Pentru majoritatea turiștilor Bastia reprezintă doar o poartă de intrare în Corsica. Ajung în oraș cuprinși de frenezie, cu marile feriboturi ce vin de la Marsilia, Nisa, Savona, sau Genova, și de cum se dau jos de pe vas, încercând să găsească drumul ce-i duce spre sud, caută să se destindă în sfârșit după atâta drum, însuflețiți de vacanța care tocmai începe. Puțini acordă orașului Bastia importanță, iar dacă o fac, se opresc cel mult pentru masă, sau pentru o cafea, în piața din fața portului, mărginită de localuri îmbietoare. Exact la fel am procedat și noi la prima vizită pe insulă. Insă al doilea cel mai populat oraș din Corsica, după Ajaccio, merită o incursiune mai amplă, așa că, pe negândite, anul acesta ne-a dat prilejul să-l aprofundăm pe îndelete.

 

Cu piața Saint Nicolas mereu animată, străjuită de însuși Napoleon, cu un vechi port pitoresc încadrat de zeci de restaurante care te ademenesc la ora mesei cu preparatele lor savuroase, cu o citadelă genoveză așezată în vârful unui pinten stâncos, cu străzi bordate de palmieri viguroși, cu munți impunători pe fundal și cu marea albastră la picioare, Bastia conturează un tablou medieranean desăvârșit. Modestă și nepretențioasă comparativ cu orașele din aceeași categorie, liniștită și sinceră, am regăsit Bastia în septembrie învăluită de o atmosferă colorată și plăcută, ca pe un loc lipsit de griji și frământări, unde viața se desfășoară potolit, după ceasul vapoarelor care vin și pleacă din port.
Pentru economia corsicană Bastia joacă un rol foarte important. In fiecare zi, un vas încărcat cu camioane vine de la Marsilia, pentru a aproviziona insula cu toate cele necesare, aproape trei sferturi din mărfurile pe care Corsica le importă sau le exportă ajungând la Bastia. Incepând cu ora 7 dimineața, când feriboturile de pasageri încep să sosească, orașul explodează în toate sensurile. Cândva șirurile de mașini se înghesuiau pe bulevardul Paoli, blocând practic tot orașul. Drept urmare, pentru a fluidiza traficul infernal în perioada sezonului, un tunel a fost construit pe sub Vechiul Port, întocmai ca cel de sub Canalul Mânecii.
Dar Bastia nu este un oraș de ieri, de azi. Se spune că zona unde se găsește astăzi a fost populată încă din 1500 I.H, iar romanii au fondat cetatea Mantinum. In Evul Mediu s-a dezvoltat un port de pescari Porto-Cardo, fortificat mai târziu de genovezi și transformat într-un bastion, care a dat și numele orașului: bastion = bastia în limba genoveză. Fortăreața a fost lărgită și a câștigat importanță maritimă și comercială datorită distanței mai mici până la Genova, comparativ cu restul porturilor de pe insulă, devenind în secolul 17 sediul guvernatorilor genovezi și capitală a ținutului. In secolul 19 orașul se dezvoltă, piețe și case noi se construiesc după moda vremii. Portul se modernizează și o imensă zonă industrială apare la sud de oraș, ducând odată cu ea la apariția unor cartiere moderne, cu centre comerciale și blocuri de apartamente.
Cine ajunge dimineața devreme la Bastia poate lua un prim mic dejun insular în piața Saint Nicolas, răsfoind Corse-Matin, ziarul cotidian. Dacă ai „noroc” poți primi și câteva pamflete de la naționaliștii insulei. Adevăr sau strategie turistică, cel mai probabil câte puțin din amândouă, mișcările naționaliste sunt încă active, și chiar dacă ceva mai calme ca altădată, ele tot mai militează pentru independența Corsicii. De fapt, indiferent când și la ce oră ajungi, în piața Saint Nicolas se petrece întotdeauna ceva, pe fundalul goarnei vapoarelor care vin și pleacă spre și dinspre continent, ca o legătură indisolubilă între insulă și lumea de dincolo de mare. Fie că este vorba doar de simple familii ieșite la o gură de aer, de copii gălăgioși, sau de îndrăgostiți care se plimbă de mână, de turiștii care încep sau termină vacanța, de evenimente, concerte, sau expoziții, piața este un fel de inimă a orașului. Umbrită de platani, piața Saint Nicolas găzduiește o mulțime de localuri, cafenele, baruri, restaurante, iar în mijlocul tuturor tronează însuși Napoleon, îmbrăcat într-o togă romană, ca un fel de stăpân absolut al locului.
Ne îndreptăm spre partea de sud a pieței și urmăm Cours Henri Pierangeli în direcția Vechiului Port, trecând prin Place du Marché, unde se găsește și vechea primărie, într-o clădire impunătoare. Nu mergem mult și Vieux Port de Bastia ni se deschide în față, sub forma unui port mai mult pescăresc, unde mai multe bărci cu motor și câteva bateaux de plaisance sunt ancorate ordonat la chei. Sub stâncile care-l separă de mare trece tunelul rutier, iar sus, pe pintenul stâncos, se înalță fortăreața genoveză. Printre casele în culori pastel ce încadrează armonios portul, unele mai bine restaurate, altele mai puțin, se remarcă biserica Saint-Jean Baptiste, cu cele două clopotnițe impunatoare. Construită între 1636-1666 reprezintă astăzi simbolul Bastiei, fiind prezentă pe toate imaginile cărților poștale.
Dacă încercuim portul, ajungem în partea lui cea mai sudică, numită Jetée du Dragon, unde se găsește un far. De aici avem o vedere frumoasă asupra Portului Vechi, a vapoarelor din portul nou și a citadelei. Portul este mărginit de o multitudine de localuri, majoritatea cu specific mediteranean, care îmbie și cel mai pretențios turist. Prețurile nu-s tocmai mici, dar de câte ori venim la Bastia? Din Vechiul Port o scară amenajată duce sus, la citadelă, traversând grădinile Romieu, însă noi nu am mai urcat, am preferat să ne întoarcem și să urmăm promenada în lungul mării, înapoi, spre piața Saint Nicolas.
Fiindcă nu era departe de camping, la Bastia am ajuns în mai multe rânduri. Nu sunt multe de văzut în oraș, dar sunt destule de trăit. Iar una dintre cele mai frumoase experiențe a fost o plimbare prin Vechiul Port pe înserat, plus o delicioasă supă de pește savurată de la malul mării. Dar despre asta vă povestesc în „episodul” următor.
 piața Saint Nicolas
 Napoleon, îmbrăcat într-o togă romană

 

 Vechea primărie

 

 

 Vieux Port de Bastia
Casele, unele mai bine restaurate, altele mai puțin…
 Biserica Saint-Jean Baptiste
 bărci cu motor…
…și câteva bateaux de plaisance sunt ancorate ordonat la chei
 vapoarelor din portul nou

 

 

 

Farul de la  Jetée du Dragon

 

 

 

Fregata Forbin este o fregată de apărare aeriană, clasa Horizon, apartinand marinei nationale franceze. Acest tip de vapor de razboi are ca misiune principala escorta si protectia unui grup aeronaval, constituit in jurul unui portavion. Specializarea sa este controlul circulatiei aeriene in zona de razboi, dar poate de asemenea interveni in altfel de operatiuni militare (sursa wikipedia). Find zilele patrimoniului in acel weekend, vaporul se vizita. Fireste ca mi-am dat seama de acest aspect mult prea tarziu si l-am ratat :D.

 

Etichete: , , , , ,