Nici nu știu ce mi s-a părut cel mai interesant când am citit afișele concertului cu pricina, în timp ce mă plimbăm prin oraș, cu câteva săptămâni în urmă: compozitorul-Mozart fiind unul dintre preferații mei, interpretarea – corul și orchestra Operei din Praga, sau locația-Castelul Jallanges. Probabil că toate la un loc, așa că n-am ezitat mult până să mă hotărăsc și să cumpăr biletele. Vă spuneam data trecută că în seara de Halloween, după ce ne-am învârtit în jurul dovleacului, mândri nevoie mare că avem și noi unul cioplit și luminat în casă, ne-am gătit, ne-am pregătit și am plecat să ascultăm ceva muzică bună. După un drum întortocheat am purces pe poarta castelului, urmând apoi o alee lungă, mărginită de platani viguroși, până la parcarea special amenajată, devenită neîncăpătoare în acea seară, iar de acolo pe jos, la lumina torțelor aprinse, până la sala de festivități, unde se desfășura evenimentul. Vă zic, am vizitat multe castele, dar nu am știut până acum cât de magice pot fi noaptea!
Château de Jallanges este situat între Tours și Amboise, pe raza localității Vouvray, mai exact în satul Vernou-sur-Brenne. Esta unul dintre „micile castele” de pe Valea Loarei, asta în măsura în care un castel poate fi considerat mic, unul dintre acelea mai puțin cunoscute și vizitate de turiștii care ajung în regiune. Cu toate acestea, Jallanges este un castel fermecător, o proprietate privată transformată în mare parte în hotel și locație pentru petreceri, recepții, seminarii, sau congrese. De asemenea, la castel se organizează anual diverse spectacole sau manifestații culturale, printre care și cel la care am participat noi. Cu o arhitectură deosebită, modelată în piatră și cărămidă roșie, castelul inițial a fost construit în 1465 la ordinul regelui Louis al XI-lea pentru „argentierul” său, un fel de ministru al finanțelor la vremea aceea. Are și o micuță grădină renascentistă, din câte am citit, noaptea n-am văzut-o prea bine, mi-am zis că voi reveni într-o zi pentru o vizită completă.
Concertul, susținut de Orchestra Filarmonică Cehă și de soliștii și corul Operei din Praga, a fost de-a dreptul încântător. Recviemul în Re minor (KV626), compus în 1791, este ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart, una dintre compozițiile cele mai cunoscute și apreciate, chiar dacă doar două treimi din lucrare au fost scrise de el, Mozart murind în timpul compunerii. Pentru că era o operă comisionată, se pare că ea a fost terminată de doi dintre elevii săi. Circulă mai multe mituri în jurul compoziției, vă invit să citiți mai multe, dacă sunteți interesați, pe wikipedia.
Concertul s-a ținut – și, din câte am citit, încă se mai ține până la sfarșitul anului – și în alte orașe, iar pentru Valea Loarei, după cum era de așteptat, s-a ales ca locație un castel. Deși lucrul acesta ar părea ceva inedit la prima vedere, mie mi s-a părut mai degrabă un inconvenient, sala, deși elegantă, nefiind concepută vizual și acustic, pentru astfel de evenimente. Am auzit bine, nu zic nu, chiar dacă din spate de unde eram n-am prea văzut bine scena, dar nu ca într-o sală concepută pentru spectacole. Prețul însă, firește că nu a ținut cont de toate acestea :).
In fine, dincolo de aceste mici neajunsuri, experiența a fost plăcută, chiar am petrecut o seară agreabilă. Compoziția în sine este foarte frumoasă, iar interpretarea a fost de excepție. Nu pot spune că sunt chiar o împătimită a muzicii clasice, dar îmi place s-o ascult când am dispoziție pentru aceasta, sau să merg la astfel de concerte din când în când. Am fost impresionată de mulțimea de oameni veniți la eveniment, iar cel mai plăcut impresionată am fost de amestecul de vârste, destul de mulți tineri, chiar și copii. Poze nu am făcut ca să vă arăt, nu prea mai mă atrage să merg cu aparatul după mine peste tot. Dar am „furat” câteva ca să vedeți despre ce este vorba. Sursa: site-ul castelului.
Obișnuiți să mergeți la concerte de muzică clasică?
Lasă un răspuns