A doua zi în Alpii Italieni urma s-o petrecem tot pe munte deși vremea arăta în continuare mohorâtă. Ninsese, așa că zăpadă aveam din belșug, însă soare și vizibilitate ioc. Întorsesem pe toate părțile harta primită la Cervacol în prima zi, hartă ce conținea traseele de iarnă pe pe Valea San Bernardo și deși aveam în plan să hoinărim și prin alte masive, am sfârșit tot prin a alege ceva în zonă. Din localitatea Allein, aflată nu departe de satul Gignod unde eram cazați, porneau două trasee de rachete în buclă, trasee destul de întortochiate, ambele ducând pe același drum șerpuit la refugiul Alpe Baravex (1925m), coborârile făcându-se pe cărări diferite. Am zis să mergem la fața locului și-om vedea noi pe parcurs spre care ne orientăm.
 

Zis și făcut! Am pornid dis-de-dimineață, mâncați și echipați, spre satul Allein și de acolo un pic mai sus, spre un fel de cătun, Ville, aflat la o altitudine de 1400m, de unde ponea, conform indicațiilor, traseul. Din păcate indicațiile erau prezente doar în harta mea, la față locului nici urmă de indicator sau orice altceva după care să te orientezi. Eh, în fine, n-a fost grav, în anii ăștia de mers pe munte am învățat cât de cât să citesc o hartă, în plus am dat și peste un localnic la poartă care ne-a explicat pe unde trebuie s-o luăm. De fapt ăsta a fost unul dintre minusurile vacanței în Aosta: în afara masivelor cunoscute (Mont Blanc, Gran Paradiso) traseele au fost destul de prost marcate. Nu țin chiar să am marcaj din metru în metru, dar măcar o tăbliță la intrare care să ne confirme pe unde să o luăm, eventual unde suntem era bună. În fine, forțați de împrejurări ne-am descurcat și fără.
 
Prima parte a drumului, comună celor 2 trasee, a fost destul de banală, desfășurându-se pe un fel de șosea asfaltată, dar ne-dezăpezită, pe care am descris curbe fără număr până sus la o intersesctie. Peisajul n-ar fi fost chiar plictisitor, cu toată valea la picioare, asta dacă s-ar fi ridicat ceața, ceea ce nu s-a întâmplat. De la intersecție a urmat o porțiune de asfalt, unde am fost nevoiți firește să descălțam rachetele și să le cărăm în spate, porțiune ce m-a enervat un pic, noroc că n-a fost lungă. Tot drumul ăsta a dus la o altă intersecție, unde – minune!- am găsit și niște indicatoare.

Am continuat înainte urcușul ce trebuia să ducă la Baravex, dar l-am abandonat repede. Ceața câștiga teren și deveanea tot mai lăptoasă pe măsură ce noi câștigam altitudine, ceea ce în lipsa marcajelor și a zăpezii bătătorite ar fi făcut orientarea imposibilă. În plus, descrierea traseului promitea o panoramă deosebită în vârf, panoramă de care, în condițiile de față, cu siguranță nu ne-am fi putut bucura. Am luat harta la puricat din nou și am văzut că de la intersecția de care tocmai trecusem puteam coborî pe cel de-al doilea traseu, un pic mai lung ce-i drept, dar care diversifica tura, evitând totodată bucata de asfalt de la urcare. Sau cel puțin așa credeam atunci! 

spre refugiul Alpe Baravex
Aosta Italia


Aosta Italia


Aosta Italia


Aosta Italia



Aosta Italia


Așa că am făcut cale întoarsă și am urmat traseul înapoi la mașină. A fost o plimbare lejeră, prin pădure și în afara ei, cu câteva deschideri deosebite, dar care nu ne-a scutit nici de data asta de asfalt. Am admirat pe drum și ceva case interesante, unele pretențioase, altele modeste, așezate printre brazii plini de zăpadă, aceea ce a condimentat mai mult plimbarea. Dar ce credeți că ziua s-a terminat aici? Nici vorbă. Am dat jos rachetele și-am plecat să căutăm jambonul.



