După vizita interiorului, se trece mai departe la grădini. Ele se vizitează fără ghid, dar cu un plan pe care îl primești la intrare. Cum scriam mai sus, citisem despre ele că ar fi minunate. Sunt, nu zic că nu, însă după ce am văzut grădinile de la Villandry, e mai greu să găsesc ceva care să le depășească, sau măcar să le egaleze. Dar nu vreau să fiu cârcotașă, plimbarea prin grădinile de la Rivau a fost încântătoare. Grădina de legume a lui Gargantua, Pădurea Fermecată, Pădurea Îndrăgostiților, Grădina Secretă, Labirintul lui Alice, sunt doar câteva nume, inspirate din povești sau legende, care desemnează o parte din cele 14 grădini de la Rivau, imaginate și create chiar de proprietara castelului.
Patricia Laigneau, o pariziană îndrăgostită de artă, a cumpărat castelul, aflat într-o stare deplorabilă, căzut în degradare și nelocuibil, asediat de spini și buruieni, în 1992. Imediat începe o campanie majoră de restaurare, astfel că un kilometru din zidurile de apărare sunt refăcute, acoperișul și ferestrele sunt înlocuite, lucarnele și podul sunt reconstruite. Proprietara s-a înscris chiar la Școală Națională de Peisagistică,
pentru a se putea ocupa în cunoștință de cauză de grădini,
inspirându-se în amenajarea lor din literatura medievală. Munca a fost considerabilă, dar a meritat: Rivau și-a recăpătat splendoarea de altădată, intrând în anul 2000 în circuitul turistic și fiind adăugat, odată cu întreaga Vale a Loarei, pe lista patrimoniului UNESCO, ca un loc cu o „valoare inestimabilă pentru umanitate„.
Patricia Laigneau, o pariziană îndrăgostită de artă, a cumpărat castelul, aflat într-o stare deplorabilă, căzut în degradare și nelocuibil, asediat de spini și buruieni, în 1992. Imediat începe o campanie majoră de restaurare, astfel că un kilometru din zidurile de apărare sunt refăcute, acoperișul și ferestrele sunt înlocuite, lucarnele și podul sunt reconstruite. Proprietara s-a înscris chiar la Școală Națională de Peisagistică,
pentru a se putea ocupa în cunoștință de cauză de grădini,
inspirându-se în amenajarea lor din literatura medievală. Munca a fost considerabilă, dar a meritat: Rivau și-a recăpătat splendoarea de altădată, intrând în anul 2000 în circuitul turistic și fiind adăugat, odată cu întreaga Vale a Loarei, pe lista patrimoniului UNESCO, ca un loc cu o „valoare inestimabilă pentru umanitate„.
Gradina Prințesei Raiponce
Pe aleea mirositoare (nu, nu miroasea a cisme!!!)
Livada din Paradis
Grădina Secretă
Grădinile castelului Rivau sunt clasate drept „Grădini Remarcabile” de Ministerul Culturii și „Conservator de trandafiri parfumați„, întrucât găzduiesc 450 de specii de trandafiri mirositori. Toamna se organizează aici Sărbătoarea Dovleacului, când se culeg
dovlecii uriași din grădină, un eveniment interesant, atât pentru
adulți, dar mai ales pentru copii. În curtea castelului există și un restaurant care propune în meniul său diverse preparate locale, iar la cerere se pot organiza și picnicuri în grădină, cu specialități locale. Există de asemenea săli care pot fi închiriate pentru nunți sau alte petreceri, iar pentru cei dispuși să plătească există și camere de oaspeți în care se poate petrece un sejur cu adevărat regal.
dovlecii uriași din grădină, un eveniment interesant, atât pentru
adulți, dar mai ales pentru copii. În curtea castelului există și un restaurant care propune în meniul său diverse preparate locale, iar la cerere se pot organiza și picnicuri în grădină, cu specialități locale. Există de asemenea săli care pot fi închiriate pentru nunți sau alte petreceri, iar pentru cei dispuși să plătească există și camere de oaspeți în care se poate petrece un sejur cu adevărat regal.
Grădina Secretă
Labirintul lui Alice
Grădina lui Tom Degețel
Pădurea Fermecată
Pădurea Fermecată
Pădurea Fermecată
Ca la orice castel care se respectă, la Rivau se face și vin.
