Am auzit numai lucruri bune despre Florența; oraș romantic, leagănul renascentismului, muzeu în aer liber, capitală a artei, ba chiar unii ziceau că-i mai frumoasă decât Roma și curioasă de toate acestea am zis că-i cazul să mă duc și eu să văd minunea. Florența nu fusese din start o prioritate pentru vacanța asta, dar cum treaba cu Cinque Terre și mai ales cu Sentiero Azzurro căzuse, și cum era destul de în drum, am zis s-o includem și pe ea în circuitul nostru. Nu știu dacă a fost vorba de ziua cu pricina, de moment, de gusturi, sau poate că pur și simplu Florența reală nu este orașul pe care mi l-am imaginat eu; nu mi-a părut rău că am vizitat-o, dar n-aș putea spune că m-a impresionat foarte tare. Cum așa? Păi să o luam cu începutul…
Ne-am trezit în Pisa în cea de-a patra zi de vacanță și ultima petrecută pe meleaguri italiene. Panul era desigur stabilit încă de acasă: atacăm capitala Toscanei. La Florența am ajuns desigur spre prânz și după ce am parcat mașina undeva aproape de centru, am început, după cum probabil vă așteptați, cu prima bodegă ieșită în cale. De data asta băusem cafeaua, toate erau cât se poate de clare, Domul era la locul lui și foarte impresionat de altfel, numai că stomăcelele noastre cam începuseră să ghiorțăie. Cum era din nou prea devreme pentru prânz și prea târziu pentru micul dejun, am zis că un platou cu bruschetele casei, însoțite firește de un pahar de vin, trebuie să meargă la sigur. Nu prea știam ce vin să aleg, așa că i-am cerut ospătăriței să aleagă ea în locul meu. A ales un Chardonnay din nu-știu-ce regiune a Italiei și-mi pare rău acum că n-am întrebat-o încă odată regiunea, pentru că zău că-a fost unul dintre cele mai bune vinuri albe băute în ultima vreme. Și tocmai când mă amuzam cu Andrei despre cât o să coste la cât de bun era, numai ce văd în geam mesajul de mai jos. E clar, sigur voi plăti o avere!
N-am plătit până la urmă o avere pe vin, așa că am continuat liniștiți plimbarea cu o tură prin Piața Domului, admirând desigur Domul, adică Catedrala Santa Maria del Fiore, clopotnița sa Turnul Giotto și mai puțin Baptiseriul Sf Ioan, care era în renovare. Ansamblul este deosebit prin culoarea și arhitectura sa, impunător, nimic de zis în privința asta, însă ce nu mi-a plăcut deloc a fost că, la fel ca la Pisa, am avut impresia subită că toată populația planetei se găsește în același loc, la același moment cu mine, impresie care s-a prelungit și amplificat pe toată durata plimbării prin Florența. Desigur că nu mă așteptăm să fiu doar eu în oraș, dar zău că o aglomerație mai mare și mai sufocantă ca aceea n-am văzut niciodată. Apoi a mai fost și vremea. Nu știu cum s-a făcut, dar toată vacanța a fost vreme bună, numai la Florența a plouat. În plus, eu eram îmbrăcată că o floare, în rochiță subțire și fără mâneci (ce să mai zic despre Andrei care era în pantaloni scurți!), noroc că lăsasem o geacă de blugi prin mașină. Eh, n-a fost așa grav, până la urmă a mai ieșit câte puțin și soarele, iar la o adică tot rucsacul cu echipamentele de munte, bocanci, geci și polare erau în portbagaj.
După ce ne-am delectat cu Domul și restul construcțiilor de pe lângă el, am plecat ușor spre Piața San Lorenzo, unde se găsea și biserica cu același nume. Am uitat să va zic, tipul de la parcare ne-a dat o hartă turistică și ne-a și încercuit ce e mai important de văzut. Asta probabil pentru că știa cât o să ne coste parcarea. Din Piața San Lorenzo nu știu cum ne-am învârtit, că imediat am ajuns la Mercato Centrale, o piață mare, acoperită cu o mulțime de bunătăți, unde nu ne-am putut abține să nu aruncăm o privire. Din păcate doar cu privirea am rămas, prețurile erau cam măricele. Am mai străbătut la pas niște străduțe și am ajuns înapoi la Dom, de unde am luat-o la pas, trecând prin Piazza della Repubblica, spre Palazzo Vecchio. Aici mi-a plăcut, așa am decis să zăbovim mai mult, deci ne-am așezat la o terasă să admirăm în tihnă Piața Signoria, centrul orașului vechi, cu galeriile ei de sculpturi cu tot. Deosebit loc într-adevăr, cred că preferatul meu din oraș.
