Dacă în articolul trecut v-am vorbit despre Castelul Chambord, inspirat -se crede- din planurile lui Leonardo DaVinci, iată că a venit vremea să-i facem o vizită și bătrânului artist și inventator la conacul Clos-Lucé. Doar suntem vecini, aici la Amboise.
 
Conacul Cloux, numit mai târziu Clos-Lucé, a fost ridicat în anul 1471 pe fundațiile unei vechi fortărețe mediavale. Intră în posesia regilor Franței în 1490, când regele Charles al VIII-lea îl cumpără, iar printre personalitățile care l-au locuit se numără Louise de Savoie, mama lui François I și Marguerite de Navarre, sora acestuia. Însă cea mai de seamă personalitate care își pune amprenta pe identitatea conacului rămâne marele geniu italian, Leonardo da Vinci.
  

 amboise valea loarei franta


Invitat la curtea Franței de regele François I, artistul, în vârstă de 64 de ani, traversează Alpii și se instalează la Clos-Lucé în 1516. Aduce cu el de la Roma, în sacoșele sale, trei dintre pânzele preferate. Conform mărturiilor, printre acestea se găsea și „portretul unei doamne din Florența”, nimeni alta decât celebra Gioconda.
 
Regele îi pune la dispoziție invitatului său conacul, împreună cu o alocație anuală, finanțându-i totodată lucrările
și cerându-i în schimb doar plăcerea de a conversa cu el, plăcere pe care regele o „gustă” aproape în fiecare zi.  Astfel, înconjurat de simpatia regelui Leonardo este liber să gândească și să creeze.


În acest conac Leonardo și-a trăit ultimii trei ani din viață, pictând și lucrând la miile de pasiuni pe care le avea. Lucrează ca inginer, arhitect, organizator de petreceri pentru Curte. Desenează planurile unui castel pentru François I, castel care nu a fost niciodată construit. Să fie oare Chambord? Pe 2 mai 1518 își dă sufletul, s-ar zice că în brațele regelui, care plânge la căpătâiul lui. Se presupune că ar fi înmormântat în Capela Saint-Hubert de pe terasa castelului Amboise.
   
Conacul Clos-Lucé nu este foarte mare, dar este foarte șic. Situat pe valea râului Amasse, afluent al Loarei, Clos-Lucé se găsește la o distanță de 400m de castelul Amboise, de care este legat printr-un tunel subteran pe unde regele venea să-și viziteze prietenul. Camerele sunt organizate în jurul unul turn octogonal ce găzduiește o scară în spirală, înconjurat de două clădiri, fiecare cu două etaje. Fațada elegantă din cărămidă roșie și piatră de tuffeau poartă marca arhitecturală a secolului XV, fiind încadrat de un parc arboricol.
  
Vizita începe cu interiorul, urcând scara în spirală a unui turn, ultimul element de arhitectură care amintește de trecutul medieval al conacului. Dupe ce străbatem o galerie lungă ce dă spre grădină, pătrundem în corpul propriu-zis, unde se succed: camera lui Leonardo DaVinci, foarte frumos decorată, camera Margueritei de Navarre, capela Anei de Bretagne, marea sală renascentistă, ajungând într-un final în bucătarii. Nu am făcut poze, este voie, dar uneori prefer să admir live. Am găsit totuși câteva pe wikipedia, vi le arăt și vouă.

 Camera lui Da Vinci (cea cu tapițerie roșie), alături camera Margueritei de Navarre, în stânga jos camera renascentistă, iar în dreapta jos bucătăria. 


Coborând scările la subsol, ne întâlnim cu inginerul DaVinci: cele patru camere sunt dedicate invențiilor sale. Patruzeci de mașini sunt expuse, machetele fiind realizate de compania IBM după desenele originale ale artistului și construite cu materiale epocii. Se pot admira invențiile lui Leonardo în domeniile civile și militare, în domeniul mecanicii, al opticii, hidraulicii și aeronauticii: primul tanc, primul automobil, primul pod mobil, primul elicopter etc. De asemenea, 6 animații 3D sunt disponibile pe ecrane pentru a înțelege mai bine mecanismul.
 
Odată ieșiți din conac, vizita continuă cu o plimbare prin  Grădina Renascentistă, cu terasa sa  italiană, simpl
ă dar elegantă, plină de trandafiri roșii plantați în jurul unui bazin mărginit de leandri și chiparoși, profitând totodată de panorama către oraș și castelul Amboise. Tot acolo există o cafeterie cu măsuțe așezate în grădină și un magazin de suvenire, printre care o mulțime de cărți, obiecte decorative, îmbrăcăminte etc. M-ar fi tentat o față de pernă extrem de frumos brodată cu „floarea de crin” simbolul regilor Franței, din păcate (pentru buzunarul meu) costa 48. Firește că se găsesc și suvenire mai ieftine.
 
Dincolo de grădină se
întinde parcul Leoanrdo DaVinci, împădurit și traversat de cursuri de apă, unde câteva dintre cele mai importante invenții sunt create la dimensiuni mai mari. Se pot chiar „încerca”, spre amuzamentul copiilor și nu numai. Recunosc, și eu am fost curioasă. În rest m-am plimbat ca DaVinci, pe aleile umbroase și răcoroase, contemplând natura. Un parcurs cultural a fost conceput în 2003 cu borne sonore alaturi de aceste mașinării gigant, inspirate din invențiile geniului.

amboise valea loarei franta
Galeria medievală

 amboise valea loarei franta
 Grădina Renascentistă

amboise valea loarei franta
Grădina Renascentistă
 

amboise valea loarei franta





amboise valea loarei franta



amboise valea loarei franta



amboise valea loarei franta





Dintre invențiile lui DaVinci: primul avion 
 













Șurubul lui Arhimede este un mecanism spiralat al cărui scop este transferarea apei la un nivel mai înalt.




Primul tun




Primul tanc 🙂




Pod mobil




Mitraliera




Moara








Vedere spre Amboise




 
Ce mi-a plăcut la Clos-Lucé?

Mi-a plăcut ideea conacului, care este mai degrabă un muzeu, un loc de interpretare, de cunoaștere și descoperire a universului lui Leonardo DaVinci. Este foarte interesant atât pentru adulți, dar și foarte educativ pentru copii.
 
Apoi, am apreciat starea extrem de bună în care se află atât conacul, cât și parcul. Restaurarea cred că este destul de recentă, exteriorul, dar mai ales interiorul arată foarte bine, mobilierul este îngrijit și foarte bine întreținut, iar camerele sunt extrem de luminoase și aerisite. Cred că este unul dintre cele mai bine refăcute castele de pe Valea Loarei.
 
Concluzie
Când ajungi pe Valea Loarei și trebuie să alegi 4-5 castele pentru un interval de timp relativ scurt, cel mai probabil că Clos-Lucé nu se va afla printre ele. Tentațiile sunt multe, marile castele ale Loarei constituie pentru majoritatea capul de listă. Nu-i rău. Nu-i nici bine. Mai sunt alții care preferă traseele mai puțin bătute, castele mai mici, muzee inedite, sate sau orașe pitorești. Până la urmă fiecare știe, sau ar trebui să știe, ce vrea să viziteze, în funcție de preferințe și de interese personale, nu ce „trebuie” sau ce au vizitat alții.

Etichete: , , , ,