Viță de vie
În concluzie, mi-a plăcut la Rivau. Chiar dacă nu este un castel impunător și somptuos, ca altele din regiune, nici foarte cunoscut, sau vizitat de turiști, eu l-am găsit un loc elegant și primitor. Desigur, nu este cap de listă de vizitat pe Valea Loarei pentru cineva care vine prima dată și nu are foarte mult timp la dispoziție, însă dacă se poate, merită un popas. Interiorul este foarte bine conservat și restaurat, iar grădinile sunt încântătoare, mai ales în zilele caniculare de vară.
Însă pe mine cel mai tare m-a impresionat povestea. Povestea despre munca și împătimirea proprietarilor, care au investit bani și suflet în renașterea unui monument istoric. Îmi face plăcere să citesc și să aflu că există astfel de oameni, pasionați de artă, de cultură, de frumos. Firește că investiția nu a fost în zadar și sunt convinsă că proprietatea este destul de profitabilă pentru ei astăzi. Însă nu numai despre câștig și bani este vorba aici. Ci despre pasiune și sârguință, despre civilizație și bun gust, despre valorificarea patrimoniului si despre dorința de a realiza ceva care să aibă cu adevărat o „valoare inestimabilă pentru umanitate„.
S-ar putea sa te intereseze si:
si ai uitat sa spui ca la lasatul serii dovleacul urias s-a transformat in trasura si te-a dus, cu Azorel in rol de birjar, spre casuta din Tours 😀
:))) asa este, am uitat de asta! :p
O minunată poveste despre o familie îndrăgostită de artă și patrimoniu, care l-a cumpărat și s-a angajat să-l restaureze, spre a-i reda farmecul de altădată.
Exact :)!
Abia ne-am intors de pe Valea Loarei fermecati de povesti despre istoria castelelor si gradinile lor. Adevarul este ca Franta este o tara frummoasa, orice s-ar spune despre francezi si caracterul lor! Au stiut sa-si pastreze patrimoniul, sa-si promoveze frumusetile naturale si sa investeasca in turism! Norocul nostru ca putem sa ne bucuram de toate acestea!
Am urmarit mica voastra escapada pe facebook, prin fotografiile pe care le-ati postat. Abia astept sa citesc povestea detaliata :)!
Franta este intr-adevar o tara frumoasa si nu incetez sa ma minunez de cate locuri splendide se ascund prin ea. De fiecare data descopar cate un un sat, oras regiune, rau, munte etc pe care le pun pe lista de vazut. Si da, asa este, au stiut sa-si promoveze frumusetile si sa investeasca in turism. Asta este cel mai important!
Ce castel minunat si ce atmosfera de poveste domneste pe blogul tau, Larisa, abia m-am putut desprinde de imaginile fermecatoare postate. 🙂 Acum imi pare rau ca nu am fost de la bun inceput pe aici, de cand ai decis sa prezinti fiecare castel de pe Valea Loarei. Stiu ca exista arhiva, dar as fi vrut sa le savurez la momentul publicarii si sa apuc sa spun la cald cateva cuvinte. Doar asa le retii mai bine. 😉 😀 🙂 Si pana la urma asta e si scopul, nu? 😛
Rivau este un castel pe gustul meu, in plus are niste gradini fabuloase. 🙂
Ma bucur ca ti-a placut Nice!
Asa este, ai dreptate, una este cand citesti articolul dupa publicare, la cald, alta este cand il citesti dupa un timp. Parca nu mai transmite acelasi lucru. Pana si eu cand imi citesc propriile articole mai vechi, parca nu mai ma identific cu ce scriam acolo. Parca in momentul cand citesc, as reformula totul…
Eh, cine stie, poate candva o sa iau castelele de la capat si o sa revin astfel cu articole proaspete despre fiecare :).
superba plimbare si-ti multumesc mult ca ne-ai luat cu voi – cu mamica ta, (ce tânara si frumoasa este!) si Bobita, care desi nu apare în fotografii, i-am vazut lesa ;))
Tare mult îmi doresc sa ajung sa vizitez Valea Loarei! tare multe minunatii ascunde!
Superb articolul tau însotit ca întotdeauna de fotografii pe masura!
PS: mamica mea a plecat 🙁 Si a ta?
Multumesc Carmen!
Da, si mamica mea a plecat sambata :(. Sunt tare urate despartirile, dar asta este, sper sa ne revedem cat mai curand. Pana una alta exista skipe-ul :).
Si desigur ca te astept in vizita pe Valea Loarei :)!