Aosta Italia


Aosta Italia



Aosta Italia



Aosta Italia


Aosta Italia


Nu știu cum a făcut Andrei, probabil cum face de obicei când vine vorba de produse tradiționale, habar nu am pe unde a scotocit de a găsit Jambonul de Bosses. Nu știam de el, dar da, se pare că adevăratul jambon de Aosta, cel care este fabricat în Italia și este protejat de o Denumire de Origine Controlată, este Jambonul de Bosses, produs se pare încă din Evul Mediu în localitatea Saint-Rhémy-en-Bosses, de pe Valea Gran San Bernardo. Al meu soț voia neapărat să se întoarcă acasă cu un astfel de suvenir, adică un picior întreg de porc, așa că am pornit spre locul cu pricina la un producător agreat. 



Jambon de Aosta Italia
 Jambonul de Bosses

Aosta Italia
spre pasul San Bernardo

Aosta Italia
 localitatea Saint-Rhémy-en-Bosses


Aosta Italia


Am citit că prepararea Jambonului de Bosses răspunde unui caiet de sarcini foarte precis. Pulpa de porc care servește fabricației provine de la animale născute și crescute în regiuni bine definite din nordul Italiei. Carnea este în primul rând masată pentru a elimina surplusul de sânge, după care este condimentată cu un amestec de sare de mare, piper și ierburi aromatice, fără nici un aditiv artificial. Jambonul este pus la păstrare timp de 2-3 săptămâni, într-un loc cu o temperatură controlată, după acest timp de odihnă fiind spălat, uscat și trimis spre afânare. Afânarea durează între 12 și 24 de luni și se desfășoară într-un loc rece și aerat, de regulă un fel de pod de lemn. Se obține astfel un jambon fraged, cu un parfum delicat, bine aromatizat. Jambonul de Bosses beneficiază de o Denumire de Origine Controlată din 1996, cele trei caracteristici luate în calcul fiind: teritoriul bine definit în care este obținut, materia prima și procedeul artizanal de producție. L-am gustat acasă, este foarte bun, pe cuvânt!

După ce-am vârât jambonul în portbagaj, și-am tras câteva poze la localitate, am plecat mai departe spre Etroubles, unde ne gândeam să facem o plimbare, eventual să bem și să mâncăm ceva. Etroubles este o comună alpină din zona Valle d’Aosta înscrisă pe lista celor mai frumoase din Italia, lucru ce mi-a stranit de altfel curiozitatea. Am parcat mașina undeva în centru, într-un loc special amenajat și am pornit la pas în descoperirea centrului medieval. Nu-i mare lucru de văzut, dar plimbarea pe străduțele înguste, printre casele de piatră pe fundalul giganților albi a fost extrem de plăcută. Cam pustiu satul, mă simțeam ca într-un muzeu, dar asta este o situație obișnuită și aici, în Franța. N-am găsit nici măcar un local deschis, dar n-a fost bai, situația ne-a făcut să mergem până la Aosta.

Etroubles
Etroubles Aosta Italia


Etroubles Aosta Italia


Etroubles Aosta Italia


Capitală a regiunii autonome cu același nume, supra-numită « mica Romă a Alpilor », orașul Aosta  posedă numeroase vestigii romane, dar și urme ale epocii medievale. N-am vizitat chiar mult din ea, ne-am limitat mai degrabă la centrul istoric, destul de cochet și aranjat de altfel, unde după o plimbare și câțiva ochi aruncați pe la magazine, am sfârșit la o terasă pentru un cocktail, respectiv o bere, încheind astfel o zi plină.

Etroubles Aosta Italia

 Aosta

Aosta Italia


Aosta Italia


Bine, ziua nu s-a încheiat chiar acolo, a urmat drumul spre casă și o pizza la restaurantul de lângă pensiune, după care somn de voie că a doua zi aveam întâlnire cu Mont Blancul

Étiquettes : , , , , , , ,