Villandry este unul dintre cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei. Dacă ajungi aici, mergi ne-a-pă-rat să-l vezi, merită cu adevărat. Este unul dintre preferatele mele. Prima dată l-am văzut în 2010, fiind primul văzut, primul plăcut, cum se zice. V-am povestit aici. Pentru că în perioada asta cu nunta a fost mama aici, am dus-o și pe ea să vadă minunea. Din păcate n-am prins o zi cu soare, sunt cam rare pe la mine. Să mai spun că afară acum, când scriu aceste rânduri, sunt chiar vreo 17 grade?! Nu mai are rost…
De ce Villandry? Păi în primul rând pentru grădinile sale. Sunt fascinante. Data trecută le-am văzut toamna, acum vara, dar cred că până și iarna sunt speciale. Iar dacă ești pasionat de fotografie, îți garantez că o zi întreagă nu te-ai plictisi pe aleile de la Villandry cu aparatul foto în mână. Aici am vrut inițial să facem pozele de nuntă, dar pentru că era destul de complicat cu deplasatul tuturor invitaților într-o zi toridă, plus că sâmbăta este foarte mare aglomerație, am zis pas. Poate ne mai îmbrăcăm într-o zi la fel și mergem acolo doar noi și fotograful, cine știe. Ne despart doar 17 km.
Dar ajunge cu vorbăria, haideți să vă arăt…..
Cum intri în curte te întâmpină castelul Villandry, of course. L-am vizitat și acum în interior, dar n-am făcut poze. Castelul Villandry a fost construit în anul 1536 de către Jean le Breton, ministrul de finanțe al regelui Franței François I, pe locul unei fortărețe medievale. Este ultimul dintre marile castele construite pe malul Loarei în stil renascentist. În zilele noastre castelul aparține lui Henri Carvallo, familia lui de origine spaniolă, cumpărând castelul în anul 1906. Oare cum o fi să fii proprietarul unui asemenea loc?! Cred că nu prea rău…
Aleile și canalele cu apă traversate de podețuri te fac parcă să te simți într-o poveste. Asta până pășești în grădini….
Prima este Grădina de zarzavaturi. Culmea, aceasta este cea mai frumoasă, deși n-ai crede că o grădină de zarzavat poate fi așa. Grădina, organizată în stil renascentist, se compune din 9 pătrate identice, dar cu motive geometrice diferite. În pătrate se cultivă legume și zarzavaturi, în culori alternante, special pentru a da impresia unei table de șah multicolore. Originea grădini datează din Evul Mediu, când călugării vechilor abații își cultivau legumele respectând forme geometrice, în special forma de cruce. Apoi vine influența italiană, care adaugă grădinii elemente decorative cum ar fi fântânile, florile colorate și arbuștii ornamentali. Și uite așa grădinarii francezi reunind cele două influențe, au demonstrat că trandafirii și varza pot „conviețui” foarte bine împreună, și mai mult decât atât, pot chiar aduce și o desfătare ochiului. Așa a apărut grădina de zarzavat decorativă.
Urmează Grădina de Mirodenii– Între grădina de zarzavat și zidul ce desparte castelul de sat este o grădină simpatică, plină cu plante medicinale și aromatice. Bineînțeles din loc în loc sunt prezenți și nelipsiții trandafiri. Ah, cât îi iubesc! Atât de delicată, elegantă și rafinată, cred că nu există o floare mai distinsă decât trandafirul.
Mai departe traversăm aleea cu tei, care coboară la vale, ca mai apoi să urce…
…și ajungem la labirint. Nu am poze să vă arăt, nu prea mi-au ieșit, dar vă arăt ceva ce am găsit pe situl castelului.
 |
| sursa foto |
Ieșiți din labirint dăm în Grădina Soarelui, ultima grădină adăugată la mozaicul de grădini tematice de la Villandry. Este formată din trei spații separate: camera norilor- cu arbuști și plante predominant albastre; camera soarelui, în tonuri oraj și galbene, raionată și centrată în jurul unei fântâni în formă de stea și ultima, camera copiilor. Cred că în fiecare dintre noi mai este o urmă de copilărie pe care o arătăm din când în când, nu?
Buuun….trecem mai depate, la cea mai romantică grădină după părerea mea, Grădina Apei, o grădină clasică, perfectă, care te îndeamnă la meditație, creată în jurul unui bazin de apă, în formă de oglindă și înconjurată de alei de tei. Este cu adevărat divin aici, un colț rupt din rai.