După vreo oră petrecută în Piața Signoria, am plecat mai departe și traversând Galeriile Uffizi – având la dispoziție o zi nu mi s-a părut relevant să întru s ale vizitez, plus că am auzit de cozile infernale de la bilete- și am ajuns numaidecât la Ponte Vecchio, cel mai vechi pod din oraș. Interesantă arhitectura lui văzută din exterior, pentru că traversându-l am intrat în puhoiul de oameni. L-am traversat repede și ajunși pe malul celălalt, mult mai respirabil de altfel, am continuat plimbarea. Am admirat Palatul Pitti, am intrat și vizitat Forte di Belvedere (asta ca să nu credeți că eu nu întru pe nicăieri) și am termiat plimbarea cum altfel decât în Piața Michelangelo, spre disperarea lui Andrei, enervat de atâtea coborâri și urcări. Într-adevăr, orașul se vede fabulos de acolo.
Cum era destul de târziu, după ce ne-am delectat cu panorama din Piața Michelangelo, am mers direct la mașină și cu mașina înapoi la Pisa la hotel.
Ca și concluzie, hmmm, ei bine, mi-a plăcut și nu mi-a plăcut la Florența, dacă înțelegeți ce vreau să zic. În ciuda celor citite, orașul mi s-a părut un pic comercial, supraestimat și din păcate, cam neîngrijit și murdar. Știu, acestea nu-s criterii să nu-ți placă un oraș, dar trebuie să recunoaștem că involuntar contribuie la starea de spirit și la părerea finală. Poate că am prins eu Florența într-o o aglomerație extrem de enervantă, deși mă îndoiesc că nu-i tot timpul așa.
Pe de altă parte nici n-aș putea spune că nu mi-a plăcut deloc. Arhitectura, clădirile, bisericile-mai ales bisericile- sunt toate impresionante, iar muzeele ascund opere de artă inestimabile și demne de văzut. În rest, mi-am dat seama mai mult că niciodată că totul se rezumă la gusturi, ar fi și aiurea să fim toți la fel. Mai depinde și de moment, și de ce nu și de așteptări.
În fine, la Florența am mers din pură curiozitate. Nu-mi pare rău că am făcut-o și probabil că m-aș întoarce cândva cu gândul de a profita mai mult. Eu i-aș aloca (pentru mine personal) 2 zile, pentru că nu sunt genul care să ia toate muzeele la rând, cu excepția celor care mă interesează în mod expres. Însă dacă ești pasionat într-adevăr de artă- și nu mă refer aici doar la văzut anumite muzee de dragul de a le vedea, sau pentru că toată lumea le vede- atunci probabil că 3-4 zile te-ar avantaja. Însă cu prima ocazie cu care mai ajung în Toscana, am zis că voi merge spre așezările mai mici, spre orașele, spre sate liniștite (dacă mai există așa ceva pe acolo!) si pitorești și poate spre podgorii. Însă când va fi această dată viitoare… e greu de explicat.
Alexandra says
Te inteleg perfect cu aglomeratia! Eu dupa ce am vazut Venetia in aglomeratia si nebunia de vara, am zis ca never ever nu mai vizitez orase mari foarte cunoscute vara. Pur si simplu chiar nu se merita…
Larisa says
Mda, te cred, problema este ca in anumite orase nu mai exista deloc extra-sezon si cred ca Venetia face parte din ele.
Aliceee Traveler says
Florenta e un oras frumos dar nici mie nu mi-a prea intrat la suflet. Dar asta a fost probabil si fiindca am stat 4 zile si a plouat in toate 🙁
Larisa says
Am citit articolul tau Alicee, chiar am dat peste el intamplator la o cautare pe google inainte sa plec cand ma uitam dupa ce sa vizitez. Eu 4 zile n-as rezista acolo clar :))
Mihaela says
mai mie mi-a placut Florenta, m-as mai duce. am fost si la galerii, si la palatul Pitti, numai in turn n am urcat ca era coada cat casa. nu e nici cel mai murdar oras din Italia si nici cel mai aglomerat (eu am fost in noiembrie la Venetia si tot era puhoi)
dar da, cred ca s mai frumoase satele din jur, insa nu vara 🙂 si parca Umbria e inca ceva mai aerisita, deci…
Larisa says
Incep sa ma sperii cu Venetia asta, ca io as vrea sa merg la carnaval. Inseamna ca tre sa ma pregatesc sufleteste inca de pe acum :)).
Si da, dupa ce am vazut la tine, si mie Umbria mi se pare o varianta mai linistita.