E extraordinar cand se intampla asta, cand in padurea adormita vine o printesa si trezeste castelul 🙂
Arata foarte fain, chiar rupt din poveste, iar cu toate gradinile alea tematice plus dovlecii aduc un plus de originalitate. Unde e munca si daruire apar si rezultatele 🙂
Exact, bine spus, unde este munca si daruire apar rezultate. Parca nu-mi vine sa cred ca acum 12 ani locul acesta este pustiu si degradat…
Muzica medievala in timpul vizitelor, gradini tematice superbe, incaperi foarte frumoase carora le-ai facut fotografii foarte relevante, multe trofee de vanatoare foarte bine puse in valoare si peste toate o poveste minunata despre o persoana iubitoare de frumos. Caci se vede ca persoana care s-a ocupat de renovarea castelului (proprietara) a facut-o cu multa dragoste, cu respect fata de istorie si cu gust.
Nu m-as fi gandit ca ati fost acompaniate de dragul de Azorel, ca si catelusii au voie sa viziteze un castel. Asta e grozav.
Foarte draguta fotografia cu cizmele. Mama ta e foarte tanara 🙂
Multumesc Elly!
Si mie mi se pare tare fain sa ai voi sa vizitezi un castel cu animalul de companie. Nu la toate se intampla asta, dar la unele da. Sunt destui oameni care calatoresc cu catelul si ca sa nu ocoleasca castelul, proprietarii accepta si animelele. Ceea ce mi se pare extraordinar.
Ce frumos că ai fost cu mama ta pe aici!!! Ai așa o mămică tânără și frumoasă, îmi place de voi!
Si evident imi mai place faptul că zona asta a ta cu castele pare a fi inepuizabilă, oare le-o fi văzut cineva chiar pe toate? :))
Multumesc Bia :*!
Am incercat sa profitam cat mai frumos de saptamanile pe care le-am petrecut impreuna.
Sincer si eu ma intreb daca cineva le-a vazut pe toate! :)) Eu nici macar nu le cunosc inca pe toate. Desi uneori asa am impresia, ca am citit, ca stiu despre fiecare (macar ca exista), tot mai gasesc cate unul nou. Chiar ieri am descoperit unul :).
Imi place povesetea castelului dar si pozele de la final cu tine si mama ta. Multe poze frumoase, Valea Loarei e un tinut de poveste si nu cred ca este cititor pe care sa nu-l fi convins sa mearga si sa poposeasca acolo macar o saptamana pt un slow travel plin de vin, orase medievale si castele 🙂
Multumesc Alicee!
E o regiune frumoasa, intr-adevar, unde sunt multe de vazut, de facut si de descoperit. Nu cred ca cineva s-ar plictisi aici, sunt destule activitati pentru toate gusturile.
Nu stiam despre castelul asta, dar m-ai convins…cand o sa ajung pe aceasta faimoasa vale, nu o sa-mi scape 😉
Nu este un castel asa cunoscut, poate si pentru ca a intrat recent in circuitul turistic, fata de restul din regiune. Dar daca ai ocazia si timpul, merita sa-i faci o vizita :).
In 2 saptamani ajungem si noi pe valea Loarei, asa ca o sa citesc cu mult interes ce ai scris tu pe blog despre ninunata vale.
Super! Daca ai vreo intrebare, nelamurire, nevoie de vreo recomandare, nu ezita sa-mi scrii :).
Mi-ar prinde bine cateva recomandari pentru excursie. Nu o sa stam foarte mult pentru ca trebuie sa ajungem in Brest si apoi in nord. Doar cateva ore dus (2-3) si cateva la intors.
Aha. Pai, daca vreti sa vizitati castele in timpul care il aveti, cele mai importante si frumoase ar fi: Chambord, Chenonceau si Villandry. Chenonceau si Villandry sunt destul de aproape de Tours, Chambord e un pic mai spre Blois-Orléans, nu stiu cat de in drumul vostru va fi. Dar oricum, e cam cel mai mare castel de pe aici.
Apoi orasul Amboise e placut pentru plimbare (si castelul Amboise e destul de fain), centrul vechi din Tours e la fel de simpatic(cu multe restaurante, daca faceti un popas pentru masa) si ar mai fi si altele orasele ca Chinon sau Saumur, dar sunt ceva mai departe, depinde cum va stabiliti voi traseul spre Brest.
Spre Saumur mai sunt si cateva sate interesante, daca va plac plimbarile,ca Montsoreau si Candes Saint Martin.
Acum depinde de voi ce vreti sa alegeti pentru timpul pe care il aveti.
Mersi mult Larisa pentru informatii! O sa iti spun la intoarcere ce am vizitat si ce nu. Momentan sunt doar in cautare de informatii pentru excursie. O sa aj si la St Malo si la Mont St Michel, apoi mai vedem.
N-ai pentru ce :)!
