Nu există, firește, un traseu tematic al cireșilor înfloriti din Tours. Nici nu ar fi prea mulți de văzut, cireșii nu-s chiar vedete la malurile Loarei, dar îi întâlnim din loc în loc, spectaculoși precum îi știm, înfrumusețând orașul. Fiindcă am avut câteva chestiuni de rezolvat în Tours, am profitat de una dintre puținele zile însorite și, chiar dacă temperaturile nu erau chiar potrivite unui sfârșit de martie, împreună cu Erika am pornit în  căutarea cireșilor. Știam pe unde le găsesc, nu degeaba am bătut orașul acesta la pas ani la rândul, vrând să descopăr tot, să nu-mi scape nimic. Anul acesta am mers la sigur. Ba chiar îi urmăream de ceva vreme, întâmplator sau intenționat, în drumurile mele de zi cu zi, astfel că i-am prins în apogeul înfloririi, o adevărată bucurie pentru ochi și suflet, mai ales că primavara aceasta este ceva mai rece și la noi în Touraine. Nu ninge, dar față de anii trecuți temperaturile sunt mult mai scăzute. Tocmai de aceea și startul vegetației este mai întârziat, doar soiurile timpurii și rezistente de cireși sunt înflorite momentan, pe restul le vom admira mai târziu.
 


Prima oprire a fost în micuțul parc de după Biserica Saint-Julien, o veche abație benedictină, construită undeva prin secolul XIII, ceea ce îi conferă statutul de cea mai veche biserică din oraș. Clasată ca monument istoric, ea nu se vizitează din motive de securitate decât în anumite zile pe an, cu ocazia zilelor patrimoniului. Dar se poate admira din exterior, mai ales acum când, demolând-se câteva construcții nepotrivite din zonă, fațada a fost descoperită. În spatele ei, în schimb, exista un mic parc foarte plăcut, cu iarba verde și cireși, numai bun pentru popas. Și pentru o mică plimbare pe propriile picioare, desigur.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Cireși se mai găsesc și peste drum de biserică, într-un scuar ascuns, Jardin De Beaune-Semblançay. Din păcate locul este betonat, dar destul de agreabil. Se pot admira, pe lângă cireși, fațada celui mai important vestigiu renascentist din oraș, astăzi o ruină, Hôtel de Beaune-Semblançay, fântâna monumentală și capela renascentistă. 
 

 

 

 

 

 

 

După o scurta sesiune de cumparaturi, a treia oprire a fost în Grădina Prébandes, locul meu favorit din Tours. Din pacate cireșii nu înflorisera acolo, dar n-a fost bai, micuța oază de verdeață este minunată indiferent de sezon. Înflorise totuşi magnolia. Așa ca am profitat pentru o baie de soare pe băncuță, ba chiar am luat și prânzul acolo, una dintre plăcerile mele fiind aceea de a mânca afară, fie ca sunt acasă, la restaurant, sau în parc. Erika avea pachețelul ei pregătit de acasă, eu mi-am luat un sandviș de la un butic din oraș. După masă ne-am mai plimbat, am admirat ratele, ba chiar s-a ițit de nu știu unde și o pisică dolofană, foarte prietenoasă, fascinand-o pe Erika. Bine ca Azorel nu a fost cu noi, așa cum probabil vă imaginați, ca orice câine ce se respectă, urăște de moarte pisicile😂. 

 

 

 

 

 

 

 

Etichete: , , , , , , ,