A doua zi în Alpii Italieni urma s-o petrecem tot pe munte deși vremea arăta în continuare mohorâtă. Ninsese, așa că zăpadă aveam din belșug, însă soare și vizibilitate ioc. Întorsesem pe toate părțile harta primită la Cervacol în prima zi, hartă ce conținea traseele de iarnă pe pe Valea San Bernardo și deși aveam în plan să hoinărim și prin alte masive, am sfârșit tot prin a alege ceva în zonă. Din localitatea Allein, aflată nu departe de satul Gignod unde eram cazați, porneau două trasee de rachete în buclă, trasee destul de întortochiate, ambele ducând pe același drum șerpuit la refugiul Alpe Baravex (1925m), coborârile făcându-se pe cărări diferite. Am zis să mergem la fața locului și-om vedea noi pe parcurs spre care ne orientăm.
Capitală a regiunii autonome cu același nume, supra-numită „mica Romă a Alpilor”, orașul Aosta posedă numeroase vestigii romane, dar și urme ale epocii medievale. N-am vizitat chiar mult din ea, ne-am limitat mai degrabă la centrul istoric, destul de cochet și aranjat de altfel, unde după o plimbare și câțiva ochi aruncați pe la magazine, am sfârșit la o terasă pentru un cocktail, respectiv o bere, încheind astfel o zi plină.
Aosta
Bine, ziua nu s-a încheiat chiar acolo, a urmat drumul spre casă și o pizza la restaurantul de lângă pensiune, după care somn de voie că a doua zi aveam întâlnire cu Mont Blancul.
Aosta – vacanță printre giganții Alpilor
Alpeggi di Serena – iarnă ca-n povești și un strop de carnaval
O zi plină: Alpe Baravex, Etroubles, Aosta și Jambonul de Bosses
Față în față cu Mont-Blanc la Bertone
Refugiul Torino – relaxare la 3300m
Arp de jeux – prima dată pe schiuri de tură
Gran Paradiso și cea mai frumoasă zi pe munte
Frumoasa Aosta! E de vizitat. Pana si stradutele inguste din Etroubles imi fac cu ochiul. Si interesant si suvenirul, chiar m-ai facut curioasa in legatura cu el, pare o adevarata arta prepararea sa. Mi-ar placea sa-l degust si eu intr-o buna zi. 😀
Nici eu nu stiam prea multe despre jambon. Adica tot vad pe aici prin magazine jambon de Aosta, dar cica asta de Bosses este cel adevarat :)). E cam sarat ce-i drept, dar este bun si fraged.
In rest, este o regiune destul de ofertanta. Sunt si multe castele pe acolo, dar din pacate intr-o saptamana n-am avut timp si de ele 🙁
Degeaba te-ai straduit tu sa ne arati ce si cum,noi tot la jambonul atat de renumit ne gandim.Tu zici ca e pufos,dar ginerele meu are unul din Spania de vre-un an,dar greu cu taiatul si nu e cel mai gustos preparat,pentru gustul nostru.Mai bine la zapada.Noapte buna!
La o amica spaniola a vazut si sotul meu astfel de jambon, asa i-a venit idea. Apoi a vrut sa cumpere din Spania, dar am ajuns sa-l gustam pe asta din Italia :)). Noua ni se pare un pic sarat, mai ales daca gatesti ceva cu el. In rest, mancat crud asa, e destul de fraged si gustos.
Din poze arata super escapada voastra alpina. Chiar daca nu ati ajuns in final pe traseul pe care visati, cel putin ati vazut cateva panorame frumoase.
Jambonul ce sa mai zic, un super suvenir ….avantajul de a merge cu masina. Pentru mine ar fi periculos sa calatoresc cu masina fiindca mi-as termina bugetul in mici buticuri alimentare. Mi-as lua o gramada de produse cu traditie inainte sa ajung la destinatie. :))
De cele mai multe ori turele astea pe munte nu depind doar de noi, ci mai degraba de vreme :(.
Jambonul, un suvenir mancabil :)). Da, cand esti cu masina este mai greu sa te limitezi la astfel de suveniruri, mai ales daca esti o persoana mai gurmanda.
Cred ca Azorel e cel mai plimbat catel :)) Nu i-ati fi pus si lui niste rachete 😛
El are coltari naturali, gherutele :))
Cum Craciunul asta nu am luat porc sa facem diverse preparate… iti dai seama ca salivez aici. Asa se pune sare pentru cele pastrate la aer si nu congelator.
Frumoase privelisti!
Da, ai dreptate, e normal sa fie sarat. Altfel cum s-ar pastra atata timp?
Multam! Ar fi fost si mai frumoase daca aveam noroc de putin soare…
Ei… deci se poate şi la case mai mari (Alpii) ca marcajele să constituie o problemă, nu numai în Carpaţii româneşti…! Dar văd că în ultimii ani s-au mişcat lucrurile destul de bine în România în privinţa (re)marcării potecilor, datorită unor voluntari cu inimă mare.
Chiar dacă ceaţa v-a jucat feste, fotografiile tot au ieşit minunate! Ah… când oi ajunge şi eu în Alpi??!
Observ, din pozele de mai sus, că potecile au fost „săpate" şi că sunt destul de late. În incursiunea pe care am făcut-o de curând în Bucegi, am avut parte de zăpadă şi până la brâu – bine, eu sunt mai mică de statură 🙂
A…. şi am avut şi noi un câine plimăreţ, un Husky.
Cât a durat traseul/plimbarea?
Ioana
Carpatii mi se par foarte bine marcati, exceptand desigur cateva masive si trasee mai necunoscute.
In rest, Alpii au partile lor bune dar si proaste. Inaltimile si peisajele sunt impresionante, marete de-a dreptul, ca sa nu mai vorbesc de multitudinea traseelor pentru toate gusturile si posibilitatile. Insa si-au pierdut mult din autenticitate si salbaticie. Sunt impanziti de sosele, de instalatii pe cablu, iar casele si statiunile urca pana acolo unde nu se mai putea construi.
Iar apropo de trasee batatorite, sa fi vazut cum faceau poteca cu plugul la 3000m :)). De-a dreptul autostrada. Deci ce sa mai vorbim de traseele astea de jos :D!
Cam vreo 4-5h a durat bucla.
Foarte interesant!
Multumesc, ma bucur ca v-a placut!
Va salut cu drag, in primul rand va doresc o primavara frumoasa, ideea este ca peisajul este minunat iar referitor la jambon, am mancat de curand, gustos, delicios!Toate cele bune!
Primavara frumoasa asemenea!
Chiar că ai avut o zi plină :))))) !
Jambonul de Bosses arată delicios !