Frumos, Mont Saint Michel, Saint Malo (acolo n-am fost!). Sper sa scrii pe blog despre fiecare. Calatorie frumoasa iti doresc!
Sigur o sa scriu! Tocmai am terminat de scris despre vacanta de acum 2 sapt din Spania :))
Cat de frumoase sunt pozele!❤
Multumesc Daniela!
gradinile ma incanta cel mai mult…ce plimbare as face pe acolo…am fost si eu in Evul Mediu…putin 🙂
Am vazut pe blog ca si tu te-ai plimbat putin prin Evul Mediu 🙂
Arata superb! Exact ca un castel de poveste, interiorul la fel, desi m-ar cam stresa, in schimb gradinile mi se par extraordinare 😉
Mie mi-ar fi placut sa vizitez mai mult din interior, dar din pacate erau inchise majoritatea incaperilor.
Gradinile sunt intr-adevar dragute. Cum era o zi foarte calda cand am fost la castel, chiar a fost o mare placere sa ma plimb pe la racoare.
Frumos, chiar e plăcut să descoperi astfel de locuri. Nu e el prea cunoscut, dar tot era plin de turişti, după cum spuneai! 🙂 Îţi dai seama ce o să fie acolo după ce află mai mulţi de el!
Am observat ca se promoveaza intens pe la oficiile de turism si a inceput sa fie destul de inclus in circuitele organizate. E un lucru bun, ar fi pacat sa ramana necunoscut.
Bai ce frumos ! Stai intr-o zona superba, acum am citit articolul asta. In ultima luna am facut un curs si nu am avut timp nici sa respir ca trebuia sa ma impart intre munca si scoala, asa ca acum ma pun la punct cu tot ce am ramas in urma. Deci e absolut superb ! Esti o norocoasa ca stai intr-o zona asa de frumoasa !
Te intelg perfect. Si la mine s eintampla cam la fel, nu prea am timp sa intru mereu pe blogurile pe care le urmaresc, dar cand o fac, recuperez tot :)).
Da, e o zona frumoasa, nu ma vait, am ce descoperi in weekenduri. Timp sa fie!
Draga Larisa,
Ai reusit sa-mi rascolesti amintirile din anul trecut, cand am vizitat castelele de pe valea Loarei. Daca initial planificasem 4-5 zile pentru acestea, citindu-ti blogul, am reconfigurat traseul astfel ca am ramas 6 zile in Tours, o zi pentru orasul tau si celelalte pentru obiectivele din jur si 2 zile in Amboise. Toata zona are un farmec aparte, iar castelele sunt deosebite. Sunt convins ca nu le-am vazut pe toate, dar imi permit sa-ti fac doua recomandari: viziteaza Castelul Montpoupon ce se afla in localitatea Céré-la-Ronde, din departamentul Indre-et-Loire. Este la cca. 50 Km. de Tours.
Deosebite sunt si gradinile castelului de la Chatonniere. Castelul nu se viziteaza. Detalii gasesti aici: http://www.lachatonniere.fr
Astept cu nerabdare articolele de pe blogul tau ce sa cuprinda aceste destinatii si deasemenea fotografiile ce le vor insotii.
Cu stima, Catalin
Ma bucur sa aflu ca blogul meu te-a inspirat si te-a facut sa iti prelungesti sejurul pe Valea Loarei. Intr-adevar este o regiune frumoasa, care merita descoperita.
Multumesc mult pentru recomandari. Stiam despre castelul Montpoupon, am citit si am vazut cateva poze pe internet. Exista si el pe undeva pe lista locurilor care mai vreau sa le vizitez prin zona. Sper sa ajung curand. La fel sunt si gradinile Chatonniere. Erau programate pentru vara aceasta, dar n-am mai avut timp pana la urma. Poate acum in toamna…
Toate cele bune!
Este putin spus ca blogul tau m-a inspirat. Prin el ai fost ghidul nostru virtual. Este primul comentariu pe care l-am facut pe blog, dar ti-am citit toate articolele. Apropo, as fi bagat mana in foc ca ai urmat cursurile Universitatii Bucuresti si nu ale A.S.E.-ului, avand in vedere continutul acestora. Despre fotografii ce sa mai spun; sunt superbe. Dar in curand va curge sampanie, caci doar se schimba prefixul. Ma bucur sa fiu printre primii ca iti ureaza un sincer LA MULTI ANI! Iti doresc ce-mi doresc eu mie.
Cu stima si admiratie, Catalin.
Multumesc pentru urari si pentru cuvintele frumoase! Inseamna foarte mult pentru mine!
Wow! Cum arata castelul asta…
Mi-am propus sa le vad pe toate :))!