Bia says
Ce ai patit tu cu Florenta vis vis de aglomeratie am patit eu cu Venetia… Bine, eu m-as intoarce la Venetia cu primul avion stiind bine ca acolo niodata nu e mai liber :)) Cat despre pasiuni si locuri de suflet, asa zic si eu: ce monoton ar fi sa ne placa tuturor aceleasi locuri… Nu? Minunate poze, ca de obicei :*
Larisa says
Multam Bia!
Da imi inchipui ca Venetia nu e niciodata libera. Dar probabil asta este si farmecul ei, nu stiu ce sa zic. Sunt unele locuri in care aglomeratia nu-i asa derajanta, sau poate ca e vorba doar de noi si de starea din ziua respectiva. Habar nu am… Dar as merge la carnaval :))
Jurnal de calatorii says
Larisa, ca de obicei, minunate fotografiile; eu am ajuns doar o singura zi in Florenta, in urma cu vreo trei ani; cred ca era dupa 15 septembrie si tot era aglomeratie, in special in zona domului; am avut noroc de o zi cu soare; am urcat in cupola lui Brunelleschi (o experienta de neuitat); mi-a placut Florenta cu plusurile si minusurile ei; vreau sa revin in zona si sa stau cateva zile…inainte de Florenta vazusem Orvieto, care are o catedrala impresionanta, atat ca exterior cat si ca interior.
Larisa says
Florenta are multe de oferit din punct de vedere istoric si cultural, nimic de zis in privinta asta. Dar uneori eu cred ca reusita unei vacante nu tine doar de numarul de obiective vizitate, ci si de felul in care percepem, ne simtim, nu-i asa? Candva m-as intoarce si eu in zona, n-as putea spune ca este chiar o prioritate momentan, dar pentru alte obiective, sate, podgorii, peisaje…
Jurnal de calatorii says
Larisa, sa stii ca sotul meu si multi prieteni de-ai mei gandesc ca tine; eu deja ma simt in minoritate 😉 am un ritm mai alert si-i stresez pe toti intr-o calatorie ;-); in ultima mea postare cu Budapesta chiar am amintit acest lucru; dar ce sa fac??? profit la maxim sa vad ce imi propun, pentru ca nu stiu cand mai ajung in zona respectiva; si eu imi doresc sa vad satele si podgoriile din Toscana; referitor la faptul ca ai zis ca vrei sa vizitezi Venetia: poate ar fi bine sa o vizitezi o data si in afara carnavalului; dar chiar si in perioada carnavalului, dupa ce te indepartezi de zona pietei San Marco e deja mai respirabil; eu ador Venetia; n-am avut nici o intentie sa te supar cu mesajul meu de mai sus; si eu am vazut minusurile Florentei; cam toate orasele mari din Europa sunt deja murdare, cu zone unde predomina kitsch-ul; am scris doar ca am vizitat cupola lui Brunelleschi pentru ca vazusem in urma ca multi ani un documentar…si ma bantuia ideea de a urca in cupola… cu drag, Liliana
Larisa says
Liliana nu-i nici o suparare, imi pare rau daca raspunsul meu a dat impresia asta.
Ai dreptate, e bine sa si profiti ca nu ajungi chiar in fiecare zi in astfel de locuri. Si eu alerg adesea si as vrea sa vad tot dintr-o regiune in timp scurt, spre disperarea sotului :)), insa cu riscul de a parea inculta :)), eu cu muzeele, bisericile nu prea le am, in sensul ca atunci cand merg undeva sa le iau pe toate la rand ma cam plictiseste, exeptie facand desigur cele care ma intereseaza. In schimb imi place sa ma plimb pe strazi, sa admir arhitectura, sa privesc oamenii, sa ma asez la o terasa, sa beau sau sa mananc ceva. Eu consider ca si prin toate acestea pot "vizita" un oras. Desigur asta e felul meu, altii pot prefera altfel.
Pentru Venetia voi dedica oricum mai multe zile :p. Presimt eu ca o sa-mi placa in ciuda aglomeratiei :D.
Jurnal de calatorii says
Il trimit pe sotul meu cu voi in vacante 😉 parca sunteti frati; exact aceiasi conceptie de a vizita un loc 😉 o sa-ti placa Venetia; faci abstractie de tarabele cu kitsch-uri din San Marco si o s-o adori… astept momentul cand o sa ne povestesti cum te-ai "ratacit" pe stradutele Venetiei…
Larisa says
:))) Il asteptam in cazul asta :))
Nice says
Nu am ajuns in Italia, dar am vazut multe orase prin ochii parintilor mei care s-au intors de acolo cu multe povesti si fotografii.
Cu siguranta este un oras minunat care trebuie vizitat macar o data in viata. Iar fotografiile tale de vis certifica asta. 🙂
Trebuie sa invatam sa ignoram aglomeratia. Nu avem de ales. 🙁
Larisa says
Da, probabil ca Florenta este un oras care trebuie vizitat o data in viata, desi acum imi dau seama ca as fi trait linistita si fara sa-l vad :)).
