Iată-ne și în a doua zi de noiembrie, încă o lună și va fi iarnă de-a binelea. Anul acesta n-am mai petrecut de Halloween, copiii n-au mai sunat la ușă și nici n-am cioplit dovleac deși intenționam inițial. Toamna asta cu totul a fost una ceva mai atipică pentru mine, în special ultima lună pe care mi-am petrecut-o numai lângă casă, ieșirile rezumându-se doar la o gură de aer proaspăt pe terasă sau plimbări prin grădină, bine că am o curte mare cel puțin. N-a fost chiar așa de groaznic precum sună sau precum mi-am imaginat că o să fie, n-a fost desigur nici ideal, dar asta este situația, mă bucur totuși că sunt acasă, că suntem sănătoase amândouă și mai ales că stau bine cu mintea, n-am luat-o încă (total) pe arătură. Mult a fost puțin a rămas, dar recunosc că tare m-ar fi încântat câteva ieșiri de toamnă prin regiune și mai cu seamă pe la vreun castel. N-au fost să fie până acum, poate că de aceea mă simt ușor nostalgică în ultima vreme și mă gândesc cu drag la episoade din trecut, unele mai apropiate, ca plajele din Corsica, altele îndepărtate și de-a dreptul bizare, ca merdenelele uleioase și bune de la patiseria ascunsă pe șoseaua Iancului, habar nu am cum și de unde apar, schimbările astea hormonale probabil, bată-le vina! Însă cel mai adesea mi-e dor de orășelul meu Tours, ce aș mai fi bătut străduțele lui în lung și-n lat dacă aș fi avut dezlegare de la medic. Mă gândesc cu jind la o bere, fie ea și fără alcool și la o masă bună în centrul istoric, ori la o sesiune de shopping prin paradisul magazinelor de pe rue Nationale, dar mai ales la draga mea grădină Prébandes și la ce tablou inedit de toamnă trebuie să înfățișeze ea acum, la început de noiembrie. 


Despre grădina Prébandes am mai povestit pe blog pe vremea când locuiam în oraș. De fapt dacă stau mai bine să mă gândesc, sau să răsfoiesc arhiva blogului, îmi dau seama că mai degrabă am postat poze decât să scriu despre ea, e drept că nu prea sunt multe de scris despre o grădină. Acum practic realizez că micuța oază de verdeață a fost un fel de « curtea casei mele » și muză în ceea ce privește fotografiatul pe parcursul celor trei ani în care am locuit în apartamentul din Tours. Nu ajungeam chiar zilnic pe aleile ei, dar nici nu trecea saptamana fara cel puțin una-două plimbări cu lesa într-o mână și aparatul foto în cealaltă, indiferent de vremea de afară sau de anotimp. N-am știut de ea de la început, dar faptul că stăteam nu departe și mai ales că tocmai mă pricopsisem cu un cățel ce trebuia zilnic scos la plimbare m-au făcut să o descopăr, să o bat la pas cu aviditate și mai ales să o îndrăgesc foarte tare.  

Și nici n-aș fi avut cum să n-o îndrăgesc, grădina Prébandes este superbă. Deși văzută adesea ca o grădină englezească, ea se înscrie totuși în stilul peisagistic franțuzesc al secolului XIX, fiind, așa mică cum pare, una dintre cele mai mari grădini din centrul orașului Tours, clasata ca « grădină remarcabilă » de către Ministerul Culturii. Grădina conține o colecție impresionantă de arbori, arbuști și plante decorative, de la cedrii de Liban și sequoia gigant, până la bujori chinezești și alte flori aranjate într-o armonie deplină a culorilor.

Însă dacă mă întrebați ce îmi place la grădina Prébandes, ei bine aș începe cu zona în care aceasta este așezată. Cartierul cu același nume, liniștit și cu lume bună, elegant și boem, cu case frumoase, lipte una de alta de-ți dau iluzia ca ar forma un întreg, Prébandes este unul dintre locurile din Tours în care nu ai cum să nu vrei să locuiești. Apoi îmi place firește și grădina în sine, extrem de cochetă și atent întreținută, dar mai ales felul cum este gândită și amenajată, ca o grădină ascunsă, înconjurată de vegetație bogată la exterior, ce se dezvăluie vizitatorului treptat, pe măsură ce pătrunde în intimitatea ei. Despre diversele specii de arbori și arbuști, plantați astfel încât să ofere diversitate și culoare în orice anotimp nici nu mai vorbesc, cărările pietruite ce șerpuiesc printre peluze ornate cu straturi de flori, mereu altele cu fiecare sezon, statuile de piatră ce se ivesc din loc în loc, chioscurile ce se încadrează atat de natural în peisaj și nu în ultimul rând iazul traversat de două poduri de lemn unde oamenii se adună să admire sau să hrănească rațele, fac deliciul oricărei plimbări și te deconectează negreșit de la vâltoarea cotidiană. 

Nu știu câți dintre cei care vin să viziteze Valea Loarei ajung aici, foarte puțini sunt convinsă. Și e natural să fie așa, grădina nu reprezintă un punct de maxim interes în zonă, nici nu se intersectează cu drumurile bătute spre marile castele. Dar dacă ajungeți în Tours, și vă recomand să o faceți, sau dacă sunteți cazați în oraș, o escapadă pe cărările din Prébandes se poate dovedi o alegere inspirată, măcar preț de un picnic sau de un pic de relaxare pe iarba. Acum vă las cu câteva dintre pozele făcute în cei trei ani în care am locuit la doi pași de ea.  Cele mai multe sunt făcute toamna, ceea ce nu-i de mirare, desigur! 

Prébandes, noiembrie 2014, un ultim spectacol inainte sa ne mutam din Tours


Prébandes, noiembrie 2014


Prébandes, noiembrie 2014


Prébandes, martie 2014


Prébandes, martie 2014


Prébandes, martie 2014


Prébandes, aprilie 2014


Prébandes, aprilie 2014


Prébandes, februarie 2014


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, noiembrie 2013


Prébandes, august 2013


Prébandes, mai 2013


 Prébandes, mai 2013


Prébandes, mai 2013


Prébandes, mai 2013


Prébandes, mai 2013


Prébandes, aprilie 2013


Prébandes, aprilie 2013


Prébandes, aprilie 2013


Prébandes, aprilie 2013


Prébandes, aprilie 2013


Prébandes, martie 2013


Prébandes, martie 2013


Prébandes, martie 2013


Prébandes, martie 2013


Prébandes, ianuarie 2013


Prébandes, 2013 cred…

S-ar putea sa te intereseze si:

Étiquettes : , , , , , , , ,