Plimbare la Gordes si Abatia Sénanque

În comparație cu locurile despre care am povestit în articolul anterior, Mandelieu la Napoule și castelul la Napoule, locuri ceva mai liniștite și o ocolite de turismul în masă, cele despre care voi povesti astăzi se situează fix la polul opus: către Gordes și Abația Sénanque duc toate cărările bătute de cei care se plimbă prin Provence. Foarte cunoscute și vizitate de o puzderie de turiști anual, Gordes și Abația Sénanque sunt aproape o emblemă, o carte de vizită pentru regiunea pe care o reprezintă. Și pe bună dreptate, căci sunt locuri minunate, unde chiar dacă vei fi nevoit să-ți faci loc printr-o mare de oameni, merită cel puțin o oprire.

Am vizitat Gordes și Abația Sénanque în vacanța din iulie 2018. Zâmbesc când îmi amintesc că, deși noi am plecat trei la drum, eram de fapt patru fără să bănuim, Daria făcandu-și loc încetișor dar sigur la mine în burtică. Eram cazați langă Martigues și plănuisem pentru o zi să lăsam marea și plaja deoparte și să facem o plimbare prin Provence, pentru a descoperi puțin din unicitatea Luberonului. Inițial vizam două sate interesante pentru acea zi. Mă interesasem puțin și mă gândeam la cele mai cele, adică Gordes și Roussillon. În final am ales unul singur, căci cu un copil de 1 an și jumate trebuie să îți știi foarte clar limitele, asta dacă nu vrei să transformi plimbarea într-o corvoadă. În plus era foarte cald în ziua cu pricina, iar drumul de la Martigues nu era chiar scurt.

Citisem despre Gordes, văzusem poze, în principiu știam la ce să mă aștept, nu era o surpriză. Era un loc pe care îmi doream să îl văd și de care voiam să profit în tihnă, fără să alerg sau să mă grăbesc. Am ajuns cu puțin înainte de prânz și l-am găsit tot agățat de munte precum apărea în toate pozele. Maiestos, impozant, nu degeaba este clasat ca unul dintre cele mai frumoase sate din Franța. Silueta lui impunatoaoare, cu casele de piatră ce se revarsă în valuri pe versanți nu are cum să treacă neobservată de cum te apropii. Ea te lovește în față și chiar dacă ai văzut o mie de fotografii și ai vizitat și alte sate cocoțate pe versanți, Gordes nu are cum să te lase rece. Este păcat să nu te oprești măcar puțin, să admiri acest sat din exterior. Fiind un pic grăbiți și intrigați recunosc, la dus nu am oprit. Dar am oprit la plecare să mă bucur pe îndelete de această panoramă deosebită și să fac câteva poze bineînțeles. Cred că cel mai tare la Gordes fix asta mi-a plăcut: satul văzut din exterior. Este fabulos!

Am parcat mașina un pic mai sus, aproape de intrare, după care am continuat drumul la picior. O mulțime de magazie de suvenire ne-au ieșit în cale încă de la intrare. Toate promovau același lucru, elementul acela indisolubil legat de Provence. Lavanda, ați ghicit. Ca să nu mai vorbesc că pe străzi chiar mirosea a lavandă, un miros demențial care ne-a însoțit pe tot parcursul plimbării. După câteva învârteli ne-am oprit să mâncăm, urmând să continuăm după, căci știți cum este prin aceste locuri, restaurantele servesc între 12 și 14, ai ratat-o McDonald’s scrie pe tine. Iar primul McDonald’s este tocmai la Avignon, ați văzut filmul Un an bun, nu-i așa? Am mâncat la un restaurant în centru, chiar în piața castelului, pe care l-am ales la nimereală, de la fața locului. Nici nu mai știu ce am luat, parcă o supă rece la antreu și ceva cu pește la felul principal, dar știu că au fost însoțite de un pahar rece de rosé care a mers ca uns și că după masă am plecat la plimbare pe străzi.

Nu-ți trebuie un obiectiv anume de vizitat la Gordes, deși satul posedă un castel maiestos chiar în centru. Nu-ți trebuie nici hartă sau vreun itinerariu precis. Mergi pe unde vrei și simți, sigur vei vedea ceva frumos. Satul te va conduce pe cărările lui, să-l descopreri, să-l cunoști, să-l îndrăgești. Străduțe înguste strânse de casele de piatră cu obloane colorate, printre care, din loc în loc, se întrevede câte o panoramă spre întinderea nesfârșită a Luberonului, mici restaurante sau magazine de suvenire la parter, grădini secrete, toate ți se dezvăluie singure, fără să le cauți prea tare, aranjându-se împreună încetul cu încetul într-un tablou spectaculos, ce concentrează parcă tot farmecul regiunii Provence. Dincolo de aglomerație și căldură mi-a plăcut Gordes, este un loc deosebit. La final, înainte să coborâm spre parcare, ne-am așezat la o măsuță la restaurantul Le Renaissance în piața castelului. Nu ne-a servit Marion Cotillard, dar berea aceea rece a mers tare bine oricum, după care am plecat la drum spre a doua destinație pe ordinea zilei, Abația Sénanque.

La fel ca Gordes, Abația Sénanque cu lanurile de lavandă din curte este și ea o emblemă a regiunii Provence. Prezentă pe mai toate cărțile poștale, Abația Sénanque este vizitată de o mulțime de turiști din toate colțurile lumii anual. Tot o mulțime erau și când am fost noi, cu toate că mulțime este puțin spus, ceea ce îmi întărește convingerea că turismul în masă din ultimii ani strică destul de mult din farmecul unor locuri. Când mă gândesc la vizita la Abația Sénanque, acum după doi ani, îmi vin mai degrabă în minte, fără să vreau, puzderia de oameni care se înghesuia la poze, cu tot cu bețele pentru selfie, gălăgia, forfota, gardurile și afișele lipite pe ele cum că nu ai voie să treci, să dai iama în lavandă, toate mai mult decât abația în sine cu ce are ea de oferit. Îmi pare rău, dar așa este. Dincolo de toate acestea e drept că locul este deosebit. Ascunsă printre coline, cu o arhitectură remarcabilă și o istorie ce coboară până în anii 1100, mănăstirea din lanul de lavandă este un loc special, ce merită o vizită mai amănunțită, de preferat în tihnă. Poate că în extrasezon e mai liniște, dar atunci nu mai este lavandă…

De la Abația Sénanque am plecat spre „casă”, nu însă fără a face o altă oprire la Gordes, de data aceasta pentru a admira mai mult satul din exterior. Am coborât cu Erika din mașină, ne-am plimbat puțin și am făcut câteva poze. Unele dintre ele mi-au plac la nebunie, astfel că le-am transformat în magneți și le-am lipit pe ușa frigiderului ca să le văd zilnic pentru a-mi aminti de acea zi superbă la Gordes. Cred că este adevărat ce se spune despre Provence. Este fără îndoială o regiune minunată. Sigur vom reveni pentru alte locuri și experiențe.

Despre alte locuri vizitate de mine in regiunea Provence-Coasta de Azur am povestit AICI