Glumesc Nice, merita, macar de curiozitate si pentru experienta. In plus majoritatea persoanelor s-au intors foarte incantate de acolo…
Floarea bunica says
Abia asteptam sa am timp suficient ca sa citesc pe indelete.E frumos ,pentru ca privesc comod aici.Te-ai invatat cu orasul tau linstit si curat,dar o vacanta ca aceasta te va face sa apreciezi la casa ta.Toate bune!
Larisa says
Asa imi zice si mama mea uneori, ca m-am obisnuit cu orasul meu linistit si ca din acest motiv ma enerveaza tot mai mult aglomeratia :))
Cred ca asa este…
Multumesc, toate cele bune asemenea!
Alexandra V says
E draguta Florenta, daca se afla cineva pe aproape ar merita vizitata, dar daca se vine de la distante mari special pentru ea, …nu stiu ce sa zic, gusturile nu se discuta 🙂
Larisa says
Gusturile nu se discuta, exact. Insa majoritatea persoanelor bat distante mari tocmai pentru ea…
CARMEN says
Tja… unde e multa lume e si mult gunoi… turistii de cele mai multe ori sunt vinovati pentru aceasta. Daca sa spui ca nu ti-a placut orasul, ma mira tare 🙂 Ce a lipsit oare?! Mai mult ca sigur ca ati fost imbracati nepotrivit… dar pe de alta parte, gandeste-te ca daca nu ploua, erau si mai multi turisti! In plus, l-ati avut si pe Bobita… cum sa intri sa vizitezi muzee sau biserici cu catelul?! Dar, apropo aglomeratie -cum e Parisul?! E vreodata gol?!
Te pup. O zi faina sa ai!
Larisa says
Carmen, nu zic ca nu mi-a placut deloc, doar ca nu s-a "lipit" asa tare de mine. Uite si Parisul e mereu aglomerat si totusi imi place – desi ma mai enervez si acolo uneori :))
Sunt unele obiective care permit accesul cainilor in lesa, mai ales a celor de talie mica, nu toate ce-i drept, dar uite la Forte di Belvedere a mers. Altfel, daca ne intereseaza ceva in mod expres, mai facem cu randul. Sau intru eu si sotu' ma asteapta la o bere :))))
Mira says
Fiecare are propriile experienţe şi este cât se poate de firesc să nu ţi se lipească de suflet anumite locuri, fie ele şi super-turistice, la urma urmei nu suntem croiţi la fel. Eu nu am vrut să merg la Florenţa, tocmai pentru că era vara şi ştiam că va fi aglomeraţie, însă sunt atâtea şi atâtea locuri superbe în Italia, nu departe de Florenţa, dar nu atât de faimoase.
Şi eu zic mereu data viitoare… dar când va fi, rămâne de văzut. Oricum, bine că te-ai dus, ce spun alţii e povestea lor, ce trăieşti tu este povestea ta. 🙂 Fotografiile sunt minunate! 🙂
Larisa says
Bine spus Mira, fiecare trebuie sa traim povestea noastra pana la urma.
Locurile acelea mai putin cunoscute de langa Florenta m-au tentat si pe mine, dar cum aveam la dispozitie doar doua zile sa le petrecem mai mult pe drum …am zis ca tine "data viitoare".
Multumesc :)!
coco says
Vreau sa merg in toamna viitoare! Am fost doar in nord! In martie merg la Roma, apoi in toamna vreau la Florenta!
Larisa says
La Roma as vrea si eu sa merg, dar nu este in plan nici pentru anul asta nici pentru cel viitor. Deocamdata ma tenteaza Carnavalul de la Venetia :D.
Dani P. says
Am gasit Florenta in lista calatoriilor si am intrat sa citesc 🙂 Noi am fost in primavara, la sfarsitul lui Aprilie si am stat o saptamana, cu copii. A fost perfect si m-as intoarce maine 🙂 Nu am vazut tot ce ne-am propus, cu toate astea ma declar multumita. Eu am ales primavara special ca sa vizitez gradina irisilor 🙂
Larisa says
Eu in Toscana m-as intoarce mai degraba pentru zona rurala, pentru micile sate pitoresti, pentru podgorii, leandrii infloriti si stradutele marginite de chiparosi, sa ma cazez undeva la o ferma si sa fac excursii zilnice prin zonele mai neumblate (desi nu stiu daca mai exista zone neumblate in Toscana). Dar probabil ca Si Florenta merita revizitata mai pe-ndelete, macar doua-trei zile. Recunosc, eu am vizitat-o si in graba.