Se poate face și o plimbare prin pădurea castelului, mai les dacă ziua în care ajungi aici este una toridă. Cum n-a fost cazul la mine, nici acum, nici data trecută, uite că n-am intrat. Scrie la carte că în pădure sunt niște puncte de belvedere asupra grădinilor, așa că data viitoare când ajung aici mă încumet și pe acolo.
Și ultima dintre grădini, dar vorba aia, nu cea din urmă, este Grădina Ornamentală, despre care se zice că ar constitui o prelungire a saloanelor castelului… eu nu prea am înțeles cum vine asta, dar fie. De jos nu prea vezi cine știe ce, dar dacă urci la punctele de belvedere, sau în turnul castelului, imaginea se schimă puțin. Ansamblul de grădini văzut de sus este IMPRESIONANT! Dacă vă spun că mi s-au terminat bateriile la aparatul foto exact acolo, mă credeți? Așa că pozele de calitate mai proastă sunt făcute cu telefonul, ca să înțelegeți.
Exact în fața castelului avem grădina iubirii, formată din patru pătrate reprezentând: iubirea tandră, cu arbuști tăiați în formă de inimi, iubirea pasională, tot cu inimi, dar de data asta frânte, iubirea tragică și iubirea schimbătoare. N-am reușit să le surprind prea bine, un motiv în plus să mă întorc la castel. A doua parte a grădinii ornamentale, dincolo de canal, este reprezentată de grădina muzicii, cu plante tăiate în formă de lire, sau note muzicale.
Vreți mai mult? Pai mai adăugăm canalele de apă ce traversează grădinile și se revarsă în mici cascade, aleile cu tei ce le înconjoară, boltele de viță de vie, podurile de piatră sau scările între terase, micile foișoare pe care urcă trandafirii… Ce îți poți dori mai mult de la o grădină? Cred că nimic….
Și cam asta a fost…
Mi-am propus ca într-o zi însorită să vin aici singurică, doar cu aparatul foto (încărcat de data aceasta) și să rămân până aproape de apusul soarelui, când se spune că grădinile sunt cele mai frumoase, asta doar că să mă pierd pe aceste alei, să fotografiez, să mă las impresionată de farmecul lor. Nu știu alții ce cred, dar eu le găsesc fascinante.
S-ar putea sa te intereseze si:
Vai…ce gradina frumoaaassssa…Ce norocoasa esti ca stai in Franta si sunt toate minunatiile astea aproape de tine!!!
Merci Anda! Da, este intr-adevar si asta un avantaj :)…
Sunt, oare, reale aceste imagini! Par desprinse dintr-un vis! Multumim Larisa!
Multumesc! Si eu ma intreb uneori daca sunt reale…
Este absolut minunat! Deci ,a bucur ca am venit in vizita la tine pentru ca m-am deconectat total de biroul in care sunt .. Acum cu siguranta va trebui sa bag o vizita in acest loc extraordinar de frumos la urmatoarea vizita in Franta 😀
Merci ;). Ma bucur ca ti-a placut vizita 😉 Da, e musai, cand mai ajungi aici sa nu ocolesti castelul…chiar merita vazut pentru gradini…
imi pare tare rau ca nu am vazut-o in drumul meu pe Valea Loarei :(((! Sunt atatea castele frumoase de vazut acolo, acesta e o minune, si aici ma refer in special la gradina! Mai ca as spune ca e mai frumoasa decat cei de la Versailes!
Nu-i nimic sper sa mai ajung pe acele meleaguri si tu sa fii prin preajma! 🙂
La urmatoarea vizita pe aici nu mai ratezi Villandry, mergem impreuna ;)!
Sper sa ajung si eu la Versailles curand, ca n-am fost pana acum si sunt tare curioasa… chiar am in plan asta!
O splendoare! Mi-a plăcut mult povstea ta! Aşteptăm poze din aceste grădini de la apus :))
PS: M-am uitat pe hartă să localizez castelul. Nu e foarte departe de Amboise. Aşa că data viitoare o să-l includ în traseu! Merită.
Merci Cora! Da, data viitoare sa il vezi, e chiar fain. E la cam 40 km de Amboise, 17 km de Tours…nu e departe.
Gradinilea astea par rupte din poveste. A fost pusa atat de multa munca in ele si pasiunie incat par ireale. Ma invita la dans, plimbarea, literatura orice tine de ralaxare. Cat de frumos ar fi daca si-ar organiza si oamenii in general gradinile cu pasiune idiferent ca ar fi mici. Ar trezi mereu invitatia asta placuta.
Da, asa este pasiunea face totul la aceste gradini. Si asa este in viata cred eu, orice lucru facut din si cu pasiune este mai frumos.
vai, cat de mult imi plac toate :X:X:X
da, sunt foarte faine, mai ales acum